În ultima zi de toamnă calendaristică, 30 noiembrie 2025, sucevenii aflați în curtea mănăstirii ce este străjuită de peste șase veacuri de Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou au primit din partea chiriarhului Sucevei și Rădăuților îndemnul: „Învață pe semenii tăi, fiind tu însuți pildă, împlinirea poruncilor, în care se ascunde viața veșnică, și mare te vei chema în Împărăția cerurilor.”, unul dintre cele zece ale Decalogului special alcătuit la Duminica a XXX-a după Pogorârea Sfântului Duh. Și nu puțini au fost cei care au tăinuit în inimă aceste cuvinte, întrucât mănăstirea care adăpostește cinstitele moaște ale celui dintâi Sfânt al Moldovei este locul spre care numeroși credincioși își îndreaptă pașii duminică de duminică ori la ceas de sărbătoare, spre a-și odihni sufletul participând la cea mai importantă slujbă din cultul ortodox și a dialoga cu Dumnezeu.
Pe ultima filă a cronicii lui Brumar a anului 2025 s-au înscris în acest an mai multe prilejuri de bucurie, celei de-a treia duminici a Postului Bucuriei, cum mai este cunoscută perioada liturgică de pregătire pentru sărbătoarea Nașterii Domnului, adăugându-i-se prăznuirea a doi sfinți cu o însemnătate deosebită pentru Biserica Ortodoxă Română: Sfântul Apostol Andrei, cel care a răsădit semințele creștinismului în pământul țării noastre, și Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, considerat „luminător al neamului românesc şi apărător al credinţei ortodoxe, ierarh cărturar şi vrednic păstor sufletesc al Ardealului” în secolul al XIX-lea.
În duminica în care în bisericile ortodoxe este rânduită spre lectură pericopa evanghelică despre dregătorul bogat și păzirea poruncilor, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” la altarul amenajat în vecinătatea clopotniței ce străjuiește intrarea în incinta complexului monastic, biserica-monument cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” aflându-se într-un amplu proces de restaurare. În comuniune liturgică i s-a alăturat, sub protia arhim. Serafim Grigoraș, starețul mănăstirii și exarh de zonă, un sobor de preoți și diaconi, clerici de la Centrul Eparhial Suceava și slujitori ai Catedralei Arhiepiscopale și ai așezământului monahal ridicat în inima Sucevei de Mușatinii Bogdan al III-lea și Ștefăniță Vodă.
Corala mixtă ce poartă numele celui care prin cinstitele sale moaște întregi ocrotește încă de la începutul veacului al XV-lea aceste meleaguri, dirijată de părintele Ionuț Lucian Tablan Popescu, a răspuns liturgic ecteniilor și rugăciunilor înălțate de soborul slujitor.
În timpul împărtășirii clericilor, arhim Iustinian Săvescu, secretar eparhial și stareț al Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” Ițcani, a rostit cuvântul de învățătură, tâlcuind semnificațiile dialogului dintre Bunul Învățător și dregătorul bogat, preocupat de moștenirea vieții veșnice, consemnat de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca.
Aplecându-se asupra versetelor evanghelice rânduite de Sfinții Părinți a se citi în această zi, părintele arhimandrit a adus în atenție aspecte relevante referitoare la întâlnirea Mântuitorului cu tânărul înstărit. Deși întrebarea sa „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?” (Luca 18, 18) vădește o aplecare nu doar spre cele materiale, ci și spre cele duhovnicești, răspunsul Mântuitorului, că pentru a se desăvârși nu este îndeajuns să respecte poruncile, ci și să se desprindă de tot ce este lumesc, l-a tulburat. „A plecat întristat deoarece răspunsul lui Iisus nu era ceea ce sperase. Era obișnuit cu adunarea de bogății, dar nu era obișnuit cu adunarea lor în cer. Cunoștea poruncile, dar nu cunoștea cuvântul și voia lui Dumnezeu. Iisus nu dorea să-l lipsească de averi, ci îi oferea bogății cu mult superioare celor pământești, pe care molia și rugina le mănâncă, însă tânărul nu se putea dezlipi tocmai de cele perisabile, pentru că ele erau cele care îi ofereau sentimentul de putere.”
