Numeroșilor suceveni care și-au îndreptat astăzi, 22 noiembrie 2026, pașii spre Catedrala Arhiepiscopală din Suceava, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic le-a reamintit că „grija pentru Împărăţia cerului trebuie să fie o constantă a vieţii. Altfel, dacă vom gândi şi lucra asemenea bogatului nebun, vom muri neîntârziat. Nici măcar conjunctural nu trebuie substituite sufletului cele trecătoare.” Cu acest gând a încheiat ierarhul exegeza la Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina, intitulată Milostenia care îmbogățește, care poate fi lecturată pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, dorind să atragă atenția asupra preocupării excesive de a acumula cele materiale, ce ne închide în infernul grijilor și al egoismului, în detrimentul deschiderii inimii noastre spre aproapele și, implicit, spre veșnicie.
Și nu puțini au fost cei care au ales mănăstirea binecuvântată cu un odor neprețuit, cinstitele moaște ale Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou, pentru a se odihni de cele ale vieții cotidiene și a se întâlni cu Dumnezeu în rugăciune, pregătindu-se, fiecare după puterile sale, să se facă părtași bucuriei Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos. Tensiunea acestui moment este surprinsă în cântările Utreniei, între care răsună cu voioșie Catavasiile „Hristos Se naște, slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul și, cu veselie, lăudați-L, popoare, că S-a preaslăvit!”.
În Duminica a XXVI-a după Pogorârea Sfântului Duh, în mijlocul credincioșilor și al obștii monahale s-a aflat Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Chiriarhul locului a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur la altarul de vară amenajat în preajma clopotniței ce străjuiește intrarea în vechea ctitorie mușatină, Biserica-monument „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” și paraclisul închinat Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava aflându-se într-un amplu proces de renovare.
În comuniune liturgică i s-a alăturat un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu arhim. Serafim Grigoraș, stareț al mănăstirii și exarh de zonă, format din clerici de la Centrul Eparhial Suceava, între care arhim. Justinian Săvescu, consilier administrativ, și slujitori ai Catedralei Arhiepiscopale și ai așezământului monahal aflat sub ocrotirea sfântului trapezuntin martirizat în Cetatea Albă în 1330.
Corala mixtă ce poartă numele celui care, prin cinstitele sale moaște întregi, ocrotește de peste șase veacuri aceste meleaguri, dirijată de părintele Ionuț-Lucian Tablan-Popescu, a oferit răspunsurile liturgice care au înfrumusețat slujba în cea de-a doua duminică a Postului Bucuriei.
La momentele rânduite, Biserica lui Hristos s-a împodobit cu doi noi slujitori, afierosiți Veșnicului Arhiereu prin Taina Hirotoniei, și anume diaconul Petru Medrihan, în treapta de preot, pe seama Catedralei Arhiepiscopale din Suceava, respectiv Vasile Medrihan, în cea de diacon.
În timpul împărtășirii clericilor, arhimandritul Galaction Dominte, starețul Mănăstirii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” Botoș, a rostit un cuvânt de învățătură în care a tâlcuit pericopa evanghelică a zilei, subliniind contrastul dintre bogăția materială și bogăția în Dumnezeu, redat în cuvinte puține, dar pline de miez, de către Sfântul Apostol Luca.
Propunând ca temă centrală necesitatea de a fi recunoscători pentru cele primite de la Dumnezeu și de a fi vigilenți în fața tentației de a primi darul, dar de a-L uita pe Dăruitor, considerând că reușita ne aparține exclusiv, preacuviosul părinte i-a prezentat ca modele ale orientării vieții către Dumnezeu și semeni pe Maica Domnului, cea care trăiește într-un dialog neîntrerupt cu Cel Preaînalt, dar și pe sfinții prăznuiți astăzi, Apostolii Filimon și Onisim și Mucenița Cecilia.
