Cu prilejul împlinirii a 35 de ani de la trecerea la cele veșnice a Sfântului Cuvios Paisie de la Sihăstria și în preajma sărbătorilor închinate Sfintei Parascheva și Sfântului Dimitrie cel Nou, dar și în contextul sfințirii Catedralei Naționale, exprimăm câteva gânduri despre sfinți și sfințenie cu referire constantă la Sfinții Paisie și Cleopa de la Sihăstria.
În paginile Sfintei Scripturi, în argumentarea dogmatică și în exprimarea liturgică îl descoperim și îl mărturisim pe Dumnezeu ca Unul Sfânt… Părintele ceresc împărtășește această sfințenie oamenilor care îl iubesc și îl cinstesc prin viața lor frumoasă și pilduitoare. Astfel ei devin perna pe care se odihnește Dumnezeu după cum auzim în ecfonisul: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți te odihnești.
Odată cu Întruparea Mântuitorului Hristos omenirea a fost chemată la sfințenie (I Petru 1, 15-16). Aceasta presupune asumarea modelului hristic de viețuire morală și duhovnicească. Mântuitorul Însuși devine un model viu pe care imitându-L putem deveni asemenea Lui. El Însuși ne invită mereu să luăm jugul Său cel bun și povara Lui care este ușoară, să privim permanent spre El pentru că este blând și smerit cu inima (Matei 11, 29).
În stradaniile oamenilor puțini sunt aceia care ajung la desăvârșire. Iar cei care ating această treaptă de viețuire devin statornici în iubire, în credință și în nădejde. Ei se aseamănă lui Dumnezeu în viețuirea bună și în făptuirea binelui. Pentru a ajunge la această măsură sfinții au avut modele pe alți sfinți. Astfel, a fost și viața sfinților Paisie și Cleopa de la Sihăstria.
Cunoscut este faptul că Sfântul Cleopa mergea frecvent să se închine Sfintei Parascheva de la Iași și mulțumea sfintei pentru că l-a scăpat de toate greutățile prin care a trecut, fiind fugar mai mult de unsprezece ani. „Când se afla lângă raclă, cum adeseori spunea părintele Arhimandrit Ioanichie Bălan de la Sihăstria că se întâmpla, a avut parte de una dintre minunile care s-au întâmplat la moaștele Sfintei: o femeie, plângând, l-a rugat s-o lase să-i dăruiască Sfintei o pernuță, drept mulțumire pentru ajutorul pe care l-a primit în urma rugăciunilor. I s-a îngăduit să treacă, după care unii dintre ei au observat cum Sfânta a ridicat capul pentru ca femeia să-i așeze pernuța în raclă” (Vasile Nechita, Viața și minunile Preacuvioasei Parascheva, povestite tinerilor, Editura Meteor Publishing, p.144). Iar în scrierile sale, Cuviosul Cleopa îl elogia pe domnitorul Vasile Lupu pentru evlavia arătată sfintei Parascheva prin răscumpărarea sfintelor sale moaște pentru suma de 40.000 de galbeni. (A se vedea: Ne vorbește părintele Cleopa, vol. 12, Ed. Mănăstirea Sihăstria, ed. a III-a, Vânători-Neamț, pp. 58-61).
Evlavie mare la Sfânta Parascheva avea și cuviosul Paisie, căci de multe ori le dădea canon fiilor duhovnicești să-i citească acatistul (A se vedea cartea: Arhimandrit Ioanichie Bălan, Părintele Paisie Duhovnicul, Editura Trinitas, Iași, 1993, Iaşi).
Demn de amintit este și faptul că Sfântul Cleopa avea mare evlavie și la Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, pe care îl considera ca ocrotitor al său. Este cunoscut că înainte de retragerea în pustie la Vadu Negrilesei, cuviosul s-a încredințat rugăciunii și ocrotirii Sfântului Ioan: „M-am închinat la Sfântul Ioan, la sfintele moaște, apoi doi ani și șapte luni n-am mai văzut mănăstirea. I-am lăsat sănătoși și am plecat de acolo în munți. Și am stat doi ani și șapte luni în creierii munților Stânișoarei…” (Arhimandrit Cleopa Ilie, Mânca-v-ar Raiul! III, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2009, pp. 64-66.
Cu prilejul pomenirii Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor, Sfântul Cleopa scria un frumos cuvânt de învățătură, ca un florilegiu patristic: „Bucură-te astăzi, Ţară Românească, că nu te-a trecut cu vederea Bunul nostru Dumnezeu, în primejdii şi ispite, şi te-a îngrădit cu ajutorul cel nepreţuit al rugăciunilor multor sfinţi, cuvioşi şi mucenici. Bucură-te astăzi, Ţară Românească, că te-a binecuvântat Dumnezeu cu câmpii roditoare, cu munţi împodobiţi, cu păduri şi izvoare, cu fii binecredincioşi şi milostivi, cu biserici aşa de frumoase şi cu sfinte moaşte de mare preţ. Bucură-te astăzi, Ţară Românească, şi te îmbracă în haină de aleasă sărbătoare, căci astăzi a sosit prăznuirea cea de peste an a preacuviosului părintelui nostru Dimitrie, ocrotitorul poporului nostru binecredincios”. (Arhimandrit Cleopa Ilie, Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţi de peste an, Editura Episcopiei Romanului, 1996, p. 232)
Pentru că sfinții nu rămân datori niciodată, la sfârșitul pământeasc al Sfântului Cleopa, așa cum mărturisesc părinții slujitori ai catedralei patriarhale din București, clopotul mare de la Patriarhie a bătut singur (La trecerea la Domnul a Părintelui Cleopa clopotul mare de la Patriarhie a bătut singur). Prin aceasta s-a arătat că Sfântul Dimitrie a înștiințat poporul pe care îl ocrotește de trecerea la cele veșnice a neobositului misionar și a cinstitorului său, cuviosul Cleopa.
