„Frânge pâinea ta și dă din ea celui flămând, ocrotește-l pe cel lipsit de adăpost, și milostenia ta va fi răsplătită de Însuși Mântuitorul Iisus Hristos.” este ultimul îndemn al Decalogului la Duminica a XXII-a după Pogorârea Duhului Sfânt, sădit în inima celor prezenți astăzi, 1 noiembrie 2026, la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava, de către întâistătătorul Bisericii de pe aceste meleaguri, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic.
În duminica ce deschide Brumarul, luna care ne pregătește pentru venirea iernii, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie sub streașina mănăstirii în al cărei tezaur se află un odor neprețuit, cinstitele moaște ale Sfântului Ioan cel Nou. Ierarhul a fost înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte slujitori de la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” și clerici de la Centrul Eparhial Suceava, între care arhim. Justinian Săvescu, consilier administrativ, și arhim. Valerian Radu, mare eclesiarh al Cateralei Arhiepiscopale.
Și în această zi au fost prezenți numeroși credincioși, veniți să se bucure de binecuvântarea arhierească și să înalțe rugăciuni la racla cu moaștele ocrotitorului Sucevei, grabnic ajutător și mare făcător de minuni, răspunsurile liturgice fiind date de Corul Mixt al Catedralei Arhiepiscopale, dirijat de părintele Ionuț Lucian Tablan Popescu. La momentul rânduit, domnul lect. dr. Alexandru Prelipcean, consilier eparhial la Sectorul Educațional-Teologic (Învățământ) a fost hirotesit ipodiacon.
Cuvântul de învățătură în cadrul căruia a fost tâlcuită Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr a fost rostit de pr. Vasile Florin Florescu, de la Parohia „Adormirea Maicii Domnului”, Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc. Preacucernicul părinte a pus accentul pe responsabilitatea creștină față de semenii aflați în suferință, atrăgând atenția asupra faptului că omul trebuie să aibă mereu în vedere perspectiva vieții veșnice.
Astfel, a evidențiat contrastul dintre două moduri de a trăi: unul dominat de egoism, indiferență și lipsa iubirii față de aproapele, iar celălalt caracterizat de răbdare, smerenie și nădejde în ajutorul lui Dumnezeu. Întrucât Mântuitorul nu menționează că unul ar fi făcut fapte rele, iar celălalt, fapte bune, sensul parabolei trebuie căutat mai în adânc.
„La o analiză mai profundă a textului biblic, descoperim că judecata lor nu s-a făcut după fapte, ci după starea lor duhovnicească. Bogatul, dincolo de aparenta fericire, trăia deja în iadul însingurării, a unei existențe fără iubire, fără comuniune, fără milostenie, fără a mulțumi lui Dumnezeu și fără a fi capabil să-i miluiască pe cei de lângă dânsul. Aceste trăiri, anticipate deja în existența pământească, l-au coborât pe bogat în iad. Ceea ce a fost anticipat, s-a transformat în realitate veșnică. Nu bogăția l-a condamnat, ci nerecunoștința, lipsa iubirii, lipsa milostivirii, neomenia. Acestea au fost cele care l-au tras pe cel bogat în jos. Pe de altă parte, Lazăr a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam, în rai, nu pentru că ar fi făcut fapte bune, nici pentru că a fost sărac, căci sărăcia și bogăția nu sunt nici virtuți, nici păcate, în sine. Lazăr a fost dus în rai pentru că și-a luminat sufletul cu răbdare, cu nădejde în Dumnezeu, cu nejudecarea aproapelui, chiar dacă era nemilostiv, și cu tăcerea smerită. Nu s-a răzvrătit, nu a cârtit, ci, smerit și pașnic, a așteptat și a acceptat lucrarea lui Dumnezeu.”
