„Nu-L izgoni pe Hristos din viața ta de teama că îți va schimba obiceiurile, ci deschide-I cămara inimii, chiar și atunci când prezența Lui deranjează confortul tău.” este unul dintre îndemnurile Decalogului alcătuit de întâistătătorul Bisericii de pe meleagurile sucevene, Părintele Arhiepiscop Calinic, în care este rezumat mesajul scripturistic al acestei zile, și anume atitudinea nerecunoscătoare a omului atașat de bunurile materiale în fața bunătății nemăsurate a lui Dumnezeu.
În Duminica a V-a după Pogorârea Duhului Sfânt, 5 iulie 2026, zi în care în Bisericile Ortodoxe se lecturează una dintre cele mai tulburătoare pericope evanghelice, despre vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadarei, ctitoria lui Bogdan al III-lea Voievod și a lui Ștefăniță Voievod, Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de Suceava”, s-a bucurat de binecuvântarea arhierească a chiriarhului locului. Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur pe un podium amenajat în incinta așezământului monahal, nu înainte de a se închina la cinstitele moaște ale Marelui Mucenic Ioan, negustor trapezuntin martirizat în Cetatea Albă pentru mărturisirea dreptei credințe. În zorii zilei, după ce a fost săvârșită slujba Acatistului ce sintetizează viața celui considerat Palladium al Moldovei, racla în care se păstrează cinstitul lui trup a fost scoasă în procesiune din paraclisul așezământului monahal și așezată pentru închinarea credincioșilor într-un baldachin frumos împodobit, sub teii ce străjuiesc bătrânele ziduri.
Soborul slujitor a reunit clerici de la Centrul Eparhial Suceava, și slujitori ai așezământului monahal și ai Catedralei Arhiepiscopale, precum arhim. Serafim Grigoraș, stareț al mănăstirii și exarh de zonă, și arhim. Valerian Radu, mare eclesiarh.
Îndrumați dirijoral de pr. Ionuț-Lucian Tablan-Popescu, membrii Coralei mixte „Sfântul Ioan cel Nou” a Catedralei Arhiepiscopale au dialogat liturgic cu cei afierosiți Sfântului Altar, răspunzând prin cântare ecteniilor și rugăciunilor înălțate către Cel Preaînalt.
Cuvântul de învățătură a fost rostit în momentul împărtășirii clericilor de către pr. Traian Molea, de la Parohia „Sfântul Ioan Botezătorul” – Sucevița, și a avut ca temă centrală întâlnirea dintre Hristos, Stăpânul vieții, și omul aflat sub robia răului, întâlnire care conduce la atitudini diferite: recunoaștere, teamă și supunere interesată din partea duhurilor demonice, respectiv uimire, frica de prejudiciu și respingere din partea oamenilor. Sfinții Evangheliști Marcu și Luca menționează și reacția fostului demonizat, de recunoștință și dorință de a-i urma lui Hristos.
Preacucernicul părinte a scos în evidență faptul că iubirea lui Dumnezeu nu se limitează la cei drepți, ci se îndreaptă spre cei aflați în cea mai adâncă suferință și înstrăinare, ce și-au pierdut speranța. „Mântuitorul nu rămâne doar în locul unde este primit, ascultat, căutat. El trece dincolo de hotarele obișnuite, dincolo de spațiul sigur al celor ce Îl urmau, dincolo de așezarea liniștită a vieții religioase. Trece într-un ținut al înstrăinării, într-un loc unde omul nu mai locuiește între oameni, ci între morminte. Aceasta este mișcarea iubirii dumnezeiești: Dumnezeu nu așteaptă numai pe omul care știe să-L cheme, ci merge și către acela care nu mai poate rosti limpede chemarea.”
