În efortul de a reda patrimoniului sucevean frumusețea și demnitatea sa istorică, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților continuă proiectele de restaurare și conservare ale monumentelor istorice din cuprinsul eparhiei, lucrări prin care memoria ctitorilor și a înaintașilor este transmisă mai departe generațiilor viitoare.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, marți, 26 mai 2026, la Mănăstirea Râșca a avut loc recepția lucrărilor aferente proiectului „Restaurarea ansamblului Mănăstirii Râșca”, moment care a încununat aproape trei ani de eforturi administrative, tehnice și duhovnicești dedicate salvării unuia dintre cele mai reprezentative monumente istorice ale Bucovinei.
La eveniment au fost prezenți reprezentanți ai Centrului Eparhial Suceava, ai instituțiilor de cultură și ai autorităților locale, membri ai comisiei de recepție, proiectanți, arhitecți, restauratori, constructori și consultanți implicați în desfășurarea lucrărilor de consolidare și restaurare ale ansamblului monastic. Din comisia de recepție au făcut parte protos. Gabriel Gaman, starețul mănăstirii, în calitate de președinte, domnul Ionuț Andreica, primarul Comunei Râșca, reprezentanți ai Inspectoratului Județean în Construcții Suceava, ai Direcției Județene pentru Cultură Suceava, precum și specialiști atestați ai Ministerului Culturii din domeniile arhitecturii, restaurării și instalațiilor. Totodată, au fost prezenți reprezentanți ai firmelor implicate în proiectare, execuție, restaurare și consultanță, între care arhitectul Mircea Căpățână, dr. ing. Lucian Soveja, doamna prof. univ. dr. Carmen Cecilia Solomonea, domnul Mihai Solomonea, reprezentanții firmelor Restaco și General Construct, precum și doamna Doina Iacoban, director general al firmei Regional Consulting Suceava.
Potrivit domnului Eugen Caramarin, coordonatorul echipei de diriginți de șantier, proiectul a fost finanțat prin Planul Național de Redresare și Reziliență, Componenta C11 – Turism și Cultură, Investiția I1 – Promovarea celor 12 rute turistice/culturale, reprezentând ultimul dintre cele șapte obiective restaurate prin această componentă în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. Lucrările au fost executate pe parcursul a optsprezece luni și au vizat restaurarea și consolidarea Bisericii „Sfântul Nicolae”, monument istoric de categoria A, incluzând intervenții de arhitectură, structură, restaurare a picturii murale interioare și exterioare, instalații termice și electrice, sisteme de monitorizare seismică, instalații de detectare și alarmare la incendiu, precum și amenajări exterioare.
În cadrul evenimentului, doamna Doina Iacoban a evidențiat dimensiunea providențială și comunitară a întregului demers: „În cele 18 luni de implementare au fost momente în care cu toții ne-am gândit cum vom putea să ne încadrăm în această perioadă delimitată de timp, cum putem să finalizăm toate obiectivele de investiții, astfel încât să asigurăm finalizarea cu bine a contractului de finanțare. (…) Însă, înainte de toate, Dumnezeu este Cel Care face rânduiala. Noi suntem doar unelte de lucru, astfel că astăzi este ziua în care putem spune că acest contract de finanțare este unul desăvârșit. Este un contract de finanțare care a schimbat cu totul Mănăstirea Râșca și care ne-a făcut pe toți părtași la această ctitorie a anului 2026.” De asemenea, aceasta a mulțumit tuturor instituțiilor și echipelor implicate, subliniind că proiectul reprezintă un exemplu de bună practică, realizat prin colaborarea dintre Biserică, autorități și specialiști.
Referindu-se la complexitatea restaurării, arhitectul Mircea Căpățână a arătat că intervenția asupra monumentului a presupus un amplu proces de consolidare structurală și conservare, realizat în condiții extrem de dificile, în paralel cu restaurarea picturii murale și cu lucrările la acoperiș. Acesta a explicat că proiectul a urmărit păstrarea autenticității monumentului și transmiterea lui către urmași într-o stare cât mai bună de conservare: „A fost, de departe, cel mai dificil proiect dintre toate și a fost o restaurare în adevăratul sens al cuvântului, cu toate componentele, inclusiv o consolidare structurală extrem de greu de realizat. Dacă vă uitați cu atenție pe panourile de afară, o să vedeți ce luptă contra cronometru s-a dus pentru salvarea actualului pronaos. Era o construcție aflată în stare de colaps, încadrată în clasa I de risc seismic. Dacă intervenția mai întârzia puțin, jumătate din biserică nu mai exista, cel puțin nu în această formă. (…) Noi am încercat să conservăm cât mai mult posibil și să ducem monumentul cât mai departe în viitor ca stare de conservare, (…) prin care să lăsăm practic moștenire generațiilor următoare această restaurare. Ea va trebui continuată nu peste 10–20 de ani, ci probabil peste 50 de ani. Din acest motiv veți vedea tiranți, fire și monitorizare seismică. Începem să monitorizăm această biserică și modul în care se va comporta seismic, pentru că restauratorii care vor veni după noi vor avea nevoie de aceste date.”
