Epaminonda Bucevschi a căutat cu propriile arme, creionul şi pensonul, să atingă perfecţiunea, dintotdeauna existând diverse polemici privind limitele acesteia. Perfecţiunea, în afară de tehnologie, este însă preponderent plictisitoare, obositoare prin chiar exactitatea ei.
În Paraclisul Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, astăzi, 12 februarie 2021, a fost oficiată slujba parastasului pentru vrednicul de pomenire Epaminonda Bucevschi, renumit pictor bisericesc şi fiu iubit al Bucovinei. La împlinirea a 130 de ani de la trecerea artistului la cele veșnice, un sobor de preoți şi diaconi a înălțat rugăciuni pentru acest maestru al penelului şi zugrav recunoscut în Europa secolului al XIX-lea.
Alături de preoți slujitori de la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou, la slujba de pomenire au participat, din partea Centrului Eparhial Suceava, părintele Constantin Oprea, consilier cultural, părintele arhidiacon Vasile Demciuc, consilier patrimoniu, precum și părintele Emil Bărboșelu, directorul Departamentului cimitire.
La sfârșitul parastasului, părintele arhidiacon Vasile M. Demciuc a prezentat repere ale vieții artistului și a făcut referire la particularitățile stilului abordat de marele pictor. „În cele două mari domenii preferate ale sale, portretistica şi iconografia, Epaminonda Bucevschi a căutat cu propriile arme, creionul şi pensonul, să atingă perfecţiunea, dintotdeauna existând diverse polemici privind limitele acesteia. Perfecţiunea, în afară de tehnologie, este însă preponderent plictisitoare, obositoare prin chiar exactitatea ei. Aşadar, nu i se poate reproşa lui Epaminonda Bucevschi că nu a reuşit să atingă perfecţiunea şi că a rămas doar la stadiul de a tinde spre ea. Chipurile portretizate, laice sau religioase, departe de a fi perfecte, vorbesc despre particularităţile umane, despre reale caractere individuale, despre profiluri psihologice, conducând ochii privitorului spre desluşirea a ceva mult mai important decât asemănarea perfectă cu realitatea obiectivă: citirea sufletului dincolo de imagine.”
În cuvântul său, părintele Constantin Oprea a făcut referire la tezaurul pe care pictorul l-a lăsat moștenire Bucovinei, în special la contribuţia lui Epaminonda Bucevschi la identificarea şi promovarea chipului Sfântului Ştefan cel Mare. „În anul 1884, Epaminonda Bucevschi realizează lucrarea Ştefan cel Mare, pe o pânză cu dimensiunile 180×104 cm. Tabloul aparţine, din punct de vedere al reprezentării, şcolii clasice academiste de pictură. Ştim că Bucevschi urmase cursurile la Academia de Artă din Viena, sub îndrumarea pictorului neoclasic Anselm Feuerbach, şi a fost apreciat de acesta în cadrul şcolii speciale pentru pictură istoriografică. Astfel că formarea sa ca pictor istoric îl avantajează în realizarea acestui tip de lucrare. (…) Voievodul este înfăţişat în picioare, în poziţie relaxată, dar semeaţă. Atitudinea personajului este clar redată: Ştefan cel Mare este cu mâna stângă pe sabie, deci întotdeauna pregătit să-şi apere ţara, iar în cealaltă mână ţine un pergament cu sigiliu, simbol al statutului de ctitor. Privirea domnului, surprinsă prin ochii vii şi deloc umili, conduce în afara tabloului, direcţie sprijinită şi de bucăţica de cer care, prin tratarea aerisită a zonei şi tonalitatea cromatică deschisă, subliniază ideea de libertate, putere şi încredere în viitor. (…) Chipul urmează cu stricteţe caracteristicile din Tetraevangheliar: faţa luminoasă, rotundă, cu o frunte înaltă încadrată de păr lung, deschis la culoare, uşor ondulat.”
Pomenirea marelui pictor face parte din seria de manifestări culturale și omagiale organizate de Centrul Eparhial al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
Epaminonda Bucevschi
Epaminonda Bucevschi s-a născut în anul 1843 în ținutul Dornelor, localitatea Iacobeni, județul Suceava, în familia preotului Dimitrie Bucevschi.
După terminarea cursurilor din cadrul Institutului Teologic din Cernăuți, Epaminonda Bucevschi a absolvit studii de specialitate la Academia de Arte Plastice din Viena.
A fost recunoscut drept pictor diecezan în timpul păstoririi mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici, zugrăvind în stil neorenascentist mai multe biserici din Bucovina, iconostase şi icoane, precum şi tablouri cu scene din viaţa românilor.
În urmă cu 150 de ani a realizat decorațiunile exterioare de la marea serbare de la Putna (1871) și a creat o nouă ordine iconografică în pictura bisericească din Bucovina. A fost prieten cu marele poet Mihai Eminescu, cu compozitorul Ciprian Porumbescu, precum și cu scriitorul Teodor V. Ștefanelli.
Datele biografice arată că Epaminonda Bucevschi a zugrăvit peste 40 de iconostase în bisericile din Vicovul de Jos, Straja, Bilca, Moldoviţa, Stupca, Poiana Stampei, Gura Humorului, Iaslovăţ, Frătăuţii Vechi, Bălcăuţi, Pârteştii de Jos, Suceava, Bălineşti, Ilişeşti ș.a. Una dintre cele mai cunoscute lucrări la nivel internațional este tabloul cu portretul Sfântului Ștefan cel Mare în mărime naturală. Maestrul a pictat și iconostasele catedralelor ortodoxe din Cernăuți și Zagreb – Croația.
A adormit în Domnul la Cernăuți, la data de 13 februarie 1891.
Opere ale pictorului se regăsesc în colecțiile Muzeului Național de Artă din București şi Muzeului de Artă Bucovineană din Suceava, precum și în diferite colecții particulare de artă din țară.