În aceste zile, orașul Milișăuți a îmbrăcat haine de sărbătoare, marcând un moment de o profundă încărcătură istorică și spirituală – hramul istoric. Ne aflăm în fața unui arc peste timp de 545 de ani de când Sfântul Voievod Ștefan cel Mare a rânduit un ocrotitor spiritual — pe Sfântul Mare Mucenic Procopie — pentru întreaga zonă Bădeuți – Milișăuți.
Evenimentele liturgice au debutat în seara zilei de 7 iulie 2026, slujba de priveghere în cinstea Marelui Mucenic fiind săvârșită la Mănăstirea Domnească Milișăuți de către Preacuviosul Părinte Arhimandrit Justinian Săvescu, secretar eparhial, aducând multă bucurie credincioșilor prezenți.
Prăznuirea liturgică a Sfântului Procopie a fost încununată de săvârșirea Sfintei Liturghii de către Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, la biserica parohială din Milișăuți, încununând astfel duhovnicește zilele de hram ale orașului.
Această sărbătorire reprezintă și un pelerinaj în istoria zbuciumată a acestor meleaguri. Ctitoria ștefaniană de la Bădeuți a fost transformată în ruină în timpul Primului Război Mondial când, fiind situată chiar pe linia frontului dintre armatele austriece și ruse, a fost dinamitată. Cu toate acestea, memoria și sacralitatea locului au învins vitregiile vremii.
Astăzi, chiar pe locul fostei biserici, s-a reînnodat firul monahal prin înființarea unui așezământ de călugări — Mănăstirea Domnească Milișăuți. În imediata proximitate a noii mănăstiri pot fi încă văzute ruinele vechii Curți Domnești ștefaniene de la Bădeuți, o mărturie a importanței strategice și administrative pe care această zonă a avut-o în trecutul Moldovei.
Prin aceste manifestări și prin comuniunea în rugăciune alături de unul dintre ierarhii eparhiei, comunitatea din Milișăuți își asumă și își cinstește cu demnitate adevărata identitate istorică și culturală.
Lumina credinței peste Milișăuți: O sărbătoare a întregii comunități
Aceste zile vor rămâne scrise cu litere de aur în memoria contemporană a orașului Milișăuți, frumusețea slujbelor și fiorul istoric, la ceas aniversar, îndemnând la armonie și comuniune. În fața sfintelor altare, întreaga suflare a zonei – de la mănăstire la parohie, de la tineri la bătrâni, în prezența domnului primar Vasile Cărare și a reprezentanților autorităților locale, alături de pelerini sosiți de departe – s-a unit într-un singur cuget, demonstrând că adevărata putere a unei comunități stă în respectul reciproc și în împărtășirea aceleiași credințe.
Bucuria duhovnicească a fost deplină și prin faptul că Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a transmis părinteasca Sa binecuvântare către frumoasa comunitate din Milișăuți, cu prilejul cinstirii ocrotitorului ei, mucenicul ostaș al lui Hristos Procopie. Chiriarhul locului a îndemnat cu stăruință la unitate deplină și conlucrare frățească, punând bazele spirituale ca această zi să devină un reper de armonie creștină.
Privegherea din ajun: Începutul urcușului duhovnicesc la Mănăstirea Domnească
Sărbătoarea a prins contur în seara de ajun la nou-înființata Mănăstire Domnească Milișăuți, prin Slujba de Priveghere oficiată sub protia Preacuviosului Părinte Arhimandrit Justinian Săvescu, secretar eparhial. Cântările psaltice și rugăciunile înălțate în tăcerea serii au transformat incinta mănăstirii într-un spațiu al păcii depline, pregătind sufletele credincioșilor pentru măreția zilei ce avea să urmeze.
La sfârșitul acestei slujbe de priveghere, Preacuviosul Părinte Protosinghel Ioan Tofan, starețul așezământului monahal, a adresat un cuvânt de suflet celor prezenți, îndemnându-i să devină pildă vie între semeni, călcând pe urmele sfântului lor ocrotitor. Părintele stareț a evocat transformarea radicală din viața marelui mucenic, arătând cum, prin puterea harului, din ostaș al pământului, el a devenit ostaș al Cerului. Cel care fusese trimis inițial ca prigonitor al creștinilor a primit semnul Sfintei Cruci și a devenit un înfocat mărturisitor al Evangheliei, alegând să plătească cu prețul propriului sânge dragostea sa necondiționată pentru Adevăr. Acest parcurs duhovnicesc, prezentat de părintele stareț, reprezintă o chemare stăruitoare adresată fiecărui creștin de a părăsi rătăcirile lumii pământești pentru a deveni mărturisitori curajoși ai luminii în viața de zi cu zi.
Liturghia arhierească la biserica parohială: Încununarea unității locale și comuniunea soborului
În ziua de pomenire a Sfântului Mare Mucenic Procopie, ocrotitorul istoric al orașului, Sfânta Liturghie arhierească a fost săvârșită de Episcopul-Vicar al eparhiei Sucevei și Rădăuților. Alături de Preasfinția Sa, din soborul slujitor au făcut parte Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Bălan, exarh de zonă, Preacuviosul Părinte Protosinghel Ioan Tofan, consilier eparhial al Sectorului Medical și Farmaceutic și stareț al lăcașului monahal, precum și Preacucernicul Părinte Constantin Oprea, protoiereu al Protopopiatului Rădăuți, alături de numeroși preoți de la parohiile învecinate și clerici de la Centrul Eparhial.
