Ecoul marelui praznic împărătesc al Înălțării Sfintei Cruci și-a făcut simțită prezența și în prima duminică de după această sărbătoare, ca îndemn spre aducerea aminte de jertfa supremă din istoria omenirii: Pătimirile și Răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos, dar și de marea binecuvântare revărsată peste oameni – Învierea Fiului lui Dumnezeu și șansa de a se mântui dată tuturor oamenilor. S-a regăsit, de altfel, și în debutul Decalogului la Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, alcătuit de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, care readuce în atenția omului sensul vieții sale: „Stabilește-ți poziția în univers prin puterea Crucii, cea care îți oferă libertatea infinită a creșterii tale în Dumnezeu.”
Numeroși credincioși, veniți astăzi, 20 septembrie 2026, la locașul care adăpostește moaștele întregi ale celui dintâi Sfânt ocrotitor al Moldovei, Marele Mucenic Ioan cel Nou, la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava, au reflectat la chemarea de a se lepăda de sine, a primi, a asuma, a lua Crucea și a urma lui Hristos. Împreună cu întâistătătorul eparhiei ocrotite de peste șase veacuri de sfântul trapezuntin martirizat la Cetatea Albă, dar și cu preoții și diaconii slujitori, s-au rugat ca Mântuitorul să întărească hotărârea urmării Lui, cu tot ceea ce implică ea, participând la Sfânta Liturghie, inima cultului creștin, care ne înlesnește unirea cu Fiul lui Dumnezeu – Cel Care ne-a răscumpărat, pentru a ajunge la Tatăl, prin Duhul Sfânt. Dumnezeiasca slujbă a fost săvârșită la altarul amenajat lângă turnul-clopotniță al vechii ctitorii mușatine, Biserica-monument „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” și paraclisul închinat Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava aflându-se într-un amplu proces de renovare. Din soborul împreună-slujitor au făcut parte clerici ai Catedralei Arhiepiscopale și din obștea așezământului monahal, precum arhim. Serafim Grigoraș, stareț al mănăstirii și exarh de zonă, și arhim. Valerian Radu, mare eclesiarh.
Corala mixtă ce poartă numele celui care, prin cinstitele sale moaște întregi, ocrotește încă de la începutul secolului al XV-lea aceste meleaguri, dirijată de părintele Ionuț Lucian Tablan Popescu, a oferit răspunsurile liturgice la rugăciunile și ecteniile înălțate de cei afierosiți lui Dumnezeu prin Taina Hirotoniei.
Cuvântul de învățătură a fost rostit în timpul împărtășirii clericilor de către pr. Iustin Florin Rusu, de la Parohia „Adormirea Maicii Domnului” – Baia, Protopopiatul Fălticeni, locaș de cult ctitorit de voievodul Petru Rareș. Preacucernicul părinte a folosit ca punct de plecare cuvintele Mântuitorului: „ Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.”, punctând câteva elemente esențiale ale adevăratei viețuiri creștine: Crucea ne indică drumul către Înviere, prezența ei nefiind un semn al înfrângerii; lepădarea de sine presupune renunțarea la mândrie, egoism și păcat, pentru a face loc virtuților; crucea personală, reprezentată de încercările, suferințele și responsabilitățile vieții, nu trebuie privită ca o povară, ci ca o împreună-călătorie cu Hristos, de Care ne apropiem prin rugăciune, răbdare, iubire și nădejde; schimbarea trebuie să înceapă din interiorul nostru, prin curățirea inimii și apropierea de Dumnezeu. Dacă omul reușește să se desprindă de cele materiale, inclusiv de mândria de a fi cineva ori de a avea ceva sau de a trăi pentru cineva, și pășește pe drumul Crucii cu responsabilitate, străduindu-se după putere să împlinească binele, va fi întărit de Mântuitorul, Cel Care a mers deja pe această cale, pentru a intra în Împărăția cea plină de slavă a Tatălui.
