De curând, o nouă carte, cea care la o firească înșirare asemeni boabelor de rugăciune înmănuncheată cu jertfă înnoitoare într-un metanier al „lucrărilor de autor” poartă numărul 102, a luat calea către lume și da, și către Cer, pentru că fiecare carte îi leagă cu fire nevăzute numele de veșnicie celui ce-a izvodit-o, care-a nepregetat s-o scrie.
Cartea face parte din seria decaloguri duhovnicești, poartă semnătura Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, este al treilea volum care aduce o inedită contribuție la literatura contemporană sapiențială și catehetică prin valorificarea acestui inedit tip de text pastoral-literar și cuprinde Decaloguri la praznice, sfinte taine, ierurgii și icoane făcătoare de minuni. Repere morale pentru dobândirea sfințeniei.
Un volum ce înnumără 50 de decaloguri, 500 de versete și tot atâtea idei-sinteză și sfaturi arhierești ce știu răspunsul la orice întrebare, sau frământare de gând, ori nevoie de sfat înțelept și înțelepțitor am avea. Ne caută un răspuns la fiecare pagină, pentru că da, oriunde am deschide-o aflăm un îndemn înțelept și daurit de har, îndelung filtrat prin lumina lecturilor unor întregi biblioteci, prin înțelesul adânc de înalt al duhovniciei trăite și împărtășite, prin puterea vindecătoare a cuvântului rostit, care decenii depline a desțelenit răzoarele Bisericii, a ctitorit și rectitorit și tâmple de duh și de hotar.
Deopotrivă, se regăsesc între file și însoțesc fiecare decalog o reprezentare iconografică preluată din patrimoniul bisericilor moldovenești și un sintetic studiu istoric și liturgic privind originea și evoluția istorică a praznicului sau a tainei, dezvoltarea cultului, mărturii patristice și contextul evoluției liturgice, toate subsumate perspectivei de „ramă” duhovnicească de comprehensiune a semnificațiilor multiple și profunde.
Luată la pasul gândului primenitor, învecinat cu rugăciunea, cartea aceasta, lectura ei întreagă, are efectul unei liturghii. Că ni se vădește liturghia a fi „Împărăția lui Dumnezeu deja venită pe pământ”. istoria iubirii Lui pentru noi, retrăită pe-nțelesul ființei sale de către fiecare. „Ceasul” acela de rost adânc și de taină în care „Dumnezeu coboară între oameni și suie oamenii la Sine, pe scara Sfintei Liturghii”. Rugăciune, comuniune, cuminecare. În borangicul Cerului înveșmântare.
O carte ce reiterează pedagogia împrietenirii noastre cu Mântuitorul Hristos, dorul nostru și năzuința prefacerii noastre în „casnici” ai lui Dumnezeu-„Treime vie de iubire”. Iar această pedagogie e o mereu repetată, și înțelept trăită, și statornic urmată călătorie. Cum e și fiecare liturghie.
Atunci când gândim la rânduiala Sfintei Liturghii, timpul acesta sfințitor în care „se petrece taina întâlnirii şi unirii noastre cu Hristos”, s-a și statornicit în înțelesul gândului și-al inimii ce caută desăvârșirea, simbolică-mpărțirea ei: Proscomidia, Liturghia catehumenilor și Liturghia credincioșilor. Pregătirea și binecuvântarea, afierosirea Darurilor; ucenicirea la școala devenirii în Hristos; împărtășirea, comuniunea, unirea cu El. Și fiecare dintre-aceste ipostaze sufletești are „verbele” ei.
Lectura aprofundată a cărții despre care vorbim ni le dezvăluie a fi, într-o subiectivă perspectivă de receptare: verbe ale mărturisirii; verbele înnoirii, verbe ale înveșnicirii. Desigur, „verb” în înțeles de așezare a credinței în faptă.
Și vă rețin atenția cu doar o nonexhaustivă enumerare a unora dintre „verbele” și valorile recomandate cu grijă părintească și devotament pastoral de către Părintele Arhiepiscop în cartea Decaloguri la praznice, sfinte taine, ierurgii și icoane făcătoare de minuni. Repere morale pentru dobândirea sfințeniei, cu convingerea că e chiar peste poate să nu regăsim între ele câte unele pe care să ni le fixăm ca pietre de hotar înspre devenire de sine.