Parohul Catedralei din Câmpulung Moldovenesc a rezumat cele trei învățături fundamentale ce pot fi desprinse din textul evanghelic lecturat în această zi: responsabilitatea omului pentru viața sa veșnică, legătura duhovnicească dintre cei vii și cei adormiți și mărturia Evangheliei despre nemurirea sufletului, concluzionând că milostenia reprezintă expresia concretă a iubirii creștine, întreaga lucrare filantropică a Bisericii – de la așezămintele sociale și cantinele pentru persoanele vulnerabile până la spitale și cabinete medicale – aflându-și temeiul în porunca Mântuitorului: „Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6, 36).
„Parabola aceasta trebuie înțeleasă împreună cu capitolul 25 al Evangheliei după Matei, unde Mântuitorul învață despre Judecata de Apoi și împreună ne oferă un tablou complet al învățăturii Sale despre viața de dincolo și despre Judecată. (…) Din această pericopă, Biserica s-a inspirat pentru întreaga sa activitate caritabilă: cantine pentru seniori, așezăminte pentru copii, cantine pentru săraci, farmacii, spitale, cabinete medicale, grădinițe, școli… Toate acestea sunt dovezi clare că modul în care trăim taina iubirii milostive față de semenul nostru, aici pe pământ, pentru că această taină a iubirii milostive decide fericirea sau nefericirea veșnică de dincolo de moarte. Să ne ajute Domnul să înțelegem cât de prețioasă este viața noastră pe pământ ca pregătire pentru viața veșnică și pentru Judecată. Printr-o trăire virtuoasă, prin rugăciune, prin ajutorarea celor aflați în nevoi, prin cercetarea bolnavilor, prin milostenie, prin toate acestea trecătoare și lumești, le câștigăm pe cele netrecătoare și cerești.”
Părintele Arhiepiscop Calinic i-a mulțumit oaspetelui pentru predică și i-a felicitat pe cei care poartă numele sfinților prăznuiți astăzi, doctorii fără de arginți Cosma și Damian și Cuviosul David din Evvia, îndemnând și la lecturarea exegezei sale la Duminica a XXII-a după Rusalii, intitulată Iadul – prăpastia dintre omul sărac și omul meschin!, publicată pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Totodată, a anunțat că moaștele Sfântului Mare Mucenic Ioan vor fi duse în procesiune în această seară, la ora 20.00, la Mănăstirea Mirăuți, unde va fi săvârșită slujba de Priveghere de toată noaptea, încununată de Sfânta Liturghie, ca o amintire a faptului că mai bine de un veac și jumătate acestea au fost așezate aici, în vechea Catedrală Mitropolitană a Moldovei, de către Mitropolitul Iosif I Mușat.
Ca mesajul evanghelic al acestei zile să afle bun rod în ogorul inimii celor care și-au îndreptat pașii spre ctitoria Mușatinilor Bogdan al III-lea și Ștefăniță Vodă, Înaltpreasfinția Sa a dat citire unui Decalog ce își are sorgintea în parabola ce surprinde atât tânguirea bogatului nemilostiv, aruncat în focul cel veșnic, cât și odihna de-a pururea în sânul lui Avraam a săracului Lazăr. Cele zece îndemnuri îndeamnă la cultivarea virtuții milosteniei, pentru a afla un răspuns bun la Judecata cea de obște și pentru a primi răsplătirea aducătoare de bucurie de la Cel Preaînalt.
Înainte de a-i binecuvânta prin stropire cu apă sfințită pe cei prezenți, potrivit tradiției îndătinate în fiecare duminică și sărbătoare, chiriarhul locului a citit rugăciuni de dezlegare și pentru sănătate trupească și sufletească, dar și pentru cei care sunt în depresie, o dramă spirituală tot mai prezentă, din păcate, și în alte suferințe sufletești.
Mângâiați sufletește și hrăniți duhovnicește prin participarea la cea mai importantă slujbă a cultului creștin, Sfânta Liturghie, credincioșii suceveni au poposit și la racla cu moaștele Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou, închinându-se cu evlavie și dragoste, încredințați fiind că le este neprețuit mijlocitor înaintea tronului Preasfintei Treimi, ori de câte ori îi cer ajutorul.
Daniela Livadaru
Foto credit: Sebastian Andrei Lazăr
