Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, Preacucernicul Părinte Timotei Cernovschi a fost instalat în demnitatea de preot paroh al Parohiei Iacobești în Duminica a XIV-a după Rusalii. Din partea Cancelariei Protopopiatului Rădăuți au fost prezenți PC. Pr. Gheorghe Andronic, secretar al protopopiatului, și PC. Arhid. Daniel Cârstean, misionar protopopesc, care au dat citire Deciziei chiriarhale de numire, precum și cuvântului transmis de PC. Pr. dr. Constantin Oprea, protoiereu al Protopopiatului Rădăuți.
Cu binecuvântarea și prin purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, ne aflăm astăzi împreună într-un moment important pentru viața acestei comunități: începutul unei noi slujiri preoțești în Parohia Iacobești.
Orice instalare a unui preot într-o parohie nu trebuie privită doar ca un act administrativ și nici numai ca începutul unei noi etape în activitatea unei comunități. Este, mai presus de toate, un moment de responsabilitate înaintea lui Dumnezeu, de încredințare a unui păstor unei comunități, dar și a unei comunități în grija unui păstor.
Mântuitorul Hristos ne spune: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își pune sufletul pentru oile Sale” (Ioan 10, 11). Acesta rămâne, pentru orice preot, chipul adevăratei păstoriri. Preotul nu este chemat numai să săvârșească sfintele slujbe, ci să poarte în inima sa oamenii care i-au fost încredințați; să le cunoască bucuriile și necazurile, să fie aproape de cei aflați în încercare, să-i întărească pe cei slabi, să-i apropie pe cei care s-au îndepărtat și să-i păstreze în unitate pe cei care sunt aproape de Biserică.
Astăzi, prin binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, este rânduit în această comunitate Preacucernicul Părinte Timotei Cernovschi, un preot care vine aici cu dorința sinceră de a împlini cele bune, de a sluji Biserica și de a lucra împreună cu dumneavoastră pentru binele acestei parohii. Și socotesc că acesta este un început foarte important: să vii într-o comunitate cu inimă deschisă, cu gând bun și cu dorința de a zidi.
Parohia Iacobești poate că nu este una dintre parohiile mari ale protopopiatului nostru, dacă o privim numai prin cifre. Dar viața unei parohii nu se măsoară numai prin numărul familiilor sau prin întinderea ei. Înaintea lui Dumnezeu, valoarea unei comunități se vede prin credința oamenilor, prin dragostea lor față de Biserică, prin hărnicie, prin unitate și prin puterea lor de a face binele împreună. Iar aici sunt oameni credincioși, oameni harnici, oameni care iubesc biserica lor și care doresc să facă lucruri bune pentru comunitatea în care trăiesc. Uneori, tocmai comunitățile mai mici pot deveni adevărate familii duhovnicești, pentru că oamenii se cunosc, se sprijină și se pot aduna mai ușor în jurul altarului. Mântuitorul ne amintește: „Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20). De aceea, mărimea unei parohii nu este dată doar de numărul oamenilor, ci de cât loc Îi facem lui Dumnezeu în viața noastră.
Preacucernice Părinte Timotei, de astăzi înainte, acești oameni vă sunt încredințați spre păstorire. Să-i primiți așa cum sunt; să-i cunoașteți, să le ascultați gândurile, să le intrați în case, dar mai ales să încercați să le intrați în suflete. Sfântul Apostol Pavel îl îndeamnă pe tânărul Timotei — și cu atât mai potrivit răsună astăzi acest cuvânt pentru dumneavoastră — astfel: „Fă-te pildă credincioșilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credința, cu curăția” (I Timotei 4, 12). Aceasta este una dintre cele mai frumoase definiții ale slujirii preoțești.
Oamenii au nevoie de cuvântul preotului, dar au nevoie, poate și mai mult, să vadă că acel cuvânt este trăit. Au nevoie de un preot care să vorbească despre dragoste, dar să fie el însuși iubitor. Care să vorbească despre pace, dar să fie făcător de pace. Care să vorbească despre iertare, dar să știe să ierte. Care să vorbească despre unitate, dar să nu împartă oamenii. Care să vorbească despre slujire, dar să fie el însuși primul care slujește.
Sfinții Părinți au privit întotdeauna preoția cu multă evlavie, dar și cu mult discernământ. Sfântul Ioan Gură de Aur, vorbind despre responsabilitatea preotului, arată cât de înaltă este această chemare tocmai pentru că preotului îi sunt încredințate suflete. Iar Sfântul Grigorie Teologul ne învață că adevărata păstorire cere înainte de toate curățirea propriei vieți și înțelepciunea de a-l călăuzi pe fiecare om potrivit nevoilor sale. Cu alte cuvinte, păstorirea nu se face de la distanță. Preotul trebuie să fie în mijlocul oamenilor. Astăzi avem nevoie, poate mai mult decât altădată, de preoți fideli Bisericii și misiunii pe care au primit-o, dar în același timp ancorați în realitatea concretă în care trăiesc oamenii.
Un preot trebuie să cunoască lumea în care trăiește. Să înțeleagă familia de astăzi, problemele tinerilor, singurătatea bătrânilor, grijile părinților, plecarea oamenilor în străinătate, dificultățile celor bolnavi și frământările celor care, uneori, nu mai găsesc ușor drumul spre biserică. A fi ancorat în realitate nu înseamnă a diminua adevărul Evangheliei, dimpotrivă, înseamnă a ști să duci adevărul Evangheliei în realitatea vieții oamenilor. De aceea, părinte, vă îndemn să aveți răbdare. Lucrurile bune și trainice nu se fac peste noapte. Să nu vă doriți numai realizări care se văd, ci mai ales acele lucrări care poate nu apar în fotografii și în rapoarte, dar rămân scrise înaintea lui Dumnezeu: un om împăcat, un copil adus aproape de Biserică, o familie ajutată într-un moment greu, un bătrân cercetat, un bolnav spovedit și împărtășit, doi oameni care s-au iertat. Acestea sunt adevăratele zidiri ale unei parohii.
Iar dumneavoastră, iubiți credincioși ai Parohiei Iacobești, vă rog să-l primiți pe părintele Timotei cu dragoste. Preotul nu poate construi singur o comunitate. Sfântul Apostol Pavel spune atât de frumos: „Noi împreună-lucrători cu Dumnezeu suntem” (I Corinteni 3, 9). Așadar, nici preot fără credincioși și nici credincioși fără păstor, ci împreună-lucrare. Fiți aproape de părintele dumneavoastră, sprijiniți-l atunci când începe un lucru bun, spuneți-i cu sinceritate ceea ce vă preocupă și nu lăsați loc dezbinării, vorbirii de rău sau neînțelegerilor. Dacă apare o problemă, discutați-o; dacă apare o nelămurire, lămuriți-o; dacă apare o greșeală, îndreptați-o cu dragoste. O comunitate creștină puternică nu este aceea în care nu apar niciodată dificultăți, ci aceea în care oamenii știu să le depășească în adevăr, în respect și în dragoste creștină.
Îmi doresc ca de astăzi înainte între părintele Timotei și credincioșii din Iacobești să se nască nu numai o relație administrativă, ci una cu adevărat părintească. Părintele să simtă că aceștia sunt oamenii săi, iar dumneavoastră să simțiți că el este părintele dumneavoastră: să vă bucurați împreună, să vă rugați împreună, să treceți împreună și prin momentele mai grele și să nu uităm niciodată că centrul vieții unei parohii nu este nici preotul, nici consiliul parohial, nici o clădire și nici un proiect – centrul parohiei este Hristos. Dacă rămânem în jurul lui Hristos, toate celelalte își găsesc rostul și măsura.
Preacucernice Părinte Timotei, în numele Protopopiatului Rădăuți, vă încredințez astăzi această comunitate cu nădejdea că veți sluji aici cu credință, echilibru, înțelepciune, demnitate și multă dragoste față de oameni. Să rămâneți fidel Bisericii, ascultării canonice și Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, cel care v-a acordat încrederea și binecuvântarea de a sluji în această parohie. Să aveți puterea de a uni, nu de a despărți. Să aveți răbdarea de a asculta înainte de a judeca. Să aveți înțelepciunea de a păstra ceea ce este bun și curajul de a începe ceea ce este necesar. Și, mai presus de toate, să nu uitați că înainte de a fi administratorul unei parohii sunteți părintele sufletesc al oamenilor care vă sunt încredințați.
Aș vrea să rămână consemnat, în mod deosebit, și acest gând: o parohie mică nu înseamnă o misiune mică.Uneori, într-o comunitate cu mai puține familii, responsabilitatea preotului poate fi chiar mai mare, pentru că fiecare om se vede, fiecare suferință se cunoaște, fiecare lipsă se simte, dar și fiecare faptă bună poate rodi mai repede.
Părinte Timotei, să nu priviți niciodată Iacobeștiul ca pe o parohie „mică”, ci ca pe locul în care Dumnezeu v-a chemat, prin Biserică și prin binecuvântarea ierarhului, să vă împliniți slujirea în această etapă a vieții. Aici sunt suflete care au nevoie de dumneavoastră, care așteaptă cuvânt bun, rugăciune, echilibru și apropiere. Aici aveți posibilitatea de a arăta că adevărata măsură a preoției nu este dată de mărimea unei parohii, ci de mărimea inimii cu care slujești.
Iar dumneavoastră, iubiți credincioși, primiți-l cu inimă bună și ajutați-l să poată spune, peste ani, privind către această comunitate, asemenea Sfântului Apostol Pavel: „Bucuria și cununa mea” (cf. Filipeni 4, 1).
Fie ca începutul acesta să fie binecuvântat. Dumnezeu să dăruiască Părintelui Timotei Cernovschi putere, înțelepciune și râvnă sfântă, familiei sale pace și ocrotire, iar credincioșilor Parohiei Iacobești sănătate, unitate și sporire în toate cele bune.
Iar Maica Domnului și sfinții ocrotitori ai acestei comunități să acopere această parohie și să ne ajute ca, preot și credincioși împreună, să putem face aici o lucrare frumoasă, trainică și bineplăcută lui Dumnezeu.
Slujire rodnic! Întru mulți și binecuvântați ani!