Verbe ale mărturisirii
Și-i fiecare dintre-acestea semn de mărturisire de credință și de pregătire „a cerului în inimă”: ai încredere în purtarea de grijă a lui Dumnezeu Tatăl; alege calea smereniei; adu-ți aminte că ești fiu al lui Dumnezeu după har; vădește-L prin cuvânt și faptă pe Mielul lui Dumnezeu; învață să iubești cu prețul jertfei; fă pace cu trecutul; alege calea iertării; caută chipul lui Dumnezeu în aproapele tău; viețuiește curat; iartă pe cei care te-au rănit; încingeți-ți inima cu brâul tăcerii; începe ziua cu Dumnezeu; mulțumește Ziditorului tău; sfințește timpul și nu-l irosi; rămâi în Biserică; însoțește cu rugăciune, cu post și cu milostenie făgăduințele tale; îmbracă-te (…) cu iubire, smerenie și bunătate; bucură-te că zorile mântuirii tale s-au ivit odată cu nașterea Mariei; roagă-i pe sfinți să-ți fie prieteni și călăuzitori; arată-ți recunoștința; fă primul pas pe drumul mântuirii; cinstește Crucea, pana cu care ți se va semna actul mântuirii; cercetează-ți în fiecare clipă sufletul; fii generos; împlinește cu fapta ceea ce ai făgăduit cu cuvântul; bucură-te de Nașterea Domnului împreună cu toată creația; cugetă la lipsa de omenie a lumii care a refuzat mântuirea; gătește loc de tihnă și odihnă în sufletul tău Maicii Domnului; primește suferința cu credință și răbdare; mulțumește lui Dumnezeu pentru harul Botezului; împărtășește-te deplin cu Hristos, prin Euharistie; păstrează neștirbită credința ortodoxă; cheamă-i la Hristos pe cei care se împotrivesc Evangheliei; recomandă semenilor cinstea, mila, milostenia, dărnicia și pocăința sinceră, fiind tu însuți model; fii un martor al dreptei credințe pentru generațiile viitoare; crede în Înviere; trăiește credința în Biserică; nu fugi de încercări și suferințe, ci poartă-le cu rugăciune și încredere; iubește Biserica, trupul viu al lui Hristos; trăiește iubirea ca drum spre asemănarea cu Dumnezeu – Treime; urmează modelul întreitei armonii în familie, parohie și societate; respectă-l pe cel de lângă tine ca pe o icoană vie a Celui Unul în Ființă, dar întreit în Persoane; învață să iubești fără să fii posesiv; adu-ți rănile tale înaintea icoanei și iartă acolo unde nu ai putut iubi; preamărește lucrarea lui Dumnezeu în istorie; nu căuta să fii centru, ci indicator spre Hristos; respectă și sfințește viața fiecărui om; fii mereu veghetor; dă mărturie despre lucrarea minunată a Maicii Domnului în viața ta; înveșmântează-te în fapta bună; arată-L lumii ca un luceafăr al dimineții, prin cuvânt și faptă, pe Soarele Hristos; roagă-te cu credință celei ce este acoperământul celor smeriți; vestește oamenilor cuvântul Scripturilor; mustră spre îndreptare; fii glas în pustie, nu ecou pierdut; învață de la Botezătorul Domnului să nu rămâi nepăsător în fața nedreptății; fii un Ioan al vremurilor tale, curat, curajos și pregătit să moară pentru Adevăr.
Verbele înnoirii
E vremea lor când știe sufletul că-i primenit de înțeles și urcă lin în adâncul neatins de umbre, o treaptă după altă treaptă: ridică-te când Domnul Se apropie; însoțește-L; deschide poarta inimii și lasă-te zămislit din nou; înnoiește-te în Duhul Sfânt; srânge-ți sufletul în jurul unui singur foc – Hristos; nu te măsura cu lumea, ci cu Evanghelia; imprimă-ți în inimă numele lui Dumnezeu; privește spre cer și caută cele de Sus; umblă întru lumină; înțelege clipa ca parte din calendarul mântuirii; primește cu sfială taina Începutului Care nu are început; trăiește această zi ca pe zorile înnoirii tale duhovnicești; fii făclia luminii lui Hristos; așază urcușul tău duhovnicesc sub acoperământul Maicii Domnului; răstignește pe omul cel vechi din tine; privește icoana ca proiecție a adevăratei tale identități: angajează-te (…) într-un act de necontenită pocăință; plinește relația ta cu Dumnezeu prin citirea Sfintei Scripturi și a Sfinților Părinți; urcă prin credință, smerenie și ascultare (…) treptele Bisericii; poartă cu vrednicie numele de ostaș al lui Hristos; fii părtaș neliniștilor prin care a trecut Maica Domnului; apropie-te cu frică și cu cutremur de înțelesul tainelor dumnezeiești și primește-le prin credință; caută-L împreună cu păstorii pe Pruncul din iesle; redescoperă-ți chipul, întorcându-te cu fața spre Dumnezeu; retrăiește liturgic timpul; adu pe altarul sfințit din sufletul tău jertfă bineplăcută Celui Preaînalt; rămâi candela care arde și luminează calea semenilor; fă din sufletul tău chivot sfințit; trăiește fiecare zi ca pe o bună vestire personală; așterne hainele sufletului și florile virtuților tale înaintea lui Hristos; deschide-ți inima lucrării Duhului Sfânt; stai înaintea icoanei (…) ca în fața unei persoane; netezește-ți inima, nu imaginea; privește-ți viața ca pe o țesătură a harului, cu firele durerii, dar și ale slavei; arată-te altar smerit; deschide-te cu toată ființa spre Hristos; lasă-te curățit de lumina dumnezeiască; nu te înălța pe tine însuți, ci mărește-L pe Hristos; fii lumină în lume, făclie care aprinde și pe alții; fă din viața ta o icoană deschisă luminii dumnezeiești.
