În amurgul unei zile de început de martie, când primăvara abia începe să „ șoptească” tainic prin muguri înverziți, fire timide de iarbă de un verde crud, zambile și lalele firave, sala Gherasim Putneanul, a devenit pentru câteva ore o adevărată vatră a spiritului românesc. Sub binecuvântarea părintească a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, data de 6 martie va rămâne înscrisă în sufletul celor prezenți ca un dar minunat. Susținut de doamna preoteasă, prof. dr. Aura Mihoc, atelierul Candele aprinse în vatra casei: Șase chipuri de sfinte femei, de la Maria Brăncoveanu la Anastasia Șaguna, a reunit doamne preotese din întreaga eparhie într-un răgaz binecuvântat de primenire sufletească.
Participantele au explorat biografiile a șase femei sfinte, grupate simbolic în trei tipologii care definesc misiunea feminină în Biserică: Mamele Jertfelnice: Maria Doamna, Despina Milița, care ne învață „martiriul inimii”, Mamele Formatoare: Anastasia Șaguna ( mama Sf. Andrei Șaguna), Filofteia (mama Sf. Calinic de la Cernica) și Filotimia ( mama Sf. Dometie de la Râmeț), care ne învață că sfințenia se coace în „cuptorul” familiei, prin jertfa creșterii copiilor și prin răbdarea tăcută, și Mama ca Filantrop: Sfânta Elisabeta (Safta) Brâncoveanu care ne oferă o lecție despre cum suferința personală se poate preschimba în milostenie vindecătoare. Astfel, prin prisma a trei moduri de a iubi: jertfa, formarea și filantropia, doamnele preotese au fost invitate să descopere cum poate fi transformată „vatra” casei, într-un altar al iubirii creștine în anul 2026, descoperind resurse noi de bucurie și tărie în drumul lor către Hristos.
Momentul culminant al întâlnirii a fost sceneta simbolică „Pilda celor șase candele” care a transformat sala într-o Vatră a Spiritului Românesc, un spațiu unde timpul se dilată și unde aceste șase sfinte femei au „coborât” din icoane pentru a adresa mesaje directe „Călătorului” de astăzi. Șase doamne preotese au dat glas și chip celor șase sfinte, aducând mesajele lor din paginile istoriei direct în inima prezentului. Prin intermediul acestui moment dramatic, sala a vibrat sub mărturia acestor „făclii” ale neamului, care au devenit sfătuitoare apropiate, șoptind fiecăruia dintre doamnele prezente că „vatra” casei este locul unde se coace, zi de zi, mântuirea. La finalul scenetei, într-un gest de mare încărcătură sufletească, cele șase „candele” s-au reunit în jurul Călătorului, rostind la unison un legământ ce a răsunat ca un testament: „Focul acesta nu se stinge, cât inima românului mai știe să iubească, să ierte și să se jertfească”. În partea a treia a atelierului, participantele au fost invitate să extragă „răvașe ale inimii”, întrebări care au transformat experiența teologică în mărturisire sinceră.
Finalul atelierului a adus cu sine o liniște dătătoare de har, sfințită de o mărturisire ce a vibrat în fiecare colț al sălii. Cu o voce încărcată de emoție, doamna preoteasă Aura Mihoc a așezat pe inima participantelor o ultimă piesă de puzzle: adevărata sursă de inspirație a acestui demers. Toate aceste chipuri de sfinte mame s-au topit, pe parcursul pregătirilor, în chipul propriei sale mame, care acum veghează din Cer. A fost momentul în care s-a înțeles că sfințenia nu este un concept abstract, ci are trăsături concrete: sunt trăsăturile mamelor și bunicilor noastre care ne-au aprins prima lumânare și ne-au învățat prima rugăciune.
Atelierul s-a încheiat într-o notă de profundă emoție personală, sub semnul unei unități depline. Fiecare participantă a plecat acasă purtând un semn de carte cu chipul unei sfinte, un sfat testamentar care să o însoțească în lecturile sale, o scrisoare de la o mamă sfântă către o fiică iubită. Am plecat din acest răgaz de primenire sufletească cu încrederea că fiecare preoteasă este, în sinea ei, o candelă aprinsă. Iar dacă vom ști să păstrăm viu acest foc, așa cum l-au păstrat Maria Brâncoveanu sau Anastasia Șaguna, vom deveni, la rândul nostru, cele despre care copiii sau enoriașii noștri vor spune într-o zi: «Ea a fost candela care mi-a arătat drumul spre Dumnezeu».
În vatra sufletului românesc, focul rămâne aprins. Depinde de noi să îl facem să lumineze până la marginile veșniciei.
Asociația Preoteselor Sucevene „Sfânta Elisabeta”
Photo credit: Apetroae Florentina
