„Înalță-ți gândul către Dumnezeu, izvorul înțelepciunii, al dreptății și al biruinței, asemenea voievozilor care au înțeles că temelia oricărei lucrări durabile nu este puterea omenească, ci binecuvântarea și purtarea de grijă a Celui Preaînalt.” a fost cel dintâi îndemn al Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților cuprins în Decalogul în cinstea voievozilor, alcătuit în contextul săvârșirii în Cetatea de Scaun a Sucevei a Parastasului Voievozilor ce au condus Țara Moldovei.
Încă din data de 20 iunie 2026 Suceava Sfântului Ioan a îmbrăcat frumosul strai de sărbătoare, întrețesut cu smerită rugăciune și evlavie, în cinstea ocrotitorului său, care a poposit pe aceste meleaguri cu peste șase veacuri în urmă. Manifestările religioase şi culturale prilejuite de acest moment solemn au culminat miercuri, 24 iunie 2026, cu Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie săvârșită de un sobor de opt ierarhi ai Bisericii noastre la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava – Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”.
În după amiaza aceleiași zile, în Cetatea de Scaun, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, alături de Muzeul Național al Bucovinei, a organizat Parastasul voievozilor, expresie a nevoii de întoarcere la rădăcini și de prețuire față de înaintașii și făuritorii de bine ai voievodatului dintre Carpați și Nistru. Acest proiect a fost inițiat în 2017, când s-a finalizat prima etapă de restaurare a Cetății de Scaun, devenind o tradiție care a crescut de la an la an și care îmbogățește atmosfera zilelor de sărbătoare prilejuite de hramul tradițional al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” și al întregului oraș.
Slujba Parastasului a fost săvârșită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic de către Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar, alături de un sobor de preoți și diaconi din care au făcut parte pr. Constantin-Ciprian Blaga, consilier în cadrul Sectorului Cultural, pr. Răzvan Cîmpulungeanu, consilier în cadrul Sectorului Misiune Pastorală și Actualitate Creștină, protoiereii Protopopiatelor Suceava I, Suceava II, Rădăuți, Fălticeni și Câmpulung Moldovenesc și preoții misionari din cadrul lor, pr. Gabriel Dinu Herea, inspector în cadrul Sectorului Monumente, Patrimoniu și Arhitectură bisericească, precum și alți clerici.
Răspunsurile liturgice au fost date de Corala „Ștefan Nosievici” a Arhiepiscopiei, coordonată de protoiereul Ionel-Doru Budeanu și dirijată de părintele Ciprian Constantin Curcă, ca un prinos de recunoștință față de cei care au văzut în Biserică românească un factor de unitate de limbă, de conștiință și de ideal a celor de același neam.
La evenimentul găzduit de domnul Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei, a fost prezent și Ansamblul folk „Dor” din Suceava, coordonat de prof. Cristian Doboș.
La sfârșitul slujbei de pomenire, pr. Gabriel Dinu Herea, moderator al întregii manifestări, inspector în cadrul Sectorului Monumente, Patrimoniu și Arhitectură bisericească, a rostit cuvântul de bun-venit și a punctat un aspect din viața unuia dintre voievozii ce se regăsesc în pomelnicul citit. „Între anii 1561 și 1563, aici, la Suceava, a domnit Iacob Heraclid. Era o perioadă umanistă, o perioadă în care se întemeiau școli, iar pe lângă Iacob Heraclid s-a aflat și marele cărturar european Johannes Sommer, care scrie despre viața lui Iacob Heraclid și despre cum a fost înscăunat el în Moldova. (…) Johannes Sommer oferă o mărturie foarte importantă despre cum se înscăunau domnii Moldovei și spune că este obiceiul în această țară ca, atunci când cineva este uns domn, să i se schimbe numele și să i se dea numele de Ioan. Sigur, Iacob Heraclid a acceptat acest lucru și a primit numele de Ioan. În realitate, toți domnii și voievozii țării – de la Ștefan cel Mare și Petru Rareș până la Alexandru Lăpușneanu – au purtat în titulatura lor numele de Ioan, atât în Moldova, cât și în Țara Românească. Tocmai de aceea este atât de potrivit pentru noi, cei care avem în tradiție pomenirea strămoșilor în ziua numelui, ca astăzi să săvârșim pomenirea domnilor Țării Moldovei. De asemenea, este atât de potrivit ca acest lucru să se petreacă în unul dintre cele mai importante simboluri zidite ale puterii Moldovei: Cetatea de Scaun a Sucevei, cetatea-garnizoană a voievozilor Moldovei.”