În cuvântul de învățătură, ierarhul a tâlcuit cu multă blândețe și înțelepciune înțelesurile adânci ale acestei zile, oferind comunității repere esențiale pentru viața de zi cu zi. Referindu-se la pericolele sufletești ale lumii contemporane, Părintele Episcop-Vicar a subliniat că „ne este urât omul care este autosuficient. Un om care se încrede doar în el însuși este un om egoist, un om mândru, un om care nu vede altceva decât pe sine și nu își dă seama, din păcate, nu își dă seama că nu poți să biruiești în viață, și în viața lumească, și în viața duhovnicească, de unul singur”.
În continuare, ierarhul a arătat cât de importantă este conlucrarea și prezența celorlalți în realizarea oricărei lucrări de durată, evidențiind că „dumneavoastră, care aveți de la Dumnezeu și prin voința comunității roluri de coordonare în instituțiile statului sau în altfel de instituții, știți cât de importantă este echipa. Dacă ești tu singur, nu poți să faci multe lucruri. Dar dacă ai în jurul tău oameni buni care să te poată ajuta, să te poată completa acolo unde tu nu poți, nu știi sau nu ai determinarea să faci, dacă ai o astfel de echipă, atunci lucrurile merg bine”. În acest sens, ierarhul a evocat personalitatea vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania, amintind că acesta obișnuia să spună că „cea dintâi calitate a unui lider bun este să se înconjoare de oameni buni, de colaboratori buni. Un lider slab va căuta să își ia oameni mai slabi decât el, ca nu cumva să îl întreacă. Cineva care își recunoaște propriile lui minusuri și lipsuri, acela va căuta și va cere ajutorul altuia”.
Adâncind această idee a dependenței umane de sprijinul divin, Preasfinția Sa a reamintit cuvintele Sfintei Scripturi, spunând că „blestemat este cel ce se încrede în mâinile sale, citim în Sfânta Scriptură. Urât este înaintea lui Dumnezeu omul cel autosuficient”. Totodată, i-a îndemnat pe credincioși să nu se bazeze niciodată exclusiv pe propriile cunoștințe sau realizări materiale, subliniind că suntem dependenți de ajutorul lui Dumnezeu și de ajutorul sfinților.
Privind către istoria locală, Episcopul-Vicar a subliniat lecția răbdării și a credinței neclintite în fața încercărilor timpului, arătând că „Dumnezeu are putere să schimbe lucrurile care nouă ni se păreau că sunt pe veșnicie pecetluite într-un anumit fel. La Dumnezeu nimic nu este cu neputință”. Astfel, a oferit ca pildă perioada regimului comunist ateu, când mulți și-au pierdut speranța, precizând că în cele din urmă planul divin triumfă: „Dumnezeu nu lucrează cu timpul cu care suntem noi obișnuiți: minute, ore, zile, chiar și ani. Dumnezeu lucrează cu veșnicia. Dumnezeu cel Atotputernic poate să scoată din rău ceva bun pentru noi, dacă îndeplinim noi cel puțin două condiții: una, nu ne pierdem credința în Dumnezeu, și doi, nu ne pierdem răbdarea. Cu răbdarea treci și marea, cu răul, nici pârâul. Ca atare, orice s-ar întâmpla, iubiți credincioși, în viața noastră și în viața lumii, să avem conștiința că nu numai decât aceasta este ultima posibilitate, ci lucrurile se pot schimba. Și nădăjduim că se pot schimba în bine”.
Gânduri de recunoștință la finalul Sfintei Liturghii
La momentul cuvenit de la sfârșitul slujbei, Preacucernicul Părinte Bogdan Lupăștean-Barfă, parohul Bisericii „Nașterea Maicii Domnului” din Milișăuți, a luat cuvântul pentru a aduce prinos de mulțumire tuturor celor care au contribuit la organizarea și înfrumusețarea acestei zile de sărbătoare. Sfinția sa a mulțumit în mod deosebit Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, pentru grija părintească și binecuvântarea transmisă, precum și ierarhului prezent, soborului de preoți, domnului primar Vasile Cărare, pentru sprijinul constant și deschiderea arătată față de viața Bisericii, autorităților locale și fiecărui credincios în parte care s-a implicat cu timp și fără de timp în pregătirea acestei frumoase prăznuiri a ocrotitorului istoric al orașului.
O frumoasă pildă de înfrățire pe calea mântuirii
Mesajul profund al unității depline a fost surprins de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, care a lansat o frumoasă propunere, menită să pecetluiască legătura de dragoste creștină și sprijin reciproc din comunitate, în duhul îndemnului transmis de chiriarh. Ierarhul a îndemnat ca, în anii ce vor urma, pe măsură ce lucrările la mănăstire și parohie înaintează, cele două altare ale orașului să se sprijine și să se onoreze reciproc prin slujire și pelerinaje comune, formând o singură familie duhovnicească, unită în rugăciune și respect.
Memoria vie a înaintașilor: Trisaghion la mormântul părintelui protoiereu Petru Lupăștean-Barfă
După încheierea Sfintei Liturghii, arhiereul, însoțit de soborul de preoți și înconjurat de credincioși, s-a îndreptat către mormântul părintelui protoiereu Petru Lupăștean-Barfă, aflat în incinta ansamblului parohial. Aici a fost săvârșită Slujba Trisaghionului, un moment de pioasă amintire și rugăciune pentru cel care a păstorit cu atâta dragoste, demnitate și jertfă în acest oraș. Pomenirea înaintașilor a așezat pecetea recunoștinței peste un moment cu bogate semnificații, amintind tuturor că biserica din Milișăuți rămâne vie prin rugăciunile celor de ieri și prin mărturisirea celor de azi.
Sărbătoarea de la Milișăuți s-a încheiat sub semnul păcii și al bucuriei revărsate în sufletul fiecărui participant. A fost o zi în care istoria a vibrat în prezent, iar credința a unit inimi, enoriașii purtând în suflet nădejdea într-un viitor binecuvântat pentru întregul oraș.
Protos. Ioan Tofan
