Răspunsul ierarhului – 20 iulie 2021

raspunsul_ierarhului_cu_email_7

„Înaltpreasfinţia Voastră, într-un răspuns dat unui cititor de bună credinţă, afirmaţi: «Eu nu am niciun motiv să mint opinia publică, pentru că L-aş minți pe Dumnezeu Care zice: „Blestemați sunteți, câtă vreme căutați să Mă înșelați.” Referindu-mă la discuția de faţă, eu aș spune altfel: „Blestemat să fie cel care minte cu nonșalanță!”».

Vă rog să-mi permiteți ca, fiind Dvs. de bună credință așa cum ar trebui să fie un arhiereu ortodox, bineştiind „căci se cuvine ca episcopul să fie fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dat la băutură, pașnic, nepoftitor de câștig urât” (Tit 1, 7), să binevoiți a răspunde pentru toți preoții: Pe Dumnezeu nu-l mințiți, dar pe preoții de mir aveți voie să-i disprețuiți? Dacă Vă temeţi de Dumnezeu – ceea ce eu mă îndoiesc – ar trebui să faceţi cunoscute criteriile după care ați evaluat membrii Consiliului Eparhial (cf. Statutului BOR – organism deliberativ) și ceata protopopilor (organism executiv)? Din comunicatele Arhiepiscopiei, s-au evaluat unii pe ceilalți! Care au fost criteriile de evaluare, deoarece Statutul BOR, obligatoriu şi pentru Dvs., nu are nicio prevedere în acest sens! De ce nu sunt publice rapoartele de activitate ale acestor clerici bineplăcuți Înaltpreasfinţiei Voastre pentru a se convinge preoțimea că nu mint și că într-adevăr sunt elita clericilor din eparhie?

În al doilea rând, dacă vă temeți de Dumnezeu, de ce împiedicați cunoașterea adevărului despre cei angajați de Dvs., de ce nu este făcut public CV-ul fiecăruia?

Legea vă obligă să faceți cunoscute studiile, vechimea în preoție, realizările pastoral-misionare care au condus la numirea lor. Ne-aţi convinge că aţi respectat legile Bisericii şi ale Statului! Ne-am convinge că nu mințiți pe cei care vă pomenesc la fiecare Sf. Liturghie și vă plătesc din banul văduvei enormele taxe impuse, cărțile Dvs. (fără chitanţă!) şi mașinile superluxoase ale protopopilor la care se adaugă armata de „supraveghetori de teren” numiți în derâdere „misionari”! Vă mulțumesc, dacă veți fi obiectiv! PS. Regret că nu a fost evaluat şi … şi …”

C.O.

Stimate domnule, am constatat din intervenţiile dumneavoastră de până acum că, din păcate, orice adevăr vi s-ar spune, este imposibil să-l acceptaţi, dumneavoastră erijându-vă în deţinătorul a tot adevărul celor petrecute în cer şi pe pământ, cu precădere în Cancelaria Eparhială a Arhiepiscopiei. Înger din cer dacă ar coborî să vă spună adevărul, dacă nu este adevărul dorit de dumneavoastră, nu l-aţi crede. În atari condiţii, chiar nu avem ce ne spune. În cazul în care aveţi întrebări serioase, lipsite de invidie şi frustrări precum cele de până acum, şi doriţi să primiţi răspunsuri autorizate și nu din cele pe care v-ar plăcea să le auziţi, sau în cazul în care doriţi să faceţi parte din vreo comisie de examinare, având calitatea necesară, astfel încât să considerați examenul valid, uşa Centrului Eparhial vă este deschisă. Personal, cu zbuciumul unor „semănători de zâzanii” nu am timp de pierdut acum! „Ochiul murdar, oricât de mult ne-am strădui noi, murdar vede!”

