Pentru unul dintre monumentele de referință ale patrimoniului de lemn din Bucovina, Schitul Mănăstioara din comuna Udești, județul Suceava, metoc al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, s-a scris astăzi o pagină luminoasă în istoria-i presărată cu momente triste, dar și înfloritoare. Într-o însorită zi de Undrea, 17 decembrie 2025, când este pomenit Sfântul Proroc Daniel, au fost recepționate lucrările de restaurare și conservare realizate în ultimii doi ani pentru biserica din lemn cu hramurile Intrarea Maicii Domnului în biserică și Schimbarea la Față a Domnului.
Mărturie a meșteșugului tradițional, monumentul de o mare valoare istorică, arhitecturală și artistică a fost înscris în Programul național de restaurare a obiectivelor turistice și culturale prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), care are ca scop creșterea atractivității turistice în zonele rurale.
La eveniment au fost prezenți specialiști din colectivul de restaurare, reprezentanți ai companiilor și societăților implicate, delegați ai Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, precum și clerici din obștea așezământului monahal care adăpostește cinstitele moaște ale Sfântului Ioan cel Nou.
Recepția lucrărilor a debutat în duh de rugăciune, arhim. Serafim Grigoraș, stareț al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” și exarh de zonă, vorbindu-le apoi tuturor celor prezenți despre ziua de 29 februarie 2024, când au început lucrările de restaurare, finalizate, iată, după un an și 10 luni. Preacuvioșia sa a adus mulțumiri Preasfintei Treimi pentru ajutorul primit în tot acest timp și Înaltpreasfințitului Părinte Calinic pentru purtarea de grijă și pentru arhiereasca binecuvântare. Gândul de recunoștință s-a îndreptat către toți cei care s-au implicat în procesul de restaurare și consolidare a lăcașului de cult, dar și familiei Mihai și Mariana Gușetu, care a contribuit la redeschiderea acestui loc de închinare.
În continuare, doamna Doina Iacoban, director al firmei de consultanță Regional Consulting Suceava, și-a exprimat emoția profundă și bucuria pentru succesul acestui demers, prin care se cinstește memoria înaintașilor. Scopul principal al proiectului este de a deschide calea pentru dezvoltarea economică a zonei și de a salva o „bijuterie” pentru generațiile viitoare. Domnia sa a subliniat faptul că această zi încununează munca asiduă a unei întregi echipe formate din proiectanți, arhitecți, restauratori, precum și autorități locale, executanți și nu numai.
Starea inițială a monumentului aflat într-o îngrijorătoare stare de degradare, dar și procesul de transformare și readucere la lumină au fost descrise de către domnul Mircea Căpățână, arhitect al proiectului. Intervenția a fost o lucrare complexă, implicând ridicarea bisericii pentru a înlocui fundațiile și talpa distruse, dar și descoperirea unor etape evolutive multiple, cum ar fi adăugarea ulterioară a clopotniței și modificarea intrării. Domnia sa a punctat faptul că a fost luată decizia de a păstra întreaga evoluție istorică a monumentului, inclusiv pridvorul deschis, dezvăluind detalii sculptate și structurale remarcabile, care fuseseră anterior mascate. Subliniind că iconostasul și elementele de lemn sculptat reprezintă valoarea cea mai mare a bisericii, domnia sa a mărturisit că din fericire s-a intervenit la timp pentru salvarea acestui monument istoric bisericesc.
Arhid. Vasile Demciuc, consilier al Sectorului Monumente, Patrimoniu și Arhitectură Bisericească, a prezentat file din istoria așezământului de la Mănăstioara, între care și legenda potrivit căreia acest loc este legat de uciderea lui Bogdan al II-lea, domnul Moldovei și tatăl lui Ștefan cel Mare, la 15 octombrie 1451, de către Petru Aron. Tradiția orală consemnează că tânărul Ștefan s-ar fi ascuns în pădurea Plăvălar, iar dintr-un stejar din acea zonă ar fi fost construită o biserică în jurul căreia a existat un schit de călugări, atestat doar prin toponime locale.
Comisia lucrărilor de recepție a semnat documentele aferente, iar toți cei prezenți au vizitat apoi întregul ansamblu, în interiorul bisericuței având ocazia de a afla mai multe informații despre procesul de restaurare a iconostasului care datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, de la doamna Alexandrina Mustea.
***
Sfântul lăcaș este atestat documentar cu certitudine în secolul al XVIII-lea, prin antimisul din anul 1762 și o icoană datată în 1775, perioadă în care este încadrată și zidirea bisericii. Așezământul monahal care o deservea a fost părăsit după această dată, urmele vechilor chilii fiind încă vizibile la începutul secolului al XX-lea. De-a lungul timpului, biserica a cunoscut mai multe intervenții, cea mai importantă având loc în 1848, când a fost extinsă spre apus, urmată de lucrări de reparare în anii 1900 și 1974. Construită din lemn, după plan triconc, cu turlă pe naos și boltiri armonios alcătuite, biserica se remarcă prin unitatea și bogăția decorului sculptat care, prin simbolismul său, slujește frumuseții și demnității spațiului liturgic, subliniind vocația sa de loc al rugăciunii și al comuniunii cu Dumnezeu.
Reînființarea schitului de călugări Mănăstioara Udești a fost hotărâtă în cadrul ședinței Permanenței Consiliului Eparhial din data de 11 august 2021, prezidată de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților.
Irina Ursachi