- Fă din graiul tău punte către necuprinsul lui Dumnezeu, care îți devine însă apropiat atunci când Cuvântul este rostit în limba inimii poporului.
- Citește Scriptura și împărtășește învățăturile ei semenilor tăi, lărgindu-ți inima spre aceștia și dăruindu-le ceea ce tu ai contemplat.
- Unește rigoarea teologică cu sensibilitatea culturală, căci adevărul devine frumos atunci când cultura se preface în vehicul al harului.
- Deprinde nevoința bineplăcută lui Dumnezeu fie în retragerea din mijlocul lumii, fie în sihăstria inimii, locuind între oameni, urmând pilda Sfântului Ghelasie, ce a fost dascăl al liniştii şi rugăciunii curate.
- Fii înțelept în dialog și ferm în convingeri, fiindcă într-o lume a presiunilor confesionale inteligența duhovnicească poate înlocui retorica.
- Implică-te în educarea poporului, însă nu pentru a avea autoritate asupra lui, ci pentru îndumnezeire, înțelegerea Scripturilor, citirea Sfinților Părinți și lărgirea cunoașterii fiind trepte ale înălțării spirituale.
- Arată-te părinte duhovnicesc pentru sufletele încercate, ascultând necazurile și mângâind cu vorba și cu fapta pe cei întristați, precum blândul ierarh de la Râmeț.
- Iubește slujbele Bisericii și nu te lipsi de tihna întâlnirii prin rugă cu Dumnezeu și sfinții Săi, ca să sporești în cele bune și să biruiești slăbiciunile firii.
- Cultivă pacea interioară pentru a putea sluji pacea comunității, deoarece numai cel unit cu Dumnezeu poate lumina cu adevărat pe oameni.
- Mărturisește-ți cu curaj credința în Preasfânta Treime și apără Biserica lui Hristos, râvnind să îți împodobești viața cu virtuți, ca să dobândești bucurie veșnică în ceruri.
