În ziua pomenirii Sfântului Cuvios Pimen cel Mare, 27 august 2026, la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava, Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”, a fost pomenit cel care și-a petrecut întreaga viață în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor, ierarh vrednic al Bucovinei, iubitor al neamului românesc, Înaltpreasfințitul Părinte Pimen.
Slujba Parastasului pentru cel care a slujit aproape patru decenii Biserica Ortodoxă Română în demnitatea de arhiereu a fost săvârșită la altarul de vară al așezământului monahal de un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte arhim. Valerian Radu, mare eclesiarh al Catedralei Arhiepiscopale, arhid. Vasile Demciuc, consilier eparhial al Sectorului Monumente, Patrimoniu și Arhitectură Bisericească, precum și slujitori ai locașului care adăpostește cinstitele moaște ale Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de membri ai Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale din Suceava.
Cuvântul de aducere aminte a fost rostit la finalul slujbei de către arhid. Vasile Demciuc. În ziua pomenirii Sfântului Cuvios Pimen, a fost evocată cu recunoștință personalitatea vrednicului de pomenire Arhiepiscop Pimen al Sucevei și Rădăuților, care a păstorit această eparhie vreme de trei decenii și a slujit Biserica timp de mai bine de 75 de ani. Părintele consilier a subliniat faptul că Înaltpreasfințitul Părinte Pimen a avut un rol deosebit în viața bisericească a Bucovinei după reînființarea Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, în anul 1990.
„Datorită lucrului bine făcut, din frică de Dumnezeu și responsabilitate față de Neam, dar, mai ales, din pricina iubirii părintești pe care a experiat-o deplin, cu sobrietate, evitând orice denaturare de natură psihologică, Arhiepiscopul Pimen nu s-a temut de moarte, ci s-a pregătit pentru ea, a așteptat-o ca pe propria sa sărbătoare, ziua marii treceri, întoarcerea acasă.”
Părintele Arhiepiscop Pimen s-a născut în anul 1929, la Greabănu, județul Buzău, și a primit la Sfântul Botez numele de Vasile. Părinții evlavioși, Maria și Mihai Zainea, au sădit în inima viitorului arhipăstor dragostea de neam și grija față de aproapele.
Chemarea către lucrarea lui Dumnezeu a simțit-o încă de tânăr când, după terminarea cursurilor liceului, a ales să studieze la Seminarul Monahal din cadrul Mănăstirii Neamț. În anul 1951 a fost tuns în monahism, primind numele Sfântului Cuvios Pimen cel Mare, iar în 1957 a fost hirotonit ieromonah. A urmat studiile Institutului Teologic Universitar din București și apoi studii de specialitate la Universitatea din Köln, Germania.
Pentru că s-a dovedit a fi un bun slujitor și gospodar, a fost numit stareț al Mănăstirii Putna (1957-1961). Între 1974 și 1978 a fost stareț la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, iar în perioada 1978-1979 a slujit la Reprezentanța Patriarhiei Române de la Ierusalim.
În anul 1982, la 10 ianuarie, a fost ales Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, la recomandarea Mitropolitului Moldovei, Teoctist Arpașu.
În urma reînființării Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, pe 24 ianuarie 1991 a fost ales arhiepiscop al acestei eparhii, fiind instalat la Suceava pe 3 martie 1991. S-a mutat la cele veșnice la 20 mai 2020.
În cei peste 29 de ani de rodnică arhipăstorire în Eparhia Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Părinte Pimen s-a implicat activ în lucrarea pastoral-misionară și în proiectele social-filantropice. A redeschis mănăstiri închise în perioada regimului comunist, a fost alături de ctitorii de biserici și a ajutat la zidirea unor noi lăcașuri de cult. Le-a oferit adăpost persoanelor vârstnice, i-a sprijinit pe cei singuri sau abandonați și le-a fost alături celor aflați în nevoie. Înaltpreasfinția Sa a îmbogățit literatura religioasă publicând diverse studii, îndeosebi cu privire la iconografia bisericească, precum și articole, cronici și recenzii.