Este un fapt îndeobște recunoscut că lăcașul de cult al Bisericii Ortodoxe, în general, și cel al Bisericii Ortodoxe Române, în special, de când îi putem urmări din punct de vedere istoric existența și evoluția, spre deosebire de cele ale altor grupări creștine sau religioase, de care se diferențiază în mod substanțial până astăzi, a îndeplinit, de-a lungul timpului, o permanentă și multilaterală funcție de sinteză artistică, pusă în slujba evlaviei, a promovării valorilor morale și a creșterii duhovnicești a tuturor celor care i-au trecut pragul, cu mai multă sau mai puțină asiduitate.
Prin aceasta înțelegem că biserica românească, în calitatea sa de loc de închinare, a reunit întotdeauna sub acoperișul ei, fără excepție și în pofida vicisitudinilor vremurilor, o întreagă serie de rezultate ale unor strădanii și îndeletniciri artistice dintre cele mai variate, aparținând unor credincioși înzestrați cu sensibilitate artistică și profund inspirați de Frumos.
Pornind, așadar, de la însăși clădirea lăcașului bisericesc, care a îmbrățișat, de-a lungul timpului, o semnificativă diversitate morfologică și care este, înainte de toate, o operă de arhitectură, cu toate implicațiile ei, și trecând apoi la decorarea iconografică interioară și, adeseori, chiar exterioară – căci, potrivit unei tradiții larg răspândite, în Biserica noastră pereții nu sunt lăsați goi, săraci și dezolanți –, ajungem la sculptură, țesături, broderii, ferecături, arta metalului și, nu în ultimul rând, la pictură, cu tehnicile și genurile ei.
Realizând această sinteză artistică, se poate afirma că, de-a lungul istoriei sale, Biserica noastră a fost deopotrivă creatoare – direct sau indirect – și păstrătoare a frumosului artistic, concretizat în numeroase forme de expresie. Unele dintre acestea au ajuns, din fericire, până la noi, constituind veritabile tezaure de artă și, totodată, mărturii ale evlaviei înaintașilor noștri, reprezentând astfel un dublu motiv de prețuire.
În continuarea celor exprimate anterior, prin inițiativa de promovare a patrimoniului tradițional local din comuna-muzeu Ciocănești, artiști din România, Republica Moldova și Polonia au dat dovadă de expresivitate și sensibilitate artistică, reușind să transpună în creațiile lor frumusețea Bucovinei. Aceștia s-au reunit în cadrul Taberei Internaționale de Pictură „Bistrița Aurie – Ciocănești”, desfășurată în perioada 2–10 august 2026.
Participanți:
Sanda Ionescu (Hunedoara, România) – coordonator al proiectului
Stela Marinela Radu (Deva, România)
Ionela Blaj (Deva, România)
Mirela Moldoveanu (București, România)
Ion Jabinschii (Chișinău, Republica Moldova)
Mihai Șerbu (Criuleni, Republica Moldova)
Igor Glavan (Chișinău, Republica Moldova)
Vlad Tabac (Chișinău, Republica Moldova)
Vasile Trandafir (Varșovia, Polonia)
Vernisajul expoziției a avut loc în cadrul evenimentelor dedicate Săptămânii Plutăritului, în data de 9 august 2026, la ora 13:00, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Ciocănești.
A consemnat:
Pr. paroh prof. dr. Ilie Rusu