Starețul Mănăstirii Ițcani a punctat că Dumnezeu nu este împotriva bogăției, ci împotriva păcatelor ce se nasc din atașamentul față de aceasta: „Veţi vedea bogaţi la care avuţia naşte îngâmfare, mândrie, autosuficienţă, lăcomie, nemilostivire, împietrire; dar veţi vedea şi oameni cărora bogăţia nu le-a luat minţile şi nu le-a afectat credinţa ori dragostea faţă de Dumnezeu.” O raportare corectă la bogăție anulează înrobirea sufletului de către ea, precum au demonstrat dreptul Avraam „care, deşi era cel mai bogat om de pe pământ, striga din mijlocul bogăţiei lui: «pulbere şi cenuşă sunt eu» (Facerea 18, 27). Şi a iubit pe Dumnezeu atât de mult, încât a fost gata să-şi jertfească nu doar bogăţiile sale, ceea ce n-a făcut bogatul nostru de astăzi, ci pe propriul fiu, Isaac (Facerea cap. 22)”, ori dreptul Iov care, „bogat, cu avuţii nenumărate, pierzându-le pe toate acestea prin îngăduinţa Domnului, L-a iubit totuşi pe El mai mult decât lucrurile cele pieritoare.” Din acest motiv, „nici sărăcia nu este virtute, dacă nu este dublată de sărăcia cu duhul! Sărăcia poate şi ea împietri, înrăi şi neferici, ducând la hoţie, la dorinţă de câştig urât, la invidie faţă de cei care au mai mult, ori la veşnică nemulţumire cu propria stare, lucruri care nu vor zidi niciodată duhovniceşte.”
În încheiere, amintind câteva repere biografice ale celor doi sfinți prăznuiți în ziua de 30 noiembrie, părintele secretar eparhial a evidențiat sensul cuvintelor Mântuitorului adresate, prin intermediul dregătorului bogat, celor preocupați de dobândirea vieții veșnice: „Nu aşteaptă de la noi, aşadar, doar să fugim de păcat, ci să ne şi agonisim virtuţile. (…) Pericopa evanghelică ne îndeamnă să iubim pe Dumnezeu mai mult decât orice ne-ar tenta ori ne-ar putea distrage de la iubirea şi comuniunea cu El, dacă vrem să putem dialoga cu El cu adevărat. Să nu fim tânărul care şi-a plecat privirea şi n-a mai putut răspunde nimic lui Hristos; n-a mai putut rămâne în comuniune, n-a mai putut fi capabil să ţintească spre desăvârşire. S-a mulţumit cu poruncile prohibitive. S-a limitat doar la a nu săvârşi răul şi, pentru aceasta, s-a arătat incapabil să mai săvârşească binele.”
Felicitându-I pe cei care poartă numele sfinților prăznuiți astăzi sau i-au ales drept călăuzitori pentru a spori în viața duhovnicească, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic i-a mulțumit arhimandritului Iustinian Săvescu pentru cuvântul de învățătură, soborului slujitor și credincioșilor prezenți pentru împreuna rugăciune. De asemenea, i-a invitat să revină la Taina Sfântului Maslu de obște, săvârșită în după-amiaza acestei zile la Catedrala Arhiepiscopală împreună cu Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al eparhiei ocrotite de Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Această Sfântă Taină va începe la ora 16.00, iar ierarhii, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, se vor ruga pentru primirea harului vindecării trupești și sufletești, precum și pentru dobândirea iertării păcatelor, în cadrul slujbei urmând a fi citite rugăciuni de dezlegare.
Părintele Arhiepiscop a vorbit apoi despre importanța gândirii în perspectiva Crucii, care ne înscrie existența în veșnicie, explicată pe larg în cuvântul său exegetic, postat și pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Crucea stabilește poziția omului în univers, reiterând mesajul Mântuitorului Iisus Hristos desprins din Evanghelia zilei, și anume că La Dumnezeu toate sunt cu putință, cuvinte menite să fie tuturor ancoră în momentele dificile sau de îndoială ale vieții.
A urmat lecturarea Decalogului la Duminica a XXX-a după Pogorârea Sfântului Duh, ce amintește de preocuparea dregătorului bogat, dar și a multor oameni, de a moșteni Împărăția cerului, alcătuit de către Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, lucrare care îndeamnă „la întipărirea în minte și în inimă a îndemnului de a-L urma pe Hristos pe drumul cel greu al lepădării de toate și al asumării Crucii, pentru a câștiga prietenia întru veșnicie cu Dumnezeu”.
Având în vedere cinstirea de care se bucură între români cei doi sfinți înscriși în sinaxarul zilei, întâistătătorul Bisericii de pe aceste meleaguri a concentrat în Decalogul la prăznuirea Sfântului Apostol Andrei, respectiv în Decalogul la prăznuirea Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, modalități concrete pentru a deveni făuritori ai istoriei și pietre vii, mărturisitoare ale Mântuitorului Hristos, în Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească.
La final, toți cei care au venit cu multă evlavie să îl cinstească pe marele mucenic originar din Trapezunt și martirizat în Cetatea Albă, ocrotitor al Cetății Sucevei din vremea domnului Alexandru cel Bun, ale cărui moaște se află acum în Paraclisul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou”, au fost binecuvântați prin stropirea cu apă sfințită.
