Ultima duminică a lunii septembrie a unit în cuget și cuvânt numeroșii credincioși care și-au îndreptat pașii spre mănăstirea ridicată în cinstea Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou – Catedrala Arhiepiscopală din Suceava pentru a participa la cea mai importantă slujbă din cultul ortodox. Aceștia au ales să afierosească timp de recunoștință către Proniatorul a toate, după osteneala săptămânii, căutând să pătrundă întru adâncul tainelor dumnezeiești și să prindă în mrejele sufletului înțelesurile cele de multe feluri ale cuvântului lui Dumnezeu, așa cum îndeamnă și Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic în Decalogul ascultării inspirat de pericopa evanghelică a acestei duminici. Cele zece puncte evidențiază faptul că această virtute, ascultarea, dacă este împlinită cu iubire, ne ajută să urmăm Fiului întrupat al lui Dumnezeu și să ne numărăm printre cei aleși și preferați de Părintele ceresc, căci Hristos le-a făgăduit celor care ascultă chemarea la mărturisirea Cuvântului Său dobândirea mântuirii și a vieții veșnice.
În Duminica a XVIII-a după Pogorârea Sfântului Duh, a douăzeci și șaptea zi a lui Răpciune, în mijlocul credincioșilor a venit, pentru a fi împreună în rugăciune, întâistătătorul Bisericii de pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu prin prezența moaștelor întregi ale marelui mucenic originar din Trapezunt, dar martirizat la Cetatea Albă în 1330. Înaltpreasfințitul Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la altarul amenajat sub streașina clopotniței ce străjuiește intrarea în incinta complexului monastic, biserica monument, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, dar și paraclisul cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou”, aflându-se într-un amplu proces de restaurare.
În comuniune liturgică i s-a alăturat, un sobor de preoți și diaconi, clerici de la Centrul Eparhial Suceava și slujitori ai Catedralei Arhiepiscopale și ai așezământului monahal ridicat în inima Sucevei de Mușatinii Bogdan al III-lea și Ștefăniță Vodă, între care arhim. Serafim Grigoraș, starețul mănăstirii și exarh de zonă, arhim. Justinian Săvescu, consilier administrativ, și arhim. Valerian Radu, mare eclesiarh.
Membrii Coralei mixte ce poartă numele celui care ocrotește încă de la începutul veacului al XV-lea ținutul Sucevei, dar și al întregii Moldove, au dialogat liturgic, sub îndrumarea părintelui Ionuț Lucian Tablan Popescu, cu soborul slujitor.
În timpul împărtășirii clericilor, părintele Claudiu Ioan Coman, de la Parohia „Sfinții Voievozi” Râșca, Protopopiatul Fălticeni, a tâlcuit pericopa evanghelică a zilei, care prezintă Pescuirea minunată, ce a avut loc pe Lacul Ghenizaret (Marea Galileei), consemnată de Sfântul Evanghelist Luca. Structurată în jurul ideii „Epifania hristologică transformată în chemare apostolică”, predica a evidențiat modul în care Cuvântul (Chemarea) lui Hristos are puterea de a transforma omul.
Ascultarea Evangheliei presupune însă nu doar înțelegere intelectuală, ci și o decizie personală și o schimbare a vieții. „Important este și faptul că Domnul Hristos, văzând cele două corăbii și pescarii spălându-și mrejele, alege corabia lui Simon Petru, pe care „îl roagă”/ἠρώτησεν să o depărteze de la uscat, ceea ce arată limpede că Mântuitorul începe chemarea la misiune cerând colaborarea liberă a lui Simon Petru. Prin urmare, disponibilitatea precedă misiunea, iar în această situație se poate întrezări o dublă perspectivă universal valabilă: slujirea începe mereu atunci când preotul îngăduie lui Hristos să vorbească din corabia vieții sale, în același fel în care, în cele din urmă, fiecare credincios sau credincioasă trebuie să se pună la dispoziția lui Dumnezeu atunci când dorește să dea mărturie prin propria trăire înaintea semenilor pentru a deveni glas al Evangheliei pentru cei care au nevoie de ajutor.”