„Doamne, ajută! Înaltpreasfinţia Voastră, sunt un credincios din Rădăuţi, pe nume M.E:T. (cu diferite funcții publice) care vin să vă aduc la cunoştinţă următoarea situație din orașul Rădăuţi. În ședința de Consiliu Local de săptămâna trecută, a cărei înregistrare o găsiți pe Facebook-ul Primăria Municipiului Rădăuţi, în regim de urgenţă, adică fără consultare publică, s-a discutat şi aprobat un proiect de amplasare a unui ceas stradal în sensul giratoriu din intersecția străzilor: Putnei, 1 Mai si Piața Unirii. Nimic rău, doar că tot în acest sens giratoriu se află amplasat şi un Monument al Eroilor sub forma unei frumoase şi impresionante cruci îmbrăcate în marmură. Crucea a fost amplasată cu aprobarea Consiliului Local şi finanțarea a fost asigurată de enoriaşii rădăuţeni. De lucrare s-a ocupat preotul Mihai Fediuc. Chiar dacă în documentele supuse dezbaterii şi aprobării nu se făcea nicio referire la acest monument, în timpul discuțiilor un consilier, apropiat al primarului, a ridicat problema că acest monument ar trebui relocat, motivând că este prea aproape de templul evreiesc. În contextul în care acum o lună de zile, din dispoziția primarului, aleea principală a parcului din faţa Primăriei a fost acoperită cu umbrele divers colorate, umbrele care sunt şi astăzi în acelaşi loc, ca semn de sprijinire a comunităţii LGBT, sunt îndreptățit să cred că amplasarea ceasului stradal este doar un pretext pentru relocarea cine ştie unde a monumentului sub formă de cruce. Mă adresez dumneavoastră, ca fiind persoana cea mai în măsura să cântăriți aceste fapte, prezente şi viitoare, şi să apreciați necesitatea, oportunitatea şi căile unei eventuale intervenții în această chestiune. Proiectul a fost aprobat, dar a fost respinsă rectificarea bugetară care cuprindea şi finanțarea acestui ceas prin retragerea sumei necesare de la reparații trotuare. În zilele următoare va fi o altă ședință la care se va rediscuta rectificarea şi sigur va trece, primarul având majoritatea în consiliu. Cu stima, M.E:T.”

M.E.T.

Stimate domnule!

  1. Părintele Mihai Fediuc este proprietarul pământului pe care este amplasată acea Cruce – simbol.
  2. Când părintele a construit troiţa a avut şi acordul comunităţii evreieşti.
  3. Edilul Municipiului Rădăuţi, din discuţiile purtate, nu este de acord cu mutarea troiţei într-un alt loc.
  4. Aşadar, având în vedere simbolistica troiţelor şi amplasarea lor în intersecţii, afirm cu tărie că acelei troiţe îi şade bine acolo unde este.

Doamne, ajută!