Observăm că sfinții au devenit sfinți pentru că i-au iubit pe sfinți. În evlavia lor nestrămutată, cuvioșii Paisie și Cleopa, îi simțeau pe sfinți mereu aproape, le cunoșteau viața în profunzime și se concentrau permanent să le urmeze pilda lor de viețuire. Printr-o raportare vie la viața sfinților, cuvioșii Paisie și Cleopa vedeau în toate împrejurările ocrotirea acestora. Mai mult decât atât, cuviosul Paisie chiar obișnuia să considere foarte multe elemente ca făcând parte din panoplia sfințeniei. Astfel, el folosea expresii precum: sfânta mănăstire, sfânta dragoste, sfânta ascultare, sfânta rugăciune, pământ sfânt, locaș sfânt, carte sfântă ș.a. (A se vedea cartea: Arhimandrit Ioanichie Bălan, Părintele Paisie Duhovnicul, Editura Trinitas, Iași, 1993, Iaşi).
Atât, la cuviosul Paisie, cât și la cuviosul Cleopa întâlnim raportări pregnante și constante la lucrarea sfințitoare a Duhului Sfânt. Această lucrare nu i-a îndepărtat de oameni, ci, dimpotrivă, i-a apropiat enorm de mult. De aceea poporul îi cinstește și pe ei cu atâta evlavie. Referindu-se la sfințenia cuviosului Paisie, încă de acum mai bine de trei decenii părintele patriarh Daniel afirma: „Sfințenia Părintelui Paisie duhovnicul nu se impunea spectaculos, ci irezistibil de pașnic pentru că sfințenia umanizează pe om, contrar patimilor egoiste care înstrăinează umanul din om” (†DANIEL, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei Cuvânt înainte la Părintele Paisie Duhovnicul, p. 3). Iar cu prilejul canonizării Preafericitul Daniel sublinia: „Purtător de Sfântul Duh, prin credinţă smerită şi rugăciune neîncetată, Sfântul Paisie duhovnicul aduna mintea în jurul inimii şi inima oamenilor lângă Dumnezeu, într-o vreme în care ideologia comunistă atee încerca să rătăcească minți, să usuce inimi şi să-i depărteze pe oameni de Dumnezeu” (A se vedea: Patriarhul Daniel, mesaj la proclamarea de la Sihăstria: Sf. Paisie și Cleopa, doi stâlpi de lumină între munţi şi cer – Basilica.ro).
Cu prilejul punerii pietrei de temelie pentru Mănăstirea Vadu Negrilesei închinată Sfinților Paisie și Cleopa de la Sihăstria, Înaltpreasfințitul părinte Calinic, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, anticipa intensitatea pe care o va avea cultul celor doi cuvioși: „Mireasma sfințeniei cuvioșilor Paisie și Cleopa va izbucni, ca să parafrazez pe un teolog al Bisericii, precum irupe mireasma florilor de tei din copacul ce stă dezgolit de frigul iernii.” (A se vedea: Locul mănăstirii închinate cuvioșilor Paisie Olaru și Cleopa Ilie a fost sfințit de cei doi ierarhi ai Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților – Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților).
Sfinții sunt cinstiți cel mai frumos în Biserică și în locașurile de închinare consacrate acestora. Biserica este laboratorul sfințeniei și al Învierii așa cum mărturisește Sfântul preot mărturisitor Dumitru Stăniloae (Biserica și viața – Realitatea tainică a Bisericii, în Ortodoxia, nr. 3 / 1984, p. 417). Un astfel de laborator își propune să devină și Mănăstirea Vadu Negrilesei, unde se lucrează cu râvnă, înfruntându-se încercările inerente. Aceasta are la temelie recunoștința față de iubitorii de sfinți, cuvioșii Paisie și Cleopa, împlinind astfel cuvântul psalmistului: „Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, și foarte s-a întărit stăpânirea lor” (Psalm 138, 17).
În încheiere, îndemnăm pe toți iubitorii de sfinți să-și îndrepte pașii de pelerini spre locurile de pelerinaj din țară, spre Catedrala Mântuirii Neamului care este împodobită precum o mireasă în așteptarea închinătorilor ei. Iar pe cei care vor să admire frumusețile pustiei și locurile în care și-a lucrat sfințenia Cuviosul Cleopa îi îndemnăm să cerceteze cu prezența și cu susținerea materială Mănăstirea Vadu Negrilesei.
Pr. Dr. Filaret Ruscan
sursă copertă – doxologia.ro