Un moment aparte al întâlnirii a fost dedicat prezentării lucrărilor de restaurare a picturii murale, susținută de doamna prof. univ. dr. Carmen Cecilia Solomonea, specialist restaurator atestat al Ministerului Culturii. Domnia sa a evidențiat unicitatea ansamblului pictural de la Mănăstirea Râșca și dificultățile întâmpinate pe parcursul intervenției, arătând că monumentul ascundea sub straturi succesive de repictare fragmente de pictură medievală de o valoare excepțională.
În acest sens, restauratorii au descoperit și readus în lumină reprezentări rare, texte în limba greacă și slavonă, precum și picturi ascunse sub intervenții ulterioare. „Ne-am străduit să păstrăm suprafețe relevante pentru toate etapele istorice”, a afirmat doamna profesor Solomonea, explicând că procesul de restaurare a presupus atât recuperarea picturii originare rareșiene, cât și conservarea intervențiilor valoroase din secolele următoare. Domnia sa a subliniat faptul că lucrările au contribuit la readucerea în lumină a unui ansamblu pictural de o valoare artistică și documentară deosebită, insuficient cunoscut până în prezent, care va necesita cercetări suplimentare și o valorificare atentă în contextul patrimoniului cultural al Bucovinei.
În continuare, părintele Viorel Ioan Cosmei, director în cadrul Sectorului Fonduri Externe și Interne al Centrului Eparhial Suceava, a evidențiat rolul esențial al binecuvântării și purtării de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic în desfășurarea proiectelor de restaurare din cuprinsul eparhiei, subliniind faptul că toate aceste lucrări se așază sub semnul ascultării și al responsabilității asumate în Biserică. Totodată, sfinția sa a subliniat faptul că Înaltpreasfinția Sa a urmărit îndeaproape fiecare etapă a lucrărilor, oferind permanent îndrumare și susținere echipelor implicate: „Periodic s-au făcut ședințe și s-a verificat nivelul fiecărei lucrări în parte, iar Înaltpreasfințitul Calinic a fost primul care a întâmpinat toate acestea cu părinteasca sa jertfelnicie.”
Cu prilejul acestui moment de aleasă încărcătură spirituală și istorică, protosinghelul Gabriel Gaman, starețul Mănăstirii Râșca, a descris finalizarea lucrărilor drept împlinirea unei jertfe asumate cu responsabilitate și emoție de întreaga echipă implicată în proiect: „S-au acumulat oboseală, istovire, uneori extenuare și emoții, însă acum vedem jertfa împlinită. Biserica Mănăstirii Râșca a îmbrăcat haină nouă, haină de mireasă, revenind la haina voievodală.” Totodată, acesta a accentuat faptul că restaurarea monumentului reprezintă nu doar o lucrare materială, ci și o responsabilitate duhovnicească față de următoarele generații: „Reabilitarea ei s-a putut realiza prin fonduri europene, așa cum a fost precizat, însă, în mod deosebit, suntem mulțumiți pentru restaurarea picturii murale. Mănăstirea Râșca este un monument istoric, așa cum știm, și va rămâne peste veacuri. Noi suntem cei trecători și, dacă a rânduit Dumnezeu să fim aici, se cuvine să lăsăm ceva și pentru cei care vor veni după noi. Însă mai de preț este să lăsăm restaurată Biserica vie a lui Hristos, unită prin credință, o biserică dinamică, activă și plină de viață spirituală, descrisă metaforic drept Trupul lui Hristos.”
Părintele stareț a adresat gând de recunoștință Înaltpreasfințitului Părinte Calinic pentru binecuvântarea și susținerea permanentă a proiectului, mai ales că Părintele Arhiepiscop a fost pentru o vreme stareț al acestui așezământ, echipelor de proiectare, consultanță, execuție și restaurare, precum și tuturor celor care au contribuit la desfășurarea lucrărilor. În același timp, sfinția sa a mărturisit tensiunea permanentă pe care a trăit-o pe parcursul șantierului, afirmând că, în fiecare dimineață, privirea sa se îndrepta către monumentul aflat în restaurare, lucrare care „a creat emoții zi de zi, oră de oră, minut cu minut”.
La finalul recepției au fost semnate documentele aferente încheierii lucrărilor de restaurare și consolidare ale monumentului, participanții vizitând ansamblul monastic și analizând intervențiile realizate asupra bisericii și componentelor artistice.
Prin amplul proces de restaurare desfășurat sub egida Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Mănăstirea Râșca a redobândit nu doar frumusețea arhitecturală și artistică a veacurilor trecute, ci și puterea de a mărturisi mai departe despre credința, cultura și jertfa înaintașilor. Așezământul voievodal ridicat de Petru Rareș rămâne astfel o filă vie din istoria Bucovinei și a Ortodoxiei românești, readusă în lumină prin osteneala comună a Bisericii, a specialiștilor și a tuturor celor care au înțeles că salvarea patrimoniului nu reprezintă doar o intervenție asupra zidurilor, ci un act de responsabilitate față de memoria și identitatea unui neam.
Pr. Ștefan Mihalcea
foto credit: Mihai Grosu
