Volumul Decaloguri la Triod, Penticostar și Octoih. Repere morale în căutarea sensului, semnat de Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, se impune ca un reper distinct în literatura omiletică contemporană atât prin forma aleasă, cât și prin coerența internă a demersului teologic. Această lucrare, a doua din seria dedicată decalogurilor, ni se dezvăluie ca un proiect matur, cu o arhitectură bine gândită, în care experiența pastorală de peste cinci decenii este distilată într-o formulă concisă, memorabilă și, în același timp, profundă din punct de vedere teologic.
Structura cărții urmează cu fidelitate ritmul anului bisericesc, împărțind materialul direct proporțional cu cele trei mari cicluri liturgice: Triod, Penticostar și Octoih. Această opțiune structurală nu are caracter pur organizatoric, ci exprimă convingerea teologică fundamentală în baza căreia viața creștină se modelează printr-o pedagogie a timpului sacru.
Perioada Triodului este tratată ca timp al coborârii în adâncul conștiinței, ca perioadă de reconfigurare a raportului dintre om și Dumnezeu. Decalogurile corespunzătoare acestei secțiuni insistă pe teme precum discernământul, pocăința, smerenia, lupta cu autosuficiența religioasă și redescoperirea adevărului despre sine. Limbajul este aspru, pe alocuri tăios, tocmai pentru că această perioadă a anului bisericesc nu este un timp al confortului spiritual, ci al adevărului care cheamă la lucrare.
Secțiunea aferentă Perioadei Penticostarului schimbă registrul. Discursul se deschide către lumină, bucurie și mărturisire. Maniera de abordare devine confesivă, orientată spre comuniune, spre lucrarea Duhului Sfânt și spre asumarea publică a credinței. Accentul cade pe transfigurarea vieții cotidiene și pe responsabilitatea mărturiei în fața riscului de a reduce bucuria pascală la un eveniment strict ritual.
În sfârșit, Perioada Octoihului reprezintă timpul stabilizării duhovnicești, al continuității și al fidelității. Decalogurile aferente acestei secțiuni sunt construite ca exerciții de perseverență, ca invitații la o viață creștină trăită în ritmul duminicilor obișnuite, unde eroismul nu constă în gesturi spectaculoase, ci în statornicie.
Alegerea formei decalogului trimite, în mod asumat, la structura fundamentală a revelației veterotestamentare, dar este reinterpretată în cheie omiletică și pastorală. În paginile acestui volum, decalogul devine o formă de ascetică discursivă: fiecare propoziție este cântărită, concentrată, lipsită de ornament inutil. Nu întâlnim explicații prolixe sau dezvoltări teoretice excesive, ci formulări care invită la meditație personală. Această concizie nu simplifică mesajul, ci îl face mai exigent, îndemnând cititorul să revină asupra textului. Este semnificativ faptul că decalogurile sunt formulate aproape invariabil la imperativ. Această opțiune stilistică conferă textului o tensiune interioară constantă și amintește că predica, chiar și atunci când este așezată în pagină, rămâne un act de chemare și de trezire a conștiinței.
Un element de originalitate metodologică îl constituie inserarea textului evanghelic după primele cinci imperative ale fiecărui decalog. Această inversare a ordinii obișnuite produce un efect mistagogic subtil, dar profund. Cititorul nu ia contact direct cu pericopa evanghelică, ci este pregătit, orientat, „învățat să asculte”. Decalogul funcționează astfel ca un pridvor hermeneutic, ca un spațiu de tranziție între viața cotidiană și textul sacru. În felul acesta, textul scripturistic nu mai apare ca un text exterior, ci ca un cuvânt care se adresează unei inimi familiarizate. Această metodă reia, într-o formă adaptată, logica practicii catehumenatului, unde accesul la mister era precedat de pregătire și de purificare.
Un alt element de originalitate metodologică îl reprezintă utilizarea metaforei ca formă condensată de teologie. Metaforele uzitate sunt funcționale, construite pentru a purta sens dogmatic și experiență liturgică. Imagini precum „cheia rugăciunii smerite”, „raiul inimii”, „pomul vieții”, „veșmântul țesut din har și lumină” sau „Taborul sufletului” sunt traduceri poetice ale unor realități teologice precise: pocăința ca deschidere, crucea ca ax central al mântuirii, lumina ca energie necreată, restaurarea omului ca reintegrare eclezială. Metafora devine, în acest context, o formă de mistagogie accesibilă: ea conduce mintea de la imagine la realitate, de la sensibil la spiritual, fără a vulgariza conținutul credinței.
Tot în rândul aspectelor inedite ale volumului se numără și asocierea fiecărei secțiuni cu reprezentări iconografice miniaturale provenite din Tetraevanghelul slavon Sucevița 24, ilustrat cu 346 de miniaturi, realizat la Mănăstirea Sucevița după anul 1595, la solicitarea voievodului Ieremia Movilă, opțiune care conferă textului o adâncime suplimentară și îl așază în dialog cu tradiția vizuală a Bisericii. Miniatura precedă decalogul și pericopa evanghelică, anticipând mesajul acestora într-un limbaj simbolic ce valorifică memoria liturgică și teologică a comunității ecleziale. Prin această integrare atentă, lectura capătă un caracter sinoptic, în care cuvântul rostit, cuvântul scris și chipul iconografic se susțin reciproc, invitând cititorul la o interiorizare progresivă a sensului. În plus, prezența miniaturilor activează o pedagogie a privirii, care completează pedagogia cuvântului, oferind o experiență de lectură ce reunește dimensiunea intelectuală cu cea contemplativă și fixează mesajul evanghelic într-o formă memorabilă și coerentă.
În altă ordine de idei, autorul își asumă explicit contextul antropologic al receptorului contemporan: omul fragmentat, suprasolicitat, lipsit de timp, dar nu lipsit de căutare. Forma de expunere uzitată de autor apare ca un răspuns ager la această condiție, oferind texte scurte, dar încărcate de sens. Fiecare decalog poate fi citit independent, reluat, memorat, integrat în ritmul zilnic. În același timp, el păstrează legătura organică cu predica propriu-zisă, fiind expresia concentrată a unor meditații elaborate de-a lungul deceniilor. Volumul nu este, așadar, un produs al improvizației, ci rezultatul unei îndelungi maturizări pastorale.
În concluzie, lucrarea Decaloguri la Triod, Penticostar și Octoih. Repere morale în căutarea sensului este un volum cu personalitate, care propune o metodă coerentă de întâlnire cu textele pericopelor evanghelice, adaptată ritmului vieții contemporane, fără a dilua exigența teologică. Prin forma aleasă, prin rigoarea expresiei și prin densitatea conținutului, cartea se impune ca un instrument de lucru pastoral, dar și ca un model de scriitură omiletică matură, în care experiența, disciplina și credința se întâlnesc într-o formă clară și convingătoare.
Ca atare, îi mulțumim cu recunoștință autorului pentru acest dar pe care ni-l oferă la cumpăna dintre ani și ne rugăm Domnului să-l binecuvânteze cu sănătate și să-l păzească întru mulți și fericiți ani.
Preot Ciprian Blaga,
consilier eparhial în cadrul Sectorului Cultural