„Bună ziua! Îndrăznesc să mă adresez pe această cale Înaltpreasfinției Voastre în speranța că veți găsi o soluție la problema cu care ne confruntăm. Vă rog să se înțeleagă că prin acest mesaj nu doresc să reclam pe nimeni, mai ales că până la data prezentului mesaj nu am vorbit cu preotul paroh actual. Locuiesc în satul Ilișești, în apropiere de biserica ortodoxă. Dacă până nu demult ne-a «terorizat» sonorizarea de la biserică, din timpul slujbelor și nu numai (ca să poți vorbi cu cel de lângă tine trebuia să-l atingi pe umăr ca să-ți citească buzele), acum avem un alt factor de stress: ceasul, al cărui bing-bang este sinonim cu cel al ding-dong-ului unui clopot. Find amplasat la înălțime, ecoul amplifică zgomotul. La fiecare oră bate de câteva ori (ajunge până la 13 ding-dong-uri). Deșteptarea se face la ora 06 a.m., la prânz cântă Imnul însoțit de urletele câinilor din vecini, la ora 22 este ultimul sunet, dar uneori la miezul nopții se resetează, de asemenea însoțit de sunete. Vreau să vă spun că dacă zgomotul de la mașinile care circulă pe stradă este estompat de cele 3 rânduri de sticlă ale geamului termopan, zgomotul de la ceas nu se poate estompa. Chiar dacă este vacanță, din cauza ceasului, copilul meu de 4 ani este obligat să se trezească la ora 6 dimineața, nu mai poate dormi la prânz și întotdeauna trebuie să se culce după ora 22, iar la miezul nopții, când se resetează ceasul, se trezește brusc din somn plângând. Părinții mei sunt pensionari, au probleme de sănătate, inclusiv probleme cu somnul noaptea, iar din cauza ceasului nu se pot odihni dimineața și peste zi, ceea ce le agravează starea de sănătate. În timpul zilei când suntem prin curte și suntem concentrați la activitățile pe care le desfășurăm, iar la ora exactă pornește ceasul, tresărim ca urmare a sperieturii. După cum știți toate aceste tresăriri nu fac bine sănătății. Când am citit răspunsul dat de dvs în luna mai („Stimată doamnă! Întrucât nu peste mult timp Mănăstirea Ilişeşti îşi va începe slujbele, iar bisericile, cea parohială și cea mănăstirească, fiind extrem de apropiate, sonorizarea acestora nu va mai fi la exteriorul lăcaşurilor de cult, ci doar la interior. Hristos a înviat!”), am crezut că în sfârșit o să avem și noi parte de liniște dar, din păcate, nu pentru mult timp. Rugămintea noastră este de a reduce volumul sonorizării (dacă nu se poate închide de tot) pentru a putea să locuim și să ne odihnim și noi liniștiți în casă. Mulțumesc pentru înțelegere.”

I.M.

Stimată doamnă! În ultima discuţie pe care am avut-o cu noul preot paroh, sfinția sa m-a asigurat că nu mai sunt probleme legate de sonorizare. Acum constat că şi bătaia ceasului, secundată de urletul câinilor, este pricină de supărare. În cazul acesta, cred că nu preotul este responsabil, ci satul, mai ales bătrânii, care sunt obişnuiţi cu sunetul acelui ceas. Ceasuri de acest fel sunt în foarte multe oraşe din ţară. De exemplu, în Municipiul Iaşi, unde am fost episcop trei decenii, sunt astfel de ceasuri la Palatul Culturii (la ora fixă fiind redată „Hora Unirii”) şi la Catedrala Mitropolitană; atunci când se stricau, erau reparate în regim de urgenţă, locuitorii sesizând lipsa sunetului lor.

În cazul celui de la Ilişeşti, necunoscându-i istoria, chiar nu ştiu ce să vă spun, decât să vă asigur că voi vorbi cu preotul paroh şi despre acel ceas cu pricina. Vă doresc să aveţi multă linişte sufletească!

„Ce argumente putem oferi unui om care refuză să mai participe la slujbele din cadrul bisericilor unde se pomenesc ierarhii care au semnat documentele Sinodului din Creta? Aceștia s-au rupt de Sfânta Biserică sau nepomenirea ierarhului este o formă de luptă, de a arăta că ceea ce s-a petrecut nu este în adevăr? Noi cei care continuăm să facem parte din bisericile în care se pomenesc ierarhii păcătuim?”

I.A.

Stimată doamnă! Niciun argument nu-i convinge! Şi aceasta pentru că statutul de dizident, sectar, pe care şi l-au ales le este rentabil. Spun aceasta pentru că, deşi acea întâlnire nu a produs niciun efect pozitiv sau negativ la nivel de Biserică, respectivii nu-i pomenesc nici pe ierarhii care nu au participat.

Aşa că, din păcate, aveţi de-a face cu nişte „lupi îmbrăcaţi în piei de oaie”, care periclitează prin învăţăturile lor năstruşnice mântuirea unor credincioşi. Dar, „Biserica fiind a lui Hristos, nici porţile iadului nu o vor birui.” (Matei 16, 18).