Bucovina în primele documente și hărți

Bucovina în primele documente șhărți 

  

Primele documente până la sfârșitul secolului al XVII-lea 

Prima atestare documentară a numelui Bucovina este găsită pe uricul lui Roman I Vodă Mușat (1375-1391), atestat la 30 martie 1392, prin care împroprietărește pe Ionaș Viteazul cu trei sate pe Siret, „iar hotarul să fie… de acolo, drept la bucovină, o movilă, și, de acolo, pe marginea bucovinei, în sus, până la hotarul lui Şerb… până la bucovina cea mare, pe unde iese drumul de la Dobrinăuţi, la capătul Câmpului, și, de acolo, pe marginea bucovinei, la deal, la vale.” 

Termenul „bucovina” aici e un nume comun, topologic. Interesant e faptul că este „bucovina cea mare”.  

Mai multe detalii găsim în alte cronice, în special poloneze. În anul 1412 Sigismund, regele Ungariei, și Vladislav al II-lea al Poloniei hotărăsc să împărtășească Moldova. În Annales seu Cronicae Incliti Regni Poloniae, Jan Dlugosz (1.12.1415 – 19.05.1480) scrie: 

Figura 1. Manuscriptul lui Jan Dlugos, digitalizat de către Universitatea din Poznan 

[…] tali modo. Quod silve majores Bukowina dicte incipendo a montibus seu alpibus regni Ungariae inter eanden terram Moldaviae e terram Scepenecziensem situate pene Soret, protendentes se ad aliam silvam minorem Bukowina dictam, usque ad fluvium Pruth debent pre medium dividi seu dimidiari et quod forum Ijasnasater in sinistra parte situum maneat pro eodem domino Wladimiro rege Polonie. 

Adică: [distribuția trebuie făcută] în acest fel că pădurile mari cărora li se spune Bucovina, începând din munții sau Alpii regatului Ungariei[1], situate între același ținut al Moldovei și ținutul Șepenicului[2] până la Siret, extinzându-se către o altă pădure mai mică numită Bucovina, până la râul Prut, ar trebui împărțite în două sau înjumătățite, și că târgul Iași situat în stânga, rămâne pentru același domn Vladimir, regele Poloniei. 

Deci, în acel timp Bucovina era numele pădurilor: Bucovina mare în vest de Siret, Bucovina mică între Siret și râul Prut. 

Un alt cronicar polonez, Marcin Kromer (11.11 1512 – 23 .03.1589 ) în cartea a 30-a a operei sale De origine et rebus gestis polonorum povestește despre bătălia de la Codrii Cosminului în 26 octombrie 1497. Aici sunt extracte de la paginile 648, 649, 650 unde e vorba despre Bucovina. 

Figura 2. De origine et rebus gestis Polonorum, Basel 1555, exemplarul din biblioteca de Stat din Augsburg, digitalizat în proiectul „Digitale Bibliothek”, Munchen 

p.648: [Retrăgându-se, armata poloneză] de la tabără a patra a ajuns la Bucovina. Este o pădure deasă de fagi, lată de două mile. Se numește „Bucovina” din cauza tipului [său] de copaci, având o potecă îngustă și abruptă între stânci aspre și munți. Întrucât toate forțele păreau incapabile să treacă într-o singură zi, regele s-a oprit la intrarea [pădurii] și-a stabilit tabăra. 

Așa s-a întâmplat (p. 649) Polonorum clades apud Bucovinam sylvam: înfrângerea Polonilor la pădure de Bucovina. (p. 650) Moldavi infestant Polonicum exercitum: Moldovenii atacă armata poloneză – care ieșiseră din tabăra de Bucovina (motis a Bucovina castris). 

Am învățat că pădurea Bucovina are acest nume caci e o pădure de fagi (buk în limbile slave). 

Hărțile acelui timp nu prezintă aceasta zonă cu multe detalii. Totuși, în anul 1648 iese o serie de hărți ale Ucrainei făcută de către Guillaume le Vasseur de Beauplan pentru regele Poloniei. Aceste hărți sunt foarte precise și detaliate. Moldova e afară din domeniul hărțilr,  dar o pădure e figurată între râul Nistru și Cernăuți.  

Figura 4. Guillaume le Vasseur de Beauplan (1648): „Delineatio Generalis Camporum Desertorum vulgo Ucraina“ (nordul e jos) 

Hărțile lui le Vasseur au fost reeditate (și copiate) de multe ori. Pădurea tipica se află în general în locul său – fără nume. 

Estul Europei era foarte slab populat. Se vede deja pe titlul hărților lui le Vasseur: Ucraina era prin urmare numele obișnuit pentru Campi deserti ai regatului Poloniei. Mai înainte vom vedea pe multe hărți ale Moldovei Campagnes désertescampi deserti … care traduc uimirea călătorilor din Vestul sau din Sudul Europei despre densitatea scăzută a populații. 