În opoziție cu aceștia, bogatul menționat în pericopa evanghelică este prezentat ca un om închis în propriul „eu”, preocupat exclusiv de acumulare și confort, purtând un monolog sufocant cu sine. Repetiția cuvintelor „mele” – „roadele mele”, „hambarele mele”, „sufletul meu” – exprimă această ruptură față de Dumnezeu și de aproapele. „Deși slobod, era ferecat de lanțurile nevăzute ale iubirii de sine. Mai mult de atât, era și singur. Nu ni se spune că bogatul s-ar fi sfătuit cu cineva. În această pildă există un singur personaj: bogatul. Nu vedem nici familie, nici prieteni, nici slujitori. Idolatrizarea sinelui l-a dus la ruperea legăturii cu Dumnezeu și cu semenii săi.” Cuvântul „Nebune!”, adresat acestuia de către Dumnezeu, nu trebuie înțeles ca o insultă, ci ca un diagnostic al lipsei de discernământ, al unei „nebunii duhovnicești”, caracterizată prin confundarea bunăstării materiale cu împlinirea sufletească, iluzia controlului asupra viitorului și uitarea faptului că toate bunurile sunt daruri, nu proprietăți absolute.
Concluzionând, starețul Mănăstirii Botoș a atras atenția asupra unei realități triste: omul contemporan poate repeta greșeala bogatului prin acumularea de confort, obiecte, experiențe și chiar timp sau resurse intelectuale, transformându-le în scopuri în sine. „Înainte de a ne grăbi să osândim atitudinea sfidătoare și nerecunoscătoare a bogatului, să privim și către hambarele noastre. Dacă ne vom analiza cu sinceritate viața noastră, vom vedea că această pildă nu este despre un om dintr-un timp îndepărtat, ci ne regăsim aici și noi, cei din era hiper-tehnologizării, a abundenței și divertismentului. Și nouă ne-a rodit țarina mai mult ca oricând în istorie. Nu este vorba doar despre ogorul cu grâne, ci despre confortul, relaxarea, hrana rafinată, mașina performantă, călătoriile, timpul, inteligența, familia, prietenii sau despre un ogor digital care uneori doar ne vinde iluzia proprietății, sau orice alte bunuri materiale sau spirituale. Dar grav este că aceeași greșeală a bogatului o repetăm și noi: ni le dorim pe toate ca și scopuri în sine și nu ca mijloace, ca destinații și nu ca popasuri în drumul nostru către Altceva.”
În acest sens, a propus postul, spovedania, recunoștința și dăruirea ca modalități de a elibera sufletul de posesivitate și de a-l pregăti pentru Nașterea lui Hristos. „Singurele comori pe care le vom lua cu noi dincolo sunt cele pe care le-am dăruit aici pe pământ celor singuri, bolnavi sau împovărați de lipsuri: un ban, o haină, o pâine, o clipă de răbdare sau o vorbă bună. Să ne curățim sufletul, inima prin spovedanie, astfel încât sufletul nostru să devină nu doar hambar din care se hrănește iubirea bolnavă de sine, ci o iesle curată și smerită în care să se poată naște Pruncul Hristos.”
După încheierea Sfintei Liturghii, chiriarhul Bisericii sucevene i-a mulțumit părintelui arhimandrit Galaction Dominte pentru cuvântul de învățătură și i-a felicitat pe cei doi tineri hirotoniți în această zi, dar și pe cei care au contribuit la formarea lor, părinți și întreaga familie, duhovnici și profesori.
Ca învățăturile ziditoare ale pildei lecturate astăzi să rămână întipărite în inima celor prezenți, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a citit Decalogul la Duminica a XXVI-a după Pogorârea Sfântului Duh, text care îndeamnă la cultivarea recunoștinței față de Dumnezeu, a smereniei în fața binecuvântărilor primite și a milosteniei față de semeni, folosind bogățiile pentru a rodi bunătăți ale sufletului și trepte pentru a urca spre Împărăția cerurilor.
Potrivit rânduielii statornicite de la venirea sa în eparhia ocrotită de marele mucenic originar din Trapezunt, întâistătătorul Bisericii de pe aceste meleaguri a citit rugăciuni de dezlegare și rugăciuni pentru sănătate trupească și sufletească, precum și pentru cei ce suferă de depresie ori alte tulburări sufletești.
La final, ierarhul i-a binecuvântat cu apă sfințită pe credincioșii care au venit cu multă evlavie să îl cinstească pe sfântul ocrotitor al Cetății Sucevei, poposind preț de o rugăciune la racla cu cinstitele lui moaște, Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou fiind recunoscut drept grabnic ajutător și mare făcător de minuni, ocrotitor al Moldovei și al întregii țări.
Daniela Livadaru
Irina Ursachi


