Răspunsul ierarhului – 14 august 2026

„Doamne, ajută!

Înaltpreasfinția voastră,

Am fost odată la un preot la spovedanie și dânsul mi-a citit molifta, apoi mi-a spus să zic „Doamne, toate le-am făcut! Iartă-mă și mă mântuiește!” și mi-a dat dezlegarea. Fără nicio mărturisire. La alții le mai pune 2-3 întrebări, dar nu permite nimănui să se mărturisească complet și îi pune să rostească această frază.

Nu sunt bun cunoscător al teologiei și de aceea vă rog să îmi spuneți dacă chiar mi se iartă toate păcatele astfel sau rămân, căci vreau să îmi mântuiesc sufletul. Repet, dânsul nu permite mărturisirea, ci maxim pune el 2-3 întrebări și te zorește cu acea frază, după care dă dezlegarea.

Iertați și binecuvântați!”

„Înaltpreasfințite Părinte Calinic,

Ce grad de rudenie spirituală se formează între doi nași care au botezat împreună un copil (necăsătoriți fiind)? Dar între copiii unui naș față de celălalt naș?

Doamne, ajută!”

„Sărut mâna! Vă rog frumos un sfat de la marii duhovnici dacă vă vine în minte pe moment pentru cererea mea.

M-am certat cu multe persoane; le știu numele, dar ce pot face ca să ne împăcăm? Ce rugăciuni să citesc, de unde să încep. Vă rog, aveți milă de ceea ce v-am rugat. Mulțumesc mult!”

„Bună ziua!

Cum pot susține o conferință în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților? Cu cine trebuie să vorbesc?

Cu deosebită considerație.”

„Prin prezenta, doresc să aduc la cunoștința Sfinției Voastre comportamentul abuziv al preotului paroh din ….. Situația cu care ne confruntăm este următoarea:

Preotul paroh refuză categoric să ne primească la Sfânta Împărtășanie în biserica din comunitate, deși ne pregătim creștinește. Acesta ne amenință în mod repetat, inclusiv public sau în fața altor credincioși, că nu ne va înmormânta creștinește atunci când va veni vremea.

Motivul invocat de preot pentru aceste măsuri este faptul că refuzăm să ne spovedim la sfinția sa, noi având deja un alt părinte duhovnic.

Cunoaștem faptul că Sfintele Canoane și rânduiala Bisericii Ortodoxe lasă creștinului libertatea deplină de a-și alege duhovnicul pentru vindecarea sufletului. Atitudinea părintelui paroh ne îndepărtează de biserica din sat, creează dezbinare în comunitate și ne produce o profundă suferință spirituală prin transformarea Sfintelor Taine într-un instrument de constrângere.

Menționez că am încercat să dialogăm pașnic cu preotul paroh, însă fără niciun rezultat, acesta menținându-și poziția radicală.

Față de cele prezentate, vă rog cu fiască supunere să analizați această situație, să dispuneți efectuarea unei anchete și să interveniți pentru restabilirea păcii duhovnicești în parohia noastră, astfel încât să nu mai fim privați de drepturile noastre de credincioși ortodocși.”

„Înaltpreasfințite Părinte Calinic,

Cu iertare și îngăduință vă adresez această întrebare, pe care vă rog să o înțelegeți atât ca pe o durere a mea, cât și ca pe o propunere.

Înaltpreasfinția Voastră, ca membru al Sfântului Sinod și al Sinodului Mitropolitan, având în vedere recentele evenimente blasfemiatoare de la Iași – în privința cărora autoritățile statului nu au făcut nimic concret, iar Mitropolia Moldovei și Bucovinei a tăcut –, precum și faptul că se apropie hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, vă întreb dacă în următoarea ședință a Sinodului Mitropolitan și Național veți discuta cu Înaltpreasfințitul Teofan, iar Dânsul, la rândul Său, cu autoritățile locale, pentru a aplica legea mai ferm în cazul prozelitismului sectar.

Știți cât de mulți sectari erau anul trecut, în 2025, la doar câțiva metri de poarta Mitropoliei, împărțind „biblii” de-ale lor și pliante cu propagandă sectară. Nimeni nu a luat atitudine: nici autoritățile statului, care aveau obligația legală de a lua măsuri, de a-i amenda pentru prozelitism și de a-i îndepărta, și nici măcar din dreptul Mitropoliei nu a ieșit nimeni să-i alunge. Singurii care au luat atitudine au fost, ca de obicei, mirenii ortodocși.

