Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, în ziua când Făurar a întors cea de-a șaptea filă, anul mântuirii 2026, au fost înălțate rugăciuni pentru odihna sufletului vrednicului de pomenire Patriarhul Teoctist, la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”, Catedrala Arhiepiscopală din Suceava.
Dovada dragostei și recunoștinței pe care noi, cei de astăzi, o purtăm înaintașilor noștri, vrednici ierarhi al Bisericii lui Hristos, prin rugăciune și neuitare, se oglindește și în omagiul adus astăzi celui care a fost cel de-al cincilea Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, între 1986 și 2007, dar și mitropolit al Moldovei și Sucevei din 25 septembrie 1977 până în 9 noiembrie 1986.
Slujba de pomenire pentru cel care a păstorit, timp de 21 de ani, Biserica Ortodoxă din România a fost săvârșită în dimineața zilei de sâmbătă, 7 februarie 2026, în paraclisul care adăpostește moaștele întregi ale Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou, sub protia Arhim. Iustin Taban, dimpreună cu un sobor de preoți și diaconi.
La slujba Parastasului pentru Preafericitul Părinte Teoctist, prilejuită de împlinirea a 111 ani de la naștere, răspunsurile liturgice au fost date de membri ai Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu”.
La final, arhim. Iustin Taban, consilier juridic la Sectorul Juridic al Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei din cadrul Centrului Eparhial Suceava, a rostit un cuvânt de învățătură în care a evocat personalitatea Preafericitului Părinte Teoctist, aducând în atenție cele mai importante repere din biografia sa și subliniind jertfa și dragostea care au stat la baza realizărilor și împlinirilor poporului nostru și lucrarea vrednicului păstor în ogorul Bisericii lui Hristos. De asemenea, a fost punctat faptul că demnitatea patriarhală nu înseamnă putere, ci asumarea unei uriașe poveri duhovnicești, în care păstorul ajunge să poarte în propria inimă suferințele întregii Biserici. „Slujirea de patriarh este cea mai grea și mai mare responsabilitate din Biserică… a păstori Biserica înseamnă a simți durerile și suferințele ei ca și cum ar fi ale tale.”
Viitorul Părinte Patriarh Teoctist, care la Taina Botezului a primit numele Toader, s-a născut la 7 februarie 1915, în satul Tocileni din Botoșani, fiind cel de-al zecelea copil din cei unsprezece ai părinților Marghioala și Dumitru Arăpașu. La data de 6 august 1935 a primit chipul îngeresc al călugăriei la Mănăstirea Bistriţa din judeţul Neamţ, cu numele Teoctist. Între 1940-1944 a urmat cursurile Facultății de Teologie a Universității București, iar începând cu anul 1950, când a primit hirotonia întru arhiereu, la 5 martie, a îndeplinit, pe rând, funcțiile de episcop-vicar patriarhal, episcop al Aradului, episcop al Episcopiei Ortodoxe din America și Canada, arhiepiscop al Craiovei și mitropolit al Olteniei, arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Sucevei.
După trecerea la cele veșnice a Preafericitului Părinte Iustin Moisescu, Teoctist Arăpașu i-a urmat în scaunul patriarhal, păstorind credincioșii creștini-ortodocși români între 19 noiembrie 1986 şi 30 iulie 2007.
În cei peste 45 de ani de arhierie, Preafericirea Sa s-a remarcat printr-o bogată activitate pastoral-misionară, îngrijindu-se de credincioșii Bisericii Ortodoxe Române din interiorul și din afara granițelor țării. Totodată, s-a ocupat de restaurarea unor monumente de artă bisericească, multe dintre acestea din cele patru eparhii pe care le-a condus, între care mănăstirile Putna, Bistrița, Slatina, Râșca, Gorovei și Vorona.
Dincolo de cunoscuta activitate internațională în ceea ce privește activitatea misionară a Bisericii și de dragostea arătată față de patrimoniul cultural și religios, precum și față de valorile tradiționale românești, Preafericitul Părinte Teoctist s-a implicat activ în ajutorarea semenilor, înființând numeroase centre social-filantropice, destinate vârstnicilor și copiilor, precum și tuturor persoanelor vulnerabile. Nu în ultimul rând, a încurajat apariția mai multor lucrări teologice. Și-a început drumul către veșnicie la vârsta de 93 de ani, la data de 30 iulie 2007.
Irina Ursachi
foto credit: Cristi Turculeț