Ca delegat al Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Calinic, Părintele Episcop-Vicar Damaschin Dorneanul a transmis mesajul de binecuvântare al chiriarhului locului, subliniind că „voievozii Moldovei sunt cei care au transformat succesul în slujire, puterea în responsabilitate, credința în faptă și moștenirea primită în binecuvântare pentru generațiile care au urmat. Ceea ce i-a făcut mari au fost: credința care luminează, dreptatea care întărește, responsabilitatea care zidește, curajul care apără și dragostea care slujește.” Apoi a dat citire Decalogului în cinstea voievozilor, text alcătuit în contextul săvârșirii în Cetatea de Scaun a Sucevei a Parastasului Voievozilor ce au condus Țara Moldovei.
Domnul Emil Ursu a amintit despre începuturile acestei slujbe de pomenire în anul 2017, dar și despre ultimele descoperiri arheologice în situl al cărui responsabil este. „Cetatea de Scaun a Sucevei, s-a spus în diverse locuri și în nenumărate ocazii, este astăzi un monument istoric dedicat vizitării. Totuși, are foarte multe surprize și, din când în când, cu ocazia săpăturilor prilejuite de diversele restaurări, se descoperă locuri și lucruri absolut noi și interesante. Vedeți aici, în spate, sub acel acoperiș, un gard. Începând, dacă ne ajută Dumnezeu, din luna septembrie, veți putea vedea motivul, sau unul dintre motivele pentru care acest monument nu a fost niciodată cucerit. Acolo se află cisterna cetății; avea apă. Noi o restaurăm și încercăm să o redăm spre vizitare publicului nostru.
Ați văzut că există un gard la intrare. În spatele acelui gard, cu mai puțin de o săptămână în urmă, au fost descoperite mai multe ziduri, ceea ce schimbă puțin perspectiva asupra acestui monument. Pentru că domnii noștri, vrem sau nu vrem, considerau această țară drept moșia lor și considerau și această cetate ca fiind a lor, fiecare, atât cât a putut, s-a îngrijit ca această cetate să fie o bijuterie, chiar dacă uneori vremurile nu au fost cele mai prielnice.”
La final, a adus mulțumiri organizatorilor și tuturor celor care au participat la slujba de pomenire pentru vrednicii voievozi ai Moldovei, adresând îndemnul de a ne aduce mai des aminte de înaintași și de realizările lor, pe care se fundamentează însăși existența noastră.
Întrucât 24 de iunie are o semnificație deosebită pentru Episcopul-Vicar al eparhiei noastre, fiind ziua de naștere a Preasfinției Sale, cei prezenți, copii, tineri și clerici, l-au felicitat, dorindu-i ani binecuvântați de Dumnezeu, sănătate și frumoase rodiri și cântându-i tradiționalul „La mulți ani!”.
În continuare, zidurile cetății au vibrat mai apoi în acordurile chitarelor micilor artiști din cadrul Ansamblului folk Dor, îndrumați dirijoral de domnul profesor Cristian Doboș, care au interpretat mai multe piese patriotice.
Inițiativa săvârșirii Parastasului Voievozilor oglindește îndemnul care încheie Decalogul alcătuit de Întâistătătorul eparhiei special pentru acest eveniment. „Lasă moștenire generațiilor viitoare mai mult decât ai primit: credință mai puternică, cultură mai bogată, unitate mai trainică și speranță mai luminoasă, ca lucrarea începută de înaintași să rodească peste veacuri.”