Verbele înveșnicirii
Sunt cele de aflat în ceru’- nalt o nouă și netrecătoare așezare: păstrează vie conștiința nobleței de fiu al lui Dumnezeu; fii martor al dumnezeirii Lui; privește timpul ca loc al mântuirii; asumă-ți demnitatea cerească a firii tale omenești; trăiește ritmul timpului ca pe o respirație a harului; fă-te vas ales al Preasfintei Treimi; ancorează-ți mintea în veșnicie și în prezența lui Dumnezeu; fii mlădiță în vița Hristos; murmură necontenit cu buzele și cu inima numele lui Iisus; trăiește fiecare zi ca pe a opta zi prin rugăciune, iubire și comuniune cu Dumnezeu; să te asemeni în virtute Împărătesei celei mai presus de ceruri; dăruiește-te Domnului ca o jertfă vie și fără de prihană; fă din sufletul tău o Sfântă a Sfintelor; nu căuta să dezlegi cu mintea taina întrupării Fiului lui Dumnezeu; nu încerca să-L demonstrezi cu argumente raționale pe Cel prin Care s-au făcut toate; contemplă deopotrivă atotputernicia și iubirea smerită dovedite de Dumnezeu; experiază întâlnirea cu Maica Domnului; trăiește prezentul în lumina împărăției ce va să vină; așteaptă cu nădejde viața veșnică; bucură-te că (…) ai devenit moștenitor al Patriei cerești; nu despărți Crucea de Înviere; fii făclie aprinsă de Duhul Sfânt; fă-te rob al Duhului; cunoaște-L pe Dumnezeu ca Treime vie de iubire și taină supremă a comuniunii; nu te mulțumi cu puțin, ci tinde prin lucrarea virtuților spre îndumnezeire; fă din viața ta o epifanie a prezenței materne a Maicii Domnului; coboară în lume pentru a duce lumina și iubirea lui Dumnezeu; însuflețește-te cu dorul după lumina de pe Tabor; fii lumină pentru semenii tăi; transfigurează-ți viața și o îndumnezeiește prin participarea la Sfânta Liturghie; înviază din moartea păcatului; păstrează în inimă taina sălășluirii trupești a Maicii Domnului în cer; învață să aștepți cu răbdare ceasul lui Dumnezeu; nu socoti moartea sfârșit, nici mormântul înfrângere; ia seama că (…) trupul tău a fost făcut spre înviere; mori în fiecare zi celor trecătoare, pentru a trăi cu adevărat; înveșmântează-ți clipa pentru veșnicie cu rugăciunea curată.
Și: Fii chip viu al Tatălui, Care ne-a creat, urmează pe Fiul, Care ne-a răscumpărat și respiră pe Duhul Sfânt, Care ne-a îmbrăcat în har (Decalog la sărbătoarea Preasfintei Treimi, verset 4), pentru că inima care se Înalță cu Hristos transformă materia în Liturghie și timpul în veșnicie. (Decalog la Înălțarea Domnului, verset 10).
Închei aici șirul acesta de sfat înalt și înțelepțitor cules dintre file, ca să las loc uimirii frumoase și ziditoare care v-ar încerca dacă ați vrea să aveți în bibliotecă și să purtați apoi prin sertarele inimii această carte. Oriunde ați deschide-o, ați putea afla un gând, un răspuns, un sfat, un îndemn care vă caută. Cuvinte care nicidecum nu poruncesc, ci ctitoresc, rectitoresc. Lucrarea întreagă e, de altfel, din perspectiva conținutului, „ctitorită” pe arhitectura informare – formare – transformare. Și verbele corelate acestei triade transformatoare; aflăm, știm, credem, mărturisim, ne ucenicim la școala Cuvântului, ne primenim, ne – încă de-acum – frumos înveșnicim.
Decaloguri la praznice, sfinte taine, ierurgii și icoane făcătoare de minuni. Repere morale pentru dobândirea sfințeniei – o carte ce se adresează sufletului care se visează prag de cer, o carte neporuncitoare, de împreună-urcare înspre Cerul cel mare.
prof. Daniela Ceredeev