Cu nădejdea în Înviere și în viața cea veșnică, am săvârșit slujba de înmormântare a părintelui Ilie–Eugen Roteliuc, slujitor al Sfântului Altar și „vas de bună trebuință” în casa lui Dumnezeu (cf. 2 Timotei 2, 21), mutat acum la Domnul, pentru a da răspuns înaintea Dreptului Judecător pentru viața și slujirea sa.
Părintele Ilie–Eugen Roteliuc s-a născut la 4 iulie 1948, în Voivodeasa, din părinții Dumitru și Parascheva. A urmat școala primară în satul natal și studiile gimnaziale la Sucevița, continuând apoi formarea profesională la Școala de Mecanici Agricoli din Salcea (1962–1965). A lucrat în diferite unități din Suceava și Rădăuți, între care IMIL și fabricile „Zimbru” și „Bucovina”, într-o perioadă în care munca și responsabilitatea au constituit temelia formării sale.
Parcursul său spre preoție a fost unul al maturizării treptate. Între anii 1983–1988 a urmat cursurile serale ale Liceului Agroindustrial din Rădăuți, iar între anii 1991–1995 a urmat cursurile Facultății de Teologie din Iași, răspunzând unei chemări asumate la maturitate.
A fost hirotonit în anul 1994 de către IPS Pimen Suceveanul, slujind mai întâi la Parohia Vășcăuți (1994–1996), iar apoi, între anii 1996–2011, ca preot paroh la Parohia Pădureni – Siret. În această perioadă a fost și profesor suplinitor de Religie.
S-a căsătorit în luna mai a anului 1972 cu doamna Rodica Sandulean, alături de care a întemeiat o familie numeroasă, binecuvântată cu cinci copii:
- Teodora Mihaela (n. 1977), căsătorită cu Mihai Colibaba, având doi copii: Ioan–Casian și Maria Elena;
- Dimitrie–Florin (n. 1978), căsătorit cu Ramona Gabriela, având două fiice: Elena–Alexandra și Ioana Amalia;
- Maria Magdalena (n. 1982), mamă a Andreei Gabriela, căsătorită cu Cosmin Nicolae, care i-a dăruit părintelui trei strănepoți: Emilian Andrei, Damian Ștefan și Iulian Matei;
- Ștefan Mihăiță (n. 1983), căsătorit cu Adela Cosmina, având o fiică, Arianna–Ștefania;
- Elena–Iuliana, căsătorită cu Florin, având o fiică, Ștefania Melania, și așteptând al doilea copil.
Viața de familie a fost pentru părintele Ilie–Eugen primul loc al responsabilității și al formării, împlinind în mod concret îndemnul apostolic de a purta grijă de cei ai săi (cf. 1 Timotei 5, 8), înainte de a fi chemat la slujirea altora.
Preoția, în înțelegerea Bisericii, nu este o funcție, ci o slujire care implică jertfă și răspundere. Sfântul Ioan Gură de Aur arată că preotul poartă înaintea lui Dumnezeu nu doar propria viață, ci și viața celor încredințați lui. Iar Sfântul Grigorie de Nazianz vorbește despre necesitatea unei curățiri lăuntrice, ca temei al oricărei lucrări pastorale.
În această lumină, slujirea părintelui Ilie–Eugen s-a desfășurat în mod așezat, fără manifestări exterioare, dar cu conștiința datoriei. A înțeles că preotul este chemat să fie „împreună-lucrător” cu Dumnezeu (cf. 1 Corinteni 3, 9), nu prin puterea sa, ci prin fidelitatea față de chemarea primită.
A slujit Sfânta Liturghie și Sfintele Taine, a însoțit credincioșii în momentele esențiale ale vieții lor și a rămas prezent în viața comunității, în măsura puterii și a posibilităților sale. Nu a căutat să iasă în evidență, ci să rămână statornic în ceea ce i-a fost încredințat.
După cuvântul Scripturii, păstorirea se face „nu cu silnicie, ci de bunăvoie… făcându-vă pildă turmei” (1 Petru 5, 2-3). În acest cadru se poate înțelege și slujirea sa, ca una a continuității și a responsabilității asumate în timp.
Plecarea sa la Domnul în perioada Postului Mare așază această despărțire sub semnul urcușului duhovnicesc spre lumina Învierii. Acest timp liturgic, dedicat pocăinței și pregătirii pentru întâlnirea cu Hristos, dă morții sensul unei treceri, nu al unui sfârșit, pentru că ultimul cuvânt nu îl are moartea, ci moartea prin Înviere.
Viața pământească rămâne, după învățătura Bisericii, o pregătire pentru această întâlnire. În această perspectivă, fiecare slujire, fiecare responsabilitate și fiecare jertfă capătă valoare veșnică.
Părintele Ilie–Eugen se desparte acum de familia sa, de cei pe care i-a slujit și de cei dragi ai săi, dar rămâne în memoria și în rugăciunea lor, precum și în lucrarea pe care a împlinit-o.
În aceste momente de întristare, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, transmite familiei îndoliate și tuturor celor apropiați gânduri de mângâiere și binecuvântare, rugându-se ca Dumnezeu să așeze sufletul părintelui Ilie–Eugen Roteliuc în ceata drepților, iar celor rămași să le dăruiască pace și nădejde în lumina Învierii.
Îl încredințăm milei lui Dumnezeu, rugându-ne ca sufletul său să fie așezat „în loc luminat, în loc cu verdeață, în loc de odihnă”, iar celor rămași să li se dăruiască mângâiere și întărire.
Veșnica lui pomenire din neam în neam!