TAINA SFÂNTULUI BOTEZ

1. Precizări biblice importante

Taina Sfântului Botez a fost instituită de Însuşi Mântuitorul, atunci când, înainte de înălţarea Sa la cer, a zis Sfinţilor Apostoli: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă. Şi iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului." (Matei 28, 19-20).

Cuvântul botez vine din verbul grecesc baptizobaptizein, care înseamnă „a scufunda în apă".

Mărturiile biblice abundă în acest sens, demonstrând săvârşirea Botezului prin afundare. Amintim în acest sens textul din cartea Faptele Apostolilor, care relatează botezul famenului reginei Etiopiei, Candachia: „Filip, deschizând gura sa şi începând de la Scriptura aceasta, i-a binevestit pe Iisus. Şi, pe când mergeau pe cale, au ajuns la o apă; iar famenul a zis: Iată apă. Ce mă împiedică să fiu botezat? Filip a zis: Dacă crezi din toată inima, este cu putinţă. Şi el, răspunzând, a zis: Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Şi a poruncit să stea carul; şi s-au coborât amândoi în apă, şi Filip şi famenul, şi l-a botezat." (Faptele Apostolilor 8, 35-38). Socotim acest text scripturistic suficient de explicit pentru justificarea practicii Botezului prin afundare în apă.

Întreaga Tradiţie apostolică este fermă în a afirma necesitatea săvârşirii Botezului prin întreită afundare. Amintim în acest sens Canonul 47 al Sfinţilor Apostoli: „Dacă vreun episcop sau preot va boteza a doua oară pe cel ce are botez adevărat sau nu va boteza pe cel botezat de ereticii care nu botează în numele Sfintei Treimi (adică prin întreită afundare, n.n.), să se caterisească ca unul care-şi bate joc de crucea şi moartea Domnului". Canonul 50 al Sfinţilor Apostoli arată la fel: „Episcopul sau preotul care nu va face trei afundări ale Tainei într-un Botez, rostind la fiecare afundare câte un nume al Sfintei Treimi, ci va afunda pruncul numai o dată spre închipuirea morţii Domnului, cum făceau ereticii eunomieni, să se caterisească." (Textele acestor canoane, alături de multe altele, se regăsesc în Molitfelnic, înaintea Rânduielii propriu-zise a facerii catehumenului sau a celui chemat la Botez, fiind grupate în rubrica „Canoanele Sfinţilor Apostoli şi ale Sfinţilor Părinţi pentru Sfântul Botez". A se vedea în acest sens Molitfelnic, ediţia a cincea, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1992, pp. 15-18).

Semnificaţia Botezului săvârşit prin întreită afundare este aceea a morţii şi învierii noastre împreună cu Hristos. Actul afundării în cristelniţă simbolizează moartea noastră împreună cu Hristos, iar ridicarea din ea, realitatea învierii noastre împreună cu El. Deci, la Botez, creștinul lasă moartea stricăcioasă în spatele său, îngropând păcatul, şi se îmbracă în haina nestricăciunii, având în fața sa adormirea în Domnul, la timpul rânduit de Dumnezeu.

2. Modalități alternative doar în caz de boală

Astăzi, mulţi credincioşi solicită înlocuirea formei Botezului prin afundare cu stropirea sau turnarea. Însă această formă a Botezului, prin stropire sau turnare, poate fi aplicată doar clinicilor, adică celor care nu se pot ridica/nu pot fi ridicaţi de pe pat pentru a fi afundaţi, din pricina unor boli incurabile sau a condiţiei medicale deteriorate. În această situaţie, forma Botezului prin afundare nu poate fi împlinită şi se recurge la stropire sau turnare. Această formă a Botezului poartă numele de Botez clinic sau Botez de necesitate şi este acceptată doar prin iconomie sau pogorământ de la regula Bisericii, care rămâne afundarea.

Textele citate la începutul prezentului material exprimă suficient de explicit regula Bisericii în ceea ce priveşte săvârşirea Tainei Sfântului Botez, prin întreită afundare. Observăm că nu se aminteşte în niciun loc despre vreun alt mod de săvârşire a Tainei Botezului, decât acela al întreitei afundări.

Aşadar, Botezul săvârşit prin turnare sau prin stropire nu se justifică în niciun fel, ca practică obişnuită. El este doar o excepţie de la regula Bisericii, în cazul bolnavilor imobilizaţi sau al pruncilor aflați în incubatorul medical, care nu pot fi afundaţi. Singura regulă valabilă rămâne cea a Botezului săvârşit prin afundare.

3. Procedura tehnică a Botezului

MOLITFELNICUL (Institutul Biblic şi de Misiune Ortodoxă, București, 2002, p. 40): „Şi după ce‑l unge cu untdelemn peste tot trupul, îl ia în mâini şi ţinându‑l drept, căutând spre răsărit, îl botează, afundându‑l de trei ori, zicând la întâia afundare: Se botează robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui. Amin. La a doua afundare: şi al Fiului. Amin. Iar la a treia afundare: şi al Sfântului Duh. Amin; acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin."

LITURGICA SPECIALĂ, Preot Prof. Dr. Ene Braniște (Institutul Biblic şi de Misiune Ortodoxă, București, 1980, pp. 362-363): „Apoi resfrângându-și felonul, ia pruncul gol cu ambele mâini și ținându-l cu fața spre răsărit, îl afundă de trei ori în apa din cristelniță (în așa fel ca apa să treacă peste creștet) zicând la prima afundare: Se botează robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui. Amin. La a doua afundare: și al Fiului. Amin. Iar la a treia afundare: și al Sfântului Duh. Amin; acum și pururea și-n vecii vecilor. Amin., după aceasta îl pune pe brațele nașului, care ține în mâini o pânză albă (dacă e adult îl îmbracă într-o cămașă albă), zicând: «Îmbracă-se robul roaba) lui Dumnezeu (N), în haina dreptății, în numele Tatălui...»”.

Concluzii: Botezul săvârșit la Suceava a fost oficiat corect, conform Învățăturii Bisericii Ortodoxe, și, din punct de vedere liturgic, nu i se poate reproșa absolut nimic preotului.

În speranța unei obiective și înțelegătoare sentințe,

 

Pr. Prof. Dr. Docent Mihai VALICĂ, 

Doctor în Teologie al Universității „Albert Ludwig” din Freiburg, Germania

Adăugați un comentariu