În încheiere, sfinția sa a îndemnat la alipirea de Hristos, nu doar la exterior, ci mai ales în lăuntrul nostru: „Să plecăm din această biserică nu doar cu semnul Sfintei Cruci pe trup, ci cu Crucea lui Hristos în inimă. Să nu fugim de toate încercările vieții, ci să-L chemăm pe Hristos în mijlocul lor. Să nu ne întrebăm mereu: «De ce mi se întâmplă mie? » Ci să întrebăm: «Doamne, ce vrei să mă înveți prin această cruce?» Să nu spunem: «Nu mai pot!» Ci: «Doamne, ajută-mă să pot împreună cu Tine! » Și atunci vom înțelege cuvântul Sfântului Apostol Pavel: «Împreună cu Hristos m-am răstignit; și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.» (Galateni 2, 20).
Aceasta este ținta vieții creștine: ca în noi să nu mai domnească omul cel vechi, ci Hristos. Să luăm, așadar, Crucea. Să o purtăm cu răbdare. Să o udăm cu lacrimi, cu rugăciune și cu pocăință. Și să nu uităm niciodată că după Golgota vine Învierea. După Vinerea Mare vine Duminica. După lacrimă vine bucuria. După moarte vine viața. Iar după Cruce se arată slava lui Hristos. Doamne Iisuse Hristoase, Cel răstignit și înviat, învață-ne să ne lepădăm de omul cel vechi, să ne luăm fiecare crucea și să Te urmăm până la capăt, pentru ca, împreună cu Tine, să dobândim și noi bucuria Învierii și viața veșnică. Amin.”
Chiriarhul Bisericii din ținutul Sucevei i-a mulțumit părintelui oaspete pentru cuvântul de folos și le-a amintit celor prezenți că predica sa, Drumul spre Hristos nu este spre în afară, ci spre interiorul nostru, se regăsește pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. În continuare, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a dat citire Decalogului la Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, „în care îndeamnă la asumarea responsabilității Crucii cu tot ceea ce implică ea, fără de care nu poți să devii cu adevărat ucenicul lui Hristos și nu poți crește în Dumnezeu”.
Cele zece sfaturi prin care credincioșii sunt încurajați să păstreze curat chipul lui Dumnezeu și să se îmbogățească prin asemănarea cu Ziditorul, transformându-și sufletul într-o grădină a virtuților, se încheie cu un mesaj profund: dobândirea vieții veșnice este posibilă numai prin împlinirea Cuvântului Mântuitorului Iisus Hristos: „Trăiește-ți viața frumos, până la jertfa de sine, pentru împlinirea idealurilor înalte ale Evangheliei, în iubirea lui Dumnezeu și a semenilor și, astfel, te vei mântui.”
Ca aceste îndemnuri să rodească în sufletul celor prezenți, Părintele Arhiepiscop a readus în atenție preocuparea dregătorului bogat de a moșteni viața veșnică și de răspunsul Mântuitorului, care l-a întristat: împărțirea bogățiilor sale săracilor, desprinderea de cele trecătoare, asumarea Crucii și urmarea Lui. În acest sens, a subliniat că acel tânăr nu reușise să depășească o gândire liniară, limitată, a vieții sale, ratând astfel o existență în perspectiva Crucii, în care, dacă lucrăm în plan orizontal cele ale mântuirii, la final tragem concluziile în plan vertical.
La finalul Sfintei Liturghii, ierarhul a rostit rugăciuni de dezlegare și rugăciuni pentru sănătate trupească și sufletească, pentru cei ce suferă de depresie ori alte tulburări sufletești, dar și pentru cei care zac în patul suferinței, și i-a binecuvântat pe credincioși prin stropire cu apă sfințită.
Ca în fiecare duminică, între zidurile ctitoriei domnilor Bogdan al III-lea și Ștefăniță și astăzi au venit în număr mare credincioși, pentru a se bucura de binecuvântarea arhierească, dar și pentru a poposi preț de o rugă și la racla cu cinstitele moaște ale Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, grabnic ajutător și mare făcător de minuni, ocrotitor al Moldovei și al întregii țări, ca să îi întărească în hotărârea de a împlini cele ce se cuvin pentru a intra în viața veșnică.
Daniela Livadaru,
Irina Ursachi