Un webinar în care cuvintele de ordine au fost iubire (de Dumnezeu, de ceilalți, de sine – pentru că suntem – toți și fiecare – copii de Dumnezeu, nu-i așa?), credință (statornică, statornicită și repetat dovedită), aflare de sine (și-am și aflat, de curând, din Cuvântul de învățătură al Părintelui Arhiepiscop că „venirea în sine e condiție sine-qua-non a mântuirii”), muzică, artă, lectură, cultură.
O întâlnire caldă, o tăifăsuire despre învățare continuă, despre nerenunțarea la visul de-a fi plăcuți lui Dumnezeu și despre devenire, între Laura Dinu, tănăra care a fost supranumită „vocea virală de la Românii au talent” și o clasă de adolescente (clasa a X-a G, profil pedagogic) de la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, din Suceava.
A fost, în fapt, o extensie a orei de religie într-o impresionantă poveste de viață, în Programul național cultural și educațional de promovare a lecturii „Citește și tu!”, care continuă seria de activități de învățare experiențială și colaborativă, propusă de dra prof. Narcisa-Elena Tiperciuc, încă din anul școlar trecut, pe care mi-e bucurie și binecuvântare să le facilitez și care-și dovedește și utilitatea și oportunitatea.
Despre Laura Dinu s-a vorbit mult, cu emoție și elogios, cu admirație și cu o ușoară intrigare, de fiecare dată. A crescut în Hunedoara, orfană de tată din adolescență, și-a făcut studiile la un liceu din Craiova, apoi a absolvit Universitatea de Teatru din Londra, s-a specializat în teatru fizic, a avut o companie de teatru educațional, a predat teatru copiilor din Turcia și din Arusha, un oraș situat în partea de nord a Tanzaniei, a văzut foarte multe locuri, a făcut foarte multe lucruri, a descoperit că nu stinge cu nimic dorul de Absolut, de Dumnezeu. A plecat, într-un răstimp, la o mănăstire, dorindu-și să se călugărească.
La vremea la care concura, făcând ascultare de duhovnic, în martie 2021, la „Românii au talent”, mărturisea cu o inimaginabilă candoare: „Viața de mănăstire? Dormi puțin, mănânci puțin, lucrezi mult, te rogi și ești fericit.” Și-n timp ce vorbea, zâmbea larg, cu fața ei toată strălucind a liniștire și împăcare. Iar refrenul cu care ea a surprins și a emoționat și a cucerit, atunci, e de o duioșie tulburătoare:
Pelerin prin lume
Între nu și da,
Fiecare suflet are rana sa. (…)
Fii cu gânduri bune
Și să crezi mereu…
Când nu vine nimeni,
Vine Dumnezeu.
Povestea ei e una de dus prin viață, de inspirat și de revenit la ea, de fiecare dată când sufletului i s-abat îndoieli asupră. Împărtășirile ei pentru adolescentele noastre vorbesc despre valoarea simplității, atunci când se dobândesc și se exersează valorile netrecătoare: „citește!”; „trebuie să știi cine ești”; „crede – crește-ți șansele de a fi fericit!”; „fă li-niș-te, în tine; „ doar oamenii triști și nefericiți le fac rău celorlalți”.
Ce gânduri și-au luat acasă fetele, din această de suflet și duioasă întâlnire?
Trebuie să fii curajos pentru a afla cine ești, pentru că astfel vei afla și lucruri mai puțin plăcute. Suntem oameni, cu lucruri bune și rele. Este dificil și poate și neplăcut să afli cine ești. Să ne comparăm doar cu noi! Să evoluăm mereu și mereu să ne căutăm limitele, pentru că astfel le vom putea depăși, apoi vom stabili altele, pe care la rândul lor să le depășim. Să continuăm să creștem! În permanență să fim noi înșine. Trebuie să fiu curajoasă ca să fiu eu! (Alexandra Grigoriu)
După o asemenea întâlnire, inima mea s-a umplut de bucurie și de optimism. Îmi doresc ca într-o zi să pot și eu împrăștia în jurul meu atâta căldură și liniște cum mi-a împrăștiat și mie Laura Dinu și să pot fi o lumină oriunde merg și prin orice zic. Cheia este să fii aproape de Dumnezeu. Întotdeauna. (Alina Apetrei)
Chiar dacă vremurile sunt grele şi mulți dintre noi poate ca nu facem față, Laura este un exemplu extraordinar, este o ilustrare a faptului că putem merge mai departe, cu Dumnezeu aproape. Că indiferent de cât de epuizați, întristați sau abătuți am fi, o rugăciune către Cel de Sus ne va da putere. De asemenea, poate că, în prezent, mulți dintre noi uită cât de semnificative pot fi un zâmbet, un gând bun sau o îmbrățişare. Poate că de aceea poate și alegem să ne comportăm de parcă nu înseamnă mult. Însă, ne înşelăm amarnic. Pentru că un om bun, apropiat de Dumnezeu, poate fi o ancoră pentru mulți dintre cei aflați în necaz. ( Mihaela Minciună)
A fost o întâlnire extraordinară, din care am putut învăța multe lucruri. Mi-am răspuns la o mulțime de întrebări pe care le aveam în minte și mi-am dat seama că pacea și bucuria sunt extrem de importante, sunt cele pe care omul le dorește mai mult decât orice.Totul se rezolvă. Trebuie să avem încredere în noi și în Dumnezeu, așa cum spunea și Laura:,,Dumnezeu este un soare care luminează constant”. (Delia Ștefiuc)
… un eveniment unic și special în viața mea, deoarece am învățat lucruri esențiale pe care le voi folosi în viitor. Însă, ceea ce mi-a atras atenția cel mai mult, a fost sfatul Laurei: „Dacă vrei să faci ce îți place, trebuie să știi ce îți place.”. Are foarte mare dreptate. Pentru a nu spune în viitor că locul de muncă pe care l-am ales este un chin, trebuie să începem de pe acum să ne cunoaștem, să aflăm ce ne place ca să fim fericiți mereu. Cheia fericirii e, pentru fiecare, prietenia pe care o putem avea cu Iisus Hristos. Și bucuria clipei prezente. (Gabriela Iliuț)
Am ascultat-o cu tot sufletul pe Laura. M-a bucurat nespus. Iar cuvintele ei mi-au rămas în suflet. Ce-am reținut? „Profesional, cea mai mare tragedie este să nu faci ceea ce-ți place.” Am învățat, în special, că fiecare lucru rău sau bun din viață ne ajută să aflăm cine suntem, că liniștea sufletească ne face să devenim persoane mai bune și că nu trebuie să deznădăjduim, pentru că Dumnezeu rezervă mereu ceva bun doar pentru noi. ( Iuliana Strugari)
Și înc-un gând adevărat și frumos de dus: Fiți fericiți! Nu veți pierde decât nefericirea.
Daniela Ceredeev,
moderator de webinar Tinerețe și simplitate de Rai