„Nu abandona când totul pare imposibil, ci, precum tatăl copilului lunatic, deschide-ți sufletul lui Dumnezeu, ca să poată intra și împlini lucrarea Sa.” este unul dintre îndemnurile Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, din Decalogul ce surprinde tâlcurile pericopei evanghelice lecturate în Duminica a X-a după Pogorârea Duhului Sfânt. Aceste cuvinte aduc aminte de îndoiala unui tată care, martor zi de zi la suferința copilului său, dincolo de limitele omenești, conștientizează puținătatea credinței sale, tradusă în revoltă față de neputința apostolilor, dar care, totuși, are tăria de a recunoaște în Domnul Hristos pe singurul Care ar putea să îi tămăduiască fiul. Smerenia și nădejdea așezate la picioarele Mântuitorului, sau puterea tatălui de a trece peste descurajare și de a se lăsa întru totul în mâinile Celui pe Care el însuși Îl numește Doamne, devin premisele unei vindecări ce depășește legile firii, însă în care efortul omenesc este definitoriu. De altfel, aceasta este învățătura centrală a zilei: atunci când credința este însoțită de rugăciune și post, ea poate muta munții necredinței din suflet, aducând vindecare sufletească și trupească.
Acest gând l-au așezat în inimile lor toți cei care și-au îndreptat pașii astăzi, 9 august 2026, în a doua duminică a Postului Adormirii Maicii Domnului, spre ctitoria voievodală care adăpostește trupul nestricăcios al Marelui Mucenic Ioan cel Nou, Catedrala Arhiepiscopală din Suceava, ca, prin participarea la Sfânta Liturghie și împărtășirea cu Sfintele Taine, să își primenească viața și să se apropie cât mai mult de ținta finală, îndumnezeirea.
Ziua din săptămână afierosită în mod deosebit întâlnirii cu Dumnezeu a fost înfrumusețată de săvârșirea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic la altarul amenajat lângă clopotnița ce străjuiește intrarea în incinta complexului monahal, atât biserica mare – monument UNESCO, cât și paraclisul aflându-se într-un amplu proces de restaurare. Înainte de a începe, ierarhul s-a închinat la moaștele sfântului trapezuntin, așezate în baldachinul pregătit sub streașina clisiarniței pe zidurile căreia sunt ilustrate scene din timpul martiriului său.
Din soborul împreună-slujitor au făcut parte clerici ai mănăstirii și ai Catedralei Arhiepiscopale, între care arhim. Serafim Grigoraș, stareț al ctitoriei mușatine și exarh de zonă.
Dialogul liturgic cu slujitorii Sfântului Altar a fost susținut de Corala mixtă „Sfântul Ioan cel Nou” care, îndrumată dirijoral de pr. Ionuț-Lucian Tablan-Popescu, a dat răspunsurile la ecteniile și rugăciunile înălțate către Proniatorul a toate.
La momentul rânduit pentru împărtășirea clericilor, arhim. Anania Vatamanu, secretar al Exarhatului mănăstirilor din Eparhia Sucevei și viețuitor al Mănăstirii Putna, a rostit un cuvânt de învățătură în cadrul căruia a evidențiat puterea credinței, a rugăciunii și a mijlocirii pentru aproapele, dar și faptul că această vindecare are loc imediat după Schimbarea la Față a Domnului. Tatăl este „icoana rugăciunii de mijlocire: omul stă înaintea lui Dumnezeu nu numai cu propria durere, ci și cu durerea altuia. (…) Hristos coboară de pe Muntele Tabor, din locul în care ucenicii văzuseră slava Sa, și întâlnește suferința omenească. Slava dumnezeiască descoperită celor trei ucenici nu-L îndepărtează de durerea omului și același Hristos Care Se arătase în lumină ascultă acum strigătul unui tată și Se apropie de copilul chinuit. Tatăl încercase deja să primească ajutor de la ucenici, dar ei nu-i putuseră vindeca fiul. Omul ar fi putut pleca deznădăjduit, însă merge mai departe până la Hristos. Rugăciunea lui de mijlocire este stăruitoare: trece peste neputința ucenicilor, peste propria slăbiciune și peste privirea mulțimii și nu renunță la fiul său.”
Sfinția sa a explicat și greutatea cererii Mântuitorului: „Aduceți-Mi-l aici!”, care are rolul de a întări în inima tatălui nădejdea vindecării copilului, dar cuprinde și taina mijlocirii – întreaga comunitate devine astfel părtașă. „Tatăl vorbește pentru el. Fiul este adus la Hristos prin grija, stăruința și rugăciunea altuia. Când omul nu poate să ceară, iubirea aproapelui poate deveni glas înaintea lui Dumnezeu.”, căci rugăciunea pentru cel de lângă noi este, în gândirea Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, refuzul de a-l lăsa singur înaintea încercării lui. Vindecarea este prerogativa Celui Ce a zidit cerul și pământul, însă harul devine lucrător când omul aduce prinos de rugăciune, post și credință neclintită.
În încheiere, părintele arhimandrit a punctat cei „trei pași esențiali pentru a ne înfățișa în chip bine-plăcut înaintea lui Dumnezeu: să îngenunchem smerit, cu post și pocăință, să ne recunoaștem nevrednicia și neputința și să nu încetăm a-i aduce înaintea Domnului pe cei încredințați iubirii noastre. Iar când rugăciunea noastră slăbește, să auzim din nou cuvântul Mântuitorului în inima noastră: „Aduceți-Mi-l aici!” Să-i aducem pe cei care nu mai pot cere, pe cei care nu mai știu să se roage, pe cei aruncați în apă și în foc de patimile lor încă din pruncie. Să-i aducem cu credința noastră, prin rugăciune și prin post, știind că puterea nu este a noastră, ci a lui Dumnezeu, Căruia fie slava în veci. Amin.”
Întâistătătorul eparhiei a mulțumit părintelui oaspete pentru cuvântul adânc și sensibil, a expus câteva dintre ideile principale ale evenimentului relatat de Sfântul Evanghelist Matei și i-a îndemnat pe cei care doresc să aprofundeze detaliile tulburătoarei vindecări să citească exegeza sa, intitulată „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele”, publicată pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Totodată, a amintit că în această dimineață a fost sfințită Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din cartierul sucevean Burdujeni, astfel încât toți cei care vor merge se vor putea închina în Sfântul Altar și vor putea săruta Sfânta Masă.
Nu în ultimul rând, a adresat invitația de a reveni după-amiază la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava, Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”, pentru a lua parte, începând cu ora 17:00, la Taina Sfântului Maslu de obște, săvârșită de către Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord, și de către cei doi ierarhi ai eparhiei, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, pentru primirea harului vindecării trupești și sufletești, precum și pentru dobândirea iertării păcatelor.
În continuare, potrivit tradiției statornicite în urmă cu doi ani, Înaltpreasfinția Sa a lecturat Decalogul la Duminica a X-a după Pogorârea Duhului Sfânt, zece îndemnuri încurajatoare de a încredința Mântuitorului Iisus Hristos toate ale vieții noastre: boli, suferințe, neputințe, frici și eșecuri, neuitând a fi statornici în credință.
Toți cei prezenți au fost binecuvântați cu apă sfințită, înainte de a se întoarce la casele lor, pentru a transmite și altora mesajul încurajator rostit de Mântuitorul: „Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință.” (Matei 17, 20)