Atenționând că „mormintele din Evanghelie nu sunt doar locuri de piatră. Ele sunt și semne ale stării omului înstrăinat de Dumnezeu. Sunt morminte ale sufletului acolo unde mânia a stins blândețea, unde neiertarea a omorât pacea, unde lăcomia a închis inima, unde desfrânarea a întunecat curăția, unde mândria a rupt comuniunea cu aproapele.”, părintele predicator a explicat atitudinea aparent supusă a duhurilor rele în momentul în care Îl recunosc pe Fiul cel Întrupat al Părintelui ceresc: se tem, însă nu cu teama cea sfioasă și plăcută lui Dumnezeu, și anume evlavia în prezența divinității, ci cu spaima chinuitoare a celui care cunoaște Binele, însă nu Îl poate accepta, căci este foc care arde. Și-a îndreptat atenția și asupra atitudinii gadarenilor care, robiți de propriile priorități, materiale, refuză vindecarea și Îl roagă pe Cel Ce i-ar fi putut izbăvi de orice rău să plece de la ei, temându-se de alte daune materiale. „Aici se descoperă una dintre cele mai mari taine ale vieții noastre: Dumnezeu este atotputernic, dar nu silește iubirea. El poate porunci mării, poate certa demonii, poate vindeca omul robit, dar nu forțează inima care nu vrea să-L primească. Libertatea omului este atât de adâncă, încât omul Îi poate spune lui Dumnezeu: «Pleacă din hotarele mele». Iar Dumnezeu respectă această libertate, chiar dacă refuzul omului îl lasă mai sărac, mai singur și mai întunecat.”
În încheiere, părintele Traian Molea a vorbit și despre valoarea recunoștinței celor izbăviți, arătând că plecarea lui Hristos nu înseamnă sfârșitul nădejdii: „Aceasta este lucrarea lui Hristos, Stăpânul vieții: vindecând rana, reașază omul în demnitatea lui. Nu îl scoate doar din morminte, ci îl trimite înapoi în casă, în comunitate, în viață, ca martor al milei dumnezeiești. Hristos nu dorește doar încetarea răului, ci restaurarea omului. Nu doar liniștirea unei tulburări, ci întoarcerea făpturii la rostul ei.”
La finalul slujbei, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic i-a mulțumit părintelui oaspete pentru predica împărtășită credincioșilor, bogată în detalii, și i-a anunțat pe cei prezenți că începând din această seară racla cu moaștele Sfântului Mare Mucenic Ioan vor fi mutate în clisiarnița pe zidurile căreia sunt ilustrate scene din timpul martiriului său, având în vedere începerea lucrărilor de restaurare și consolidare la corpul de clădiri ce include și paraclisul așezământului monahal, toate slujbele religioase urmând să fie săvârșite pe scena amenajată în proximitatea turnului clopotniță.
Înaltpreasfinția sa a amintit că pe site-ul arhiepiscopiei este publicată exegeza zilei, intitulată Ce ai Tu cu noi Iisuse, Fiul lui Dumnezeu?, iar apoi a lecturat Decalogul la Duminica a cincea după Pogorârea Sfântului Duh, „a cărei pericopă evanghelică readuce în atenție atât suferința cumplită provocată de demoni oamenilor, cât și bunătatea nemărginită a lui Dumnezeu”. Inspirat de textul biblic, ierarhul a adresat „îndemnul de a rămâne cât mai aproape de Mântuitorul Hristos, întru Care suntem cu adevărat liberi, demni și capabili să atingem desăvârșirea”, fiecare dintre cei prezenți regăsindu-se în chemarea: „Transformă locul în care trăiești într-un spațiu euharistic prin viața liturgică și asceza deplin asumată.”
Chiriarhul locului a citit apoi rugăciuni de dezlegare şi pentru sănătate, pentru vindecarea celor care se află în diferite suferințe, inclusiv a celor afectați de depresie, boală tot mai des întâlnită și care afectează bucuria și echilibrul vieții, dar și pentru reușita copiilor și tinerilor implicați în aceste zile în examene.
Ca de fiecare dată, pelerinii aflați la Catedrala Arhiepiscopală au simțit și bucuria întâlnirii prin închinare și prin dialogul purtat în rugăciune cu Sfântul Ioan cel Nou, mare făcător de minuni și grabnic ajutător, slăvitul mărturisitor al lui Hristos fiind cunoscut pentru nenumăratele minuni săvârșite de-a lungul celor peste șase veacuri de când ocrotește Cetatea Sucevei.