  

Între Marele Război Turc și Tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1688-1774) 

Figura 4: Titlul harții „Le Théâtre de la guerre” lui Nicolas de Fer – 1704 

După Marele Război Turc, în urma înfrângerii turcilor de la Viena în 1683, statul major militar avea nevoie de hărți noi, mai precise. 

Prima atestare topografică a Bucovinei se află într-o hartă publicată în anul 1704: Le Théâtre de la Guerre a lui Nicolas de Fer în Paris. Totuși harta e poate mai veche fiindcă numele gravorului e Herman van Loon care ar fi fost activ până anul 1701. 

Între Cernăuți (Czernowiecz) si râul Nistru se află „Forest de Buchovine”. 

Figura 5: Nicolas de Fer: Théâtre de la guerre sur les frontières de deux empires… 

În toata harta (care arată o zona între Viena în Nord-Vest si Constantinopol în Sud-Est), Pădurea de Bucovina e una de doar doua păduri cu nume (cealaltă e Forest de Lebedin în Est de Lîseanka). Pădurea încă există în ziua de azi (în parte) sub numele de Pădurea Șilăuți (Шилівський ліс).  

Într-o hartă din anul 1717 se găsește în acel loc numele Vicovina. Aici totuși, nu mai este numele unei pădurii, ci mai degrabă un nume geografic. De fapt nu se arată nicio pădure acolo. Călătorii care fuseseră acolo pentru a lua datele topografice au crezut probabil că pădurea are numele regiunii unde se află. 

Figura 6. Guillaume de Lisle (1717), Carte Particulière de la Hongrie de la Transilvanie de la Croatie et de la Sclavonie… 

Anul următor, în harta Ungariei și a țărilor vecine a cartografului Johann Baptist Homann din Nuernberg găsim mai precis, aproape între Cernăuți și Hotin regiunea Vucouina care se încadrează pe Moldova și Polonia.  

Figura 7. J.B. Homann (1718), Regnorum Hungariae, Dalmatiae, Croatiae, Sclavoniae Bosniae et Serviae… 

Aceste hărți s-au răspândit repede, fir au fost retipărite (cea lui Nicolas de Fer pana în anul 1737), fie chiar copiate (cea lui Homann). Numele Bucovina a devenit uzual.  

Un alt punct interesant al acestor hărți e denumirea Campo Longo Rutenorum pentru zona între Cernăuți și Siret (Tergut Seretelo) și mai în Sud-Vest. De fapt acesta este ocolul Câmpulung Rusesc. Acest ocol avea, încă din timpul cuceririi teritoriului de către Ştefan cel Mare, 1498, drepturi speciale, care se deo­sebeau de privilegiile ocolului numit Câmpulungul Moldove­nesc (Campolongo Moldavie), prin faptul că locuitorii ce purtau numele de branișteni (țărani liberi), plăteau dări mai mici și țineau, îm­preună cu vornicul lor, de ținutul vechi al Cernăuților. Precum orașul actual Câmpulung Moldove­nesc a păstrat numele, există și satul Câmpulung Rusesc, numit și Câmpulung pe Ceremuș, în ucraineană Dovhopillia (Довгопілля ) în regiunea Cernăuți, Dolhopole pe hârtile din 1704 și 1716. 

În Descrierea Moldovei (Descriptio Moldaviae) Dimitrie Cantemir scrie: „Malul [Nistrului] se afla sub stăpânirea Moldovei până la Hotin, de acolo o linie dreaptă, pe Prut si Ceremuș, făcea hotarul acestui ținut; apoi, prin vitejia lui Ștefan cel Mare, a fost luata provincia de lângă Podolia până la gura râului Serafinet, trecând în stăpânirea moldovenească […] unde se afla Câmpulungul Rustean (campus lungus ruthenus) – asta a fost numit astfel, fiindcă acolo s-au așezat rutenii, care se aflau sub stăpânirea leșeasca”[3] .  

În toata opera sa, Cantemir menționă doar o dată numele Bucovina. „Pe vremea lui Ștefan cel Mare, acolo se afla un câmp larg deschis. Când Leșii au tăbărât aici cu multa oaste, au fost loviți și bătuți de Ștefan cel Mare care le-a luat tabăra, i-a pus pe fugă, a ucis pe cei mai mulți dintre ei și a luat peste douăzeci de mii de ostatici, în cea mai mare parte nobili. […] La sfârșit, a înjugat la plug pe toți leșii, și i-a pus să are tot câmpul unde s-a dat bătălia […] și a sădit stejari anume orânduiți, care acum au ajuns o pădure frumoasă și destul de extinsă. Moldovenii îi zic azi Dumbrăvile Roșii, adică codrii de stejari roșii, fiindcă au fost udate cu sânge leșesc; iