„Sunt două măsuri după care Dumnezeu conduce lumea: prima este cea a milei, care este ascunsă în milostivirea dumnezeiască transformată în iubirea noastră faţă de aproapele, şi cea de a doua este cea a judecăţii. Mila lui Dumnezeu garantează iertarea datoriilor noastre la Înfricoşata Judecată, însă numai în funcţie de disponibilitatea noastră de a ierta.” – în aceste cuvinte a sintetizat Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, în exegeza sa, tâlcul pildei care a fost lecturată în cadrul Sfintei Liturghii în a unsprezecea duminică după Pogorârea Duhului Sfânt.
Sucevenilor veniți în număr mare la Catedrala Arhiepiscopală – Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” pentru a se bucura de comuniunea euharistică li s-a reamintit, ascultând Pilda datornicului nemilostiv, despre iertarea infinită a lui Dumnezeu, fără limite matematice, pe care creștinul este îndemnat să o replice în relaţia cu aproapele său. Consemnată doar de Sfântul Evanghelist Matei, parabola surprinde un mesaj actual peste veacuri: „Prin iertarea acordată datornicului, și prin el, nouă, Dumnezeu i-a oferit posibilitatea ca, înainte de sfârșitul vieții sale, să se poată îndrepta. Numai că el, după ce a primit iertarea, s-a purtat lipsit de omenie faţă de datornicul său”, ceea ce i-a atras o sentință pentru veşnicie.
În zorii zilei ce marchează jumătatea lunii lui Gustar, 16 august 2026, a fost săvârșită slujba Acatistului alcătuit în cinstea celui considerat Palladium al Moldovei, iar apoi racla în care sunt păstrate moaștele sfântului trapezuntin a fost așezată pentru închinarea pelerinilor în baldachinul pregătit sub teii din fața clisiarniței pe zidurile căreia sunt ilustrate scene din timpul martiriului său.
A urmat săvârșirea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii de către Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, la altarul amenajat în preajma clopotniței ce străjuiește intrarea în ctitoria voievodală a domnilor Bogdan al III-lea și Ștefăniță, atât biserica mare – monument UNESCO, cât și paraclisul aflându-se într-un amplu proces de restaurare. Din soborul împreună-slujitor au făcut parte clerici ai Centrului Eparhial Suceava, viețuitori din obștea mănăstirii, precum și slujitori ai Catedralei Arhiepiscopale, între care arhim. Serafim Grigoraș, stareț al ctitoriei mușatine.
Dialogul liturgic cu slujitorii Sfântului Altar a fost susținut de membri ai Coralei mixte „Sfântul Ioan cel Nou” a Catedralei Arhiepiscopale, îndrumați dirijoral de pr. Ionuț-Lucian Tablan-Popescu, care au dat răspunsurile la ecteniile și rugăciunile înălțate către Proniatorul a toate.
După Chinonic, pr. Andrei Mocanu, consilier eparhial la Sectorul Social-Filantropic și paroh al Parohiei „Sfinții Părinți Ioachim și Ana” din cartierul Stejari al Municipiului Suceava a ținut un cuvânt de învățătură ce a urmărit două idei centrale: datoria omului față de iubirea lui Dumnezeu și modul în care răspundem acestei iubiri, prin iertarea aproapelui, respectiv exemplul oferit de Martirii Brâncoveni care, prin renunțarea la cele lumești și statornicia în credință, și-au răscumpărat datoria față de Cel Atotputernic.
Atrăgând atenția asupra faptului că pericopa evanghelică ilustrează relația omului cu Dumnezeu, preacucernicul părinte a scos în evidență imensitatea iubirii Ziditorului față de cel făcut după chipul și asemănarea sa: „Cei zece mii de talanți reprezintă greutatea păcatelor noastre. Reprezintă darul vieții, darul rațiunii, darul sănătății, aerul pe care îl respirăm, lumina soarelui, mântuirea adusă de Hristos pe Cruce. Cât Îi datorăm noi lui Dumnezeu? Totul! Nu avem cu ce să plătim această datorie cosmică a păcatelor noastre.” Ascultând tânguirea celui îndatorat, „Stăpânul nu îi dă doar o amânare, cum ceruse el, ci îi șterge datoria. O anulează. O asumă el însuși, ca o pierdere pentru vistieria sa, doar din iubire și din milă pentru făptura sa. Acesta este harul! Aceasta este Taina Spovedaniei, când venim împovărați de mii de talanți ai păcatelor noastre, plângem, cerem răgaz, iar Hristos, prin mâna preotului, rupe zapisul datoriilor noastre, redându-ne libertatea.”
Iertarea, încununată prin Taina Sfintei Împărtășanii, trebuie să devină însă lucrătoare, omul fiind chemat să ierte la rândul său pe cei care i-au greșit. „Iertarea nu este un gest de curtoazie sau o opțiune pentru cei mai pioși dintre noi. Iertarea este condiția absolută a mântuirii. Nu poți cere mila lui Dumnezeu dacă tu, la rândul tău, refuzi să fii o prelungire a milei Sale în lume. Cine nu iartă, nu va fi iertat.”
Prezentând succint biografia Domnului Constantin Brâncoveanu, părintele consilier a adresat celor prezenți o invitație la reflecție la modul în care putem transpune în viața noastră atât îndemnul Mântuitorului de a ierta fără număr, cât și virtuțile cultivate de martirii prăznuiți astăzi: „Ne uităm la Sfinții Brâncoveni și vedem cu câtă măreție se poate câștiga Împărăția, dând totul, chiar și propria viață și viața copiilor tăi, pentru Hristos. Cum aducem aceste două realități în viața noastră de zi cu zi, aici și acum? Să înțelegem că viața creștină presupune o formă de martiriu continuu. (…) Ni se cere un martiriu alb, o mucenicie de fiecare zi a voinței noastre egoiste. Mucenicia noastră constă în a tăia voia noastră pentru a face voia lui Dumnezeu. Iertarea, despre care am vorbit la început, este o formă de mucenicie! Când cineva te nedreptățește, te bârfește, te înșeală, iar instinctul tău pământesc cere răzbunare, alege să taci, alege să iubești, alege să zici: „Doamne, iartă-l pe el și iartă-mă și pe mine!”. În clipa aceea, capul mândriei tale cade tăiat de sabia smereniei. În clipa aceea ești împreună-mărturisitor cu Brâncovenii! Căci ai ales Hristosul ascuns în aproapele tău, în locul dreptății tale meschine. Să ne păstrăm identitatea spirituală într-o lume secularizată.”
Înainte de Otpustul Sfintei Liturghii, întâistătătorul Bisericii de pe aceste meleaguri a mulțumit părintelui oaspete pentru tâlcuirea versetelor evanghelice, dar și pentru numeroasele activități inițiate și desfășurate în cadrul sectorului pe care îl coordonează, lucrarea filantropică și medicală reprezentând o direcție importantă de acțiune în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.
Totodată, i-a îndemnat pe cei prezenți să citească pe site-ul arhiepiscopiei Decalogurile inspirate din sinaxarul sfinților prăznuiți astăzi, în care a încercat să surprindă coordonatele unei vieți trăite după voia lui Dumnezeu.
Având în vedere că prima duminică după praznicul Adormirea Maicii Domnului a fost dedicată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința de lucru din 25-26 februarie 2009 românilor din afara granițelor țării, chiriarhul și-a îndreptat atenția și grija părintească către toți cei care, din diferite pricini, de mai mult sau mai puțin timp, trăiesc departe de familiile și de patria lor.
Astfel, în semn de mângâiere pentru cei ce tăinuiesc în suflet dorul de acasă, dar și ca un îndemn de aducere aminte și de prețuire a țării, neamului și Bisericii în care s-au plămădit, arhipăstorul ținutului ocrotit de Sfântul Ioan cel Nou a formulat prin Decalogul de la Duminica migranților români zece repere, astfel încât viețuirea în altă țară să nu fie prilej de pierdere a identității românești, de înstrăinare spirituală și de ieșire din comuniunea familiei. Totodată, a reiterat importanța de a fi buni ambasadori ai neamului nostru și Bisericii străbune dincolo de granițele țării, promovând bogățiile patrimoniului național și frumusețile Ortodoxiei.
Părintele Arhiepiscop a citit apoi rugăciuni de dezlegare şi pentru sănătate, pentru vindecarea celor care se află în diferite suferințe, inclusiv a celor afectați de depresie, boală tot mai des întâlnită și care afectează bucuria și echilibrul vieții.
Cei care au pășit între zidurile vechii ctitorii mușatine au trăit și bucuria întâlnirii cu sfântul drag lor, prin închinarea la cinstitele lui moaște și prin dialogul purtat în rugăciune, Marele Mucenic al lui Hristos fiind cunoscut pentru nenumăratele minuni săvârșite de-a lungul timpului.
Daniela Livadaru
Irina Ursachi