Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sâmbătă, 24 octombrie 2026, la Mănăstirea Putna a avut loc o slujbă de pomenire pentru bărbații de etnie română uciși în războiul ruso-ucrainean.
Sub streașina ctitoriei ștefaniene, un sobor de slujitori, condus de arhim. Melchisedec Velnic, exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și stareț al Mănăstirii Putna, a săvârșit slujba parastasului pentru 337 de ostași din diferite colțuri ale Bucovinei istorice și din alte regiuni ale Ucrainei, trecuți la cele veșnice în urma conflictului militar din țara vecină. În cadrul evenimentului au fost amintiți și cei 98 de militari de etnie română dați dispăruți pe front.
Inițiativa acestui eveniment, prin care s-au înălțat rugăciuni pentru odihna sufletelor românilor uciși, aparține unor societăți pentru cultura română și reprezentanților presei românești din Ucraina: Societatea „Golgota” a românilor din Ucraina, reprezentată de Vasile Răuț, Societatea pentru Cultura și Literatura Română „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, reprezentată de Mihai Grosu, membru al Prezidiului, Centrul Media BucPress, reprezentat de prof. univ. dr. Marin Gherman, Societatea Culturală „Valea Prutului”, reprezentată de Sergiu Barbuța, și Asociația „Basarabia” a românilor din regiunea Odesa, condusă de Anatol Popescu.
Potrivit organizatorilor, comunitatea românească din Ucraina este profund îndurerată de pierderea fiilor săi pe câmpul de luptă, într-un război nemilos, o parte dintre aceștia nefiind înmormântați creștinește, în vreme ce familiile militarilor dispăruți continuă să aștepte vești despre cei dragi.
Alături de o delegație din regiunea Cernăuți, din care a făcut parte doamna Irina Loredana Stănculescu, consul general al României la Cernăuți, și scriitorul Nicolae Șapcă, la parastas au fost prezenți și membri ai familiilor militarilor uciși pe front. Organizatorii au sprijinit participarea rudelor apropiate ale celor căzuți, asigurând deplasarea acestora de la frontiera cu Ucraina până la Mănăstirea Putna. Între cei prezenți s-au numărat și tineri membri ai Ansamblului folcloric „Armonii Horbovene”, coordonat de Nadiia Prescuri.
Un moment cu adevărat emoționant a fost galeria de fotografii cu portretele românilor uciși în contextul conflictului militar din Ucraina, amenajată sub genericul „Aleea vieților pierdute”. De-a lungul aleii, de la poarta așezământului monahal până la intrarea în sfântul lăcaș, au fost așezate panouri cu fotografiile militarilor trecuți la cele veșnice. Imaginile au fost însoțite de flori, lumânări și panglici negre, în semn de recunoștință și neuitare.
În cuvântul adresat celor prezenți, prof. univ. dr. Marin Gherman, reprezentant al Centrului Media BucPress, a subliniat importanța păstrării memoriei românilor căzuți în războiul din Ucraina. Evocând schimbările de frontiere și regimuri politice prin care au trecut locuitorii nordului Bucovinei de-a lungul ultimului secol, acesta a evidențiat statornicia comunităților românești în păstrarea limbii și identității naționale, arătând că pomenirea celor adormiți reprezintă și o datorie față de istoria și memoria neamului. „Din stimă față de ei și de ce au fost ei, trebuie să spunem lucrurilor pe nume: au fost români care și-au dat viața în războiul ruso-ucrainean și fac parte din istoria poporului român. Iar uitarea lor înseamnă să nu ne mai cunoaștem părinții și copiii lor să nu-și mai cunoască părinții. Rămâne pentru noi un singur lucru și cu asta închei: să nu-i lăsăm să moară pentru a doua oară prin uitare. Să nu-i uităm! Dumnezeu să-i odihnească. Amin!”