Eu personal am strâns 11 „Noul Testament” sectare și câteva zeci de pliante de-ale lor pentru a le distruge. Un sectar m-a urmărit prin Iași până în fața Hotelului Unirea și s-a luat de mine pentru că adunam pliantele și bibliile lăsate pe garduri și pe bănci. Au mai fost mireni care s-au certat cu câțiva adventiști ce împărțeau cărți puțin mai jos de Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi.

Dacă noi, mirenii, ne asumăm anumite riscuri pentru a apăra credința ortodoxă, am dori ca și ierarhia să o facă, întrucât mărturisirea credinței ni se cere tuturor: mireni și ierarhi deopotrivă.

Anul trecut pe data de 14 octombrie 2025, după terminarea Sfintei Liturghii m-au rugat două fete voluntare (cu veste roșii), aflate la poarta Mitropoliei, să le ajut pentru că le năpădiseră neoprotestanții și nu le mai făceau față. M-am dus la un paznic al Mitropoliei să-i semnaleze situația; i-am spus, iar el a zis că se duce, dar nu s-a dus!

Înțeleg că acest ecumenism interconfesional i-a acaparat pe mulți din B.O.R., dar să tolerăm orice de dragul unei false iubiri de aproapele este prea mult…

Poate că în următoarea ședință a Sinodului Mitropolitan și Național veți discuta și această problemă. S-a ajuns prea departe cu agresiunea sectară și cu blasfemiile lor!”

„Doamne, ajută!

Voi intra direct în subiect.

De ce s-a transformat Mănăstirea Sfântul Ioan în șantier?

De ce nu ați terminat măcar o lucrare înainte să începeți încă alta?

S-a închis și paraclisul, și toată zona respectivă este șantier.

Am simțit o schimbare în bine când ați venit la Suceava.

Am simțit un duh bun, drept.

Am început să merg mai des la biserică, indiferent de unele inconveniente care sunt oarecum normale și parte din viață – pentru că se vedea că ceea ce contează este acolo, că atitudinea era cea dreaptă, că știați ce faceți (nu doar la dumneavoastră mă refer). M-am apropiat de Dumnezeu.

Dar acum nu ne mai simțim bine primiți în acest loc, ci încet-încet împinși afară.

Cred că ați devenit confuzi în prioritățile Bisericii. 

Nu se mai ia în considerare credinciosul mirean… și asta se vede în felul în care se fac toate lucrurile ce țin de tainele bisericii și de organizarea acestora și a spațiului.  Totul e făcut „să se termine cât mai repede” și nu ca omul să se poată uni cu Dumnezeu aici … ci să plece repede. Dacă până și acest loc a devenit așa, ce să ne mai așteptăm de la alte locuri mult mai mici?

Pentru ce există Biserica atunci? Doar pentru realizări fizice, iar cele duhovnicești sunt ceva „on the side”?

Eu nu cred că se vor realiza nici mai multe din lucrurile fizice prin a „împinge lumea afară”, ci tocmai prin a avea lucrarea duhovnicească pe primul loc. E destul de logic că lumea își va cheltui banii în alte locuri, în loc să mulțumească locului de rugăciune – dacă acesta nu mai este locul de rugăciune al lor.

Sper să fie doar ceva temporar și de scurtă durată, ca o greșeală..

Când este doar o greșeală, nu se repetă și nu se întinde pe o perioadă lungă.

Când este o mentalitate, o întreagă atitudine – atunci se repetă și durează.

Sper să nu cădeți și voi în asta și să vă amintiți pentru ce ați venit la Suceava.

Am vrut să vă spun cum se simte acum la mănăstire din punctul meu de vedere. Poate vă pasă și poate veți face ceva să nu dureze…”

„Doamne, ajută!

Vă adresez și eu o întrebare: am o mătușa cu handicap și datorită acestor vremuri grele nu mai pot face față să-i cumpăr niște lemne pentru ea. Ea are o indemnizație de 500 de lei pe handicap. Mă poate ajuta biserica cu niște lemne pentru dânsa ? Aștept un răspuns.

Mulțumesc.”