În cei peste 29 de ani de rodnică arhipăstorire în Eparhia Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Părinte Pimen s-a implicat activ în lucrarea pastoral-misionară și în proiectele social-filantropice. A redeschis mănăstiri închise în perioada regimului comunist, a fost alături de ctitorii de biserici și a ajutat la zidirea de noi lăcașuri de cult. Le-a oferit adăpost persoanelor vârstnice, i-a sprijinit pe cei singuri sau abandonați și le-a fost alături celor care s-au aflat în nevoie. Înaltpreasfinția Sa a îmbogățit literatura religioasă publicând diverse studii, îndeosebi cu privire la iconografia bisericească, dar și articole, cronici și recenzii.
La împlinirea a patru ani de la începutul călătoriei spre Împărăția lui Dumnezeu, Înaltpreasfințitul Părinte Pimen a fost pomenit luni, 20 mai 2024, la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava, Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” de către un sobor condus de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic. Alături de numeroși credincioși, la slujba parastasului au luat parte membri ai Permanenței Consiliului Eparhial, consilieri, exarhi și protoierei, răspunsurile la strană fiind date de către membri ai Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale.
Slujba Parastasului a fost săvârșită în paraclisul mănăstirii care adăpostește acum, pe perioada lucrărilor de restaurare a Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, într-un baldachin de lemn sculptat, cinstitele moaște ale Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou, mare făcător de minuni.
Cuvântul de învățătură a fost rostit la finalul slujbei de către pr. Ionel Doru Budeanu, protoiereu al Protopopiatului Suceava I. Sfinția sa a evocat personalitatea celui care aprecia valorile morale filantropice, fiind un păstrător al tradițiilor și culturii, și a împărtășit o parte dintre momentele emoționante la care a fost martor de-a lungul timpului. „Își spunea copilul răsfățat al Bucovinei și, arătându-și loialitatea celor care l-au primit ca pe unul de al lor, a renunțat la numele dăruit de părinții săi, Zainea, și a luat numele de Suceveanul. Poate că a fost un răsfățat, dar a știut să se aplece și spre omul de rând, și mai ales omul de la țară, harnic și cuminte, cinstind aceste valori și dându-le mereu ca exemplu. Între copii avea seninătatea și nevinovăția lor, între credincioși era păstorul cu viață și povestioare moralizatoare. Între preoți era părinte și adeseori era numit tătuca sau poate chiar ca un bunic răbdător care uneori avea poate prea multă încredere, apelând mereu la conștiința fiecăruia.”
La vârsta de peste 90 de ani, după 38 de ani de slujire în Biserica Ortodoxă Română în demnitatea de arhiereu, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Pimen a trecut la cele veșnice în 20 mai 2020.
Cel care și-a petrecut întreaga viață în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor, ierarh vrednic al Bucovinei, iubitor al neamului românesc, Părintele Arhiepiscop Pimen a fost pomenit și în locul în care ierarhul și-a pregătit mormântul, la Mănăstirea Sihăstria Putnei, Înaltpreasfinția Sa fiind numit și Părinte al Bucovinei și prieten al Sfinților putneni.
Înaltpreasfințitul Părinte Pimen
Părintele Arhiepiscop Pimen s-a născut în anul 1929, la Greabănu, județul Buzău, și a primit la Sfântul Botez numele de Vasile. Părinții evlavioși, Maria şi Mihai Zainea, au sădit în inima viitorului arhipăstor dragostea de neam și grija față de aproapele.
Chemarea către lucrarea lui Dumnezeu a simțit-o încă de tânăr când, după terminarea cursurilor liceului, alege să studieze la Seminarul Monahal din cadrul Mănăstirii Neamț. În anul 1951 a fost tuns în monahism, primind numele Sfântului Cuvios Pimen cel Mare, iar în 1957 a fost hirotonit ieromonah. A urmat studiile Institutului Teologic Universitar din București și apoi studii de specialitate la Universitatea din Köln, Germania.
Pentru că s-a dovedit a fi un bun slujitor şi gospodar, a fost numit stareţ al Mănăstirii Putna (1957-1961). Între 1974 şi 1978 a fost stareţ la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, iar în perioada 1978-1979 a slujit la Reprezentanța Patriarhiei Române de la Ierusalim.
În anul 1982, la 10 ianuarie, a fost ales Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, la recomandarea Mitropolitului Moldovei, Teoctist Arăpaşu.
În urma reînfiinţării Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, pe 24 ianuarie 1991 a fost ales arhiepiscop al acestei eparhii, fiind instalat la Suceava pe 3 martie 1991. S-a mutat la cele veșnice la 20 mai 2020.