La rândul său, Vasile Răuț, președintele Societății „Golgota” a românilor din Ucraina, a vorbit despre suferința familiilor care și-au pierdut fiii pe câmpurile de luptă, subliniind că moartea tinerilor reprezintă o profundă tragedie umană și socială. Acesta și-a exprimat nădejdea că va veni vremea când românii căzuți în război vor putea fi pomeniți și în lăcașurile istorice de cult ale Cernăuțiului, amintind Catedrala „Pogorârea Sfântului Duh” și Capela Mitropolitană din Cimitirul Horecea, precum și posibilitatea ridicării unui memorial în cinstea acestora. Totodată, a evidențiat legătura spirituală dintre românii din Ucraina și Mănăstirea Putna, îndemnând la unitate și la păstrarea credinței și tradițiilor strămoșești. „Îndurerate mame, putere, rugăciune, iertare — asta mai putem face: să le aprindem o lumânare, să le ridicăm o rugăciune la cer și să-i pomenim creștinește. Când avem alături Putna, nicio sârmă ghimpată nu ne va putea despărți nici în credință, nici în tradiții, nici în limbă, dar depinde de noi. Trebuie să fim uniți.”
Scriitorul Nicolae Șapcă a evocat semnificația istorică și duhovnicească a Mănăstirii Putna, arătând că acest loc, în care se odihnește Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, păstrează vie memoria înaintașilor și legătura dintre credință și istoria neamului românesc. Referindu-se la durerea familiilor îndoliate, acesta a subliniat neputința cuvintelor și a operelor literare de a exprima pe deplin suferința părinților care și-au pierdut copiii, a soțiilor rămase văduve și a copiilor rămași fără tați. „Cred că unica operă literară, care este cea mai sinceră și pe care ar trebui cumva să o știm a citi, însă eu consider că o poate citi astăzi doar singurul Dumnezeu, este bocetul, bocetul mamelor și lacrimile taților. Primiți sincerele noastre condoleanțe. Dumnezeu să-i odihnească în împărăția Sa, iar dumneavoastră să trăiți, să-i pomeniți!”
Un mesaj de solidaritate și compasiune pentru familiile îndoliate a transmis și doamna Irina Loredana Stănculescu, consul general al României la Cernăuți, care a adus un omagiu, din partea statului român și în nume personal, militarilor de etnie română căzuți pe front. Excelența sa a mulțumit slujitorilor Mănăstirii Putna pentru săvârșirea slujbei de pomenire, evidențiind însemnătatea acestui gest de solidaritate și recunoștință, prin care comunitățile românești de pe ambele părți ale frontierei își exprimă comuniunea în rugăciune și sprijinul față de cei îndurerați. „Stimate familii îndurerate, suferința dumneavoastră este împărtășită și de noi toți. În acest loc sfânt, lacrimile se transformă în rugăciune, iar rugăciunea în mângâiere. Biserica ne învață că pomenirea este cea mai înaltă formă de recunoștință. Prin ea, sufletele eroilor primesc odihnă, iar noi dobândim puterea de a merge mai departe. Știm că nicio vorbă nu poate alina deplin durerea pierderii, dar prin această slujbă, prin rugăciunea comună, vă transmitem că nu sunteți singuri.”
În cuvântul rostit cu acest prilej, arhim. Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, a subliniat importanța rugăciunii pentru cei trecuți la cele veșnice și a păstrării legăturii cu românii din Ucraina. Evocând încercările prin care au trecut de-a lungul istoriei comunitățile românești din nordul Bucovinei, părintele stareț a îndemnat la solidaritate cu familiile îndoliate și la păstrarea credinței, limbii și culturii strămoșești. Adresându-se celor care și-au pierdut persoanele dragi, le-a transmis un cuvânt de mângâiere și întărire sufletească. „Iubite familii îndoliate, sunteți pe crucea despărțirii de cei dragi. Dar aceasta nu trebuie să fie crucea deznădejdii, ci crucea nădejdii. Pentru că Hristos nu a rămas în mormânt, ci a înviat. Iar învierea Lui este temeiul nădejdii noastre că despărțirea de cei dragi nu este veșnică, ci este doar pentru un timp. De aceea, în nădejdea învierii, astăzi îi aducem înaintea lui Dumnezeu pe toți cei plecați, dar și pe dumneavoastră, cu crucea dumneavoastră.”
Prin slujba de pomenire săvârșită la Mănăstirea Putna, cei prezenți au înălțat rugăciuni pentru odihna sufletelor românilor trecuți la cele veșnice în războiul din Ucraina, dar și pentru mângâierea și întărirea familiilor îndoliate, încredințându-i pe cei adormiți milostivirii lui Dumnezeu și nădejdii Învierii.
Tatiana Golciuc Danielescu
Irina Ursachi
Foto credit: Mihai Grosu