În încheiere, preacucernicul părinte a punctat faptul că misiunea Bisericii nu este de a concepe un alt mesaj pentru viața de fiecare zi, ci aceasta „este chemată să ducă același cuvânt al Scripturii din locașul sfânt până în barca fiecărui om — în munca lui, în oboseala lui, în încercările și nereușitele lui”, astfel încât omul, încurajat de dragostea lui Dumnezeu, să își dorească să fie cu El și să aibă deplină încredere în ajutorul Lui. „Pentru noi, astăzi, pescuirea minunată rămâne o judecată și o încurajare. A trăi această Evanghelie înseamnă să-L lăsăm pe Hristos să urce din nou în corabia vieții noastre, să ne scoată din comoditatea țărmului și să ne cheme la adâncul rugăciunii, al pocăinței și al slujirii celor uitați. Mreaja Bisericii nu este întinsă pentru a-i stăpâni pe oameni, ci pentru a-i salva din adâncul singurătății, al păcatului și al deznădejdii, aducându-i vii înaintea lui Hristos. Iar când Dumnezeu dă rod, ucenicul adevărat nu-și atribuie izbânda, ci cade la picioarele Domnului și recunoaște că tot binele este dar al harului. Atunci minunea nu rămâne doar o amintire din Evanghelie: ea se împlinește în Biserică, ori de câte ori cuvântul lui Hristos este ascultat, frica se preface în misiune, iar omul este adus de la moarte la viață, spre slava lui Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Amin!”
Părintele Arhiepiscop Calinic i-a mulțumit părintelui oaspete pentru cuvântul de învățătură, remarcând abordarea cu accente de filologie și hermeneutică biblică, întrucât este specializat în acest domeniu, invitându-i pe cei care doresc să aprofundeze bogatele sensuri teologice ale acestei minuni să lectureze exegeza sa, publicată pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și intitulată Lăsați-vă prinși în năvodul iubirii lui Hristos!.
Întrucât în această zi este prăznuit unul dintre cei mai neobosiți slujitori ai lui Dumnezeu, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, care, asemenea Sfântului Apostol Petru, s-a remarcat prin desăvârșita ascultare față de Mântuitorul, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a prezentat câteva repere din viața și activitatea sfințitului mucenic, care ocupă un rol deosebit de important în istoria limbii și culturii românești.
Apoi a lecturat Decalogul inspirat din biografia ierarhului-martir, care și-a folosit nenumărații talanți cu care a fost înzestrat spre folosul și luminarea semenilor, întărirea Ortodoxiei și promovarea culturii în Biserica și țara care l-a adoptat, îmbrăcându-le pe toate în haina smereniei și a săvârșirii binelui. Cele zece îndemnuri constituie un punct de plecare pentru toți cei care, râvnind asemenea lui să îmbine viețuirea patristică, iubirea semenilor și vocația de ctitori, doresc să își agonisească o comoară neprețuită în cer.
Chiriarhul locului a adus în atenție și faptul că, începând cu anul 2020, ultima duminică a lunii septembrie este dedicată satului românesc, în vederea promovării identității, a tradițiilor și a patrimoniului cultural din mediul rural românesc. În acest sens, a alcătuit și un Decalog la Ziua Satului Românesc, care propune în încheierea sa o adevărată teologie a dezvoltării: satul trebuie să rămână cu fața spre Dumnezeu și, în același timp, spre viitor, fără a-și rupe legătura cu rădăcinile: „Îngrijește-te ca satul să fie deschis către Dumnezeu și către viitor, evitând ca modernizarea să devină secularizare și progresul, dezumanizare; în acest fel, rădăcinile ocrotite cu grijă vor fi temelie pentru o creștere adevărată.”
La final, Înaltpreasfinția Sa a citit rugăciuni de dezlegare și pentru vindecarea celor aflați în diferite suferințe, inclusiv pentru cei care suferă de depresie, dar și pentru luminarea minții tuturor celor ce învață, mai ales că luni, 28 septembrie 2026, începe anul universitar la cele mai multe dintre universitățile din țara noastră, și i-a binecuvântat pe credincioși prin stropire cu apă sfințită.
Sucevenii veniți în număr mare să se bucure de binecuvântarea arhierească nu au ezitat să poposească preț de o rugă și la racla cu cinstitele moaște ale tânărului Ioan, care a prețuit mai mult statornicia în credință decât viața sa, grabnic ajutător și mare făcător de minuni, ocrotitor al Moldovei și al întregii țări, ca să îi întărească în hotărârea de a împlini cuvintele Mântuitorului, ca și ei să se bucure de îmbelșugata rodire a darurilor dumnezeiești.
Daniela Livadaru,
Irina Ursachi
foto credit: Sebastian Andrei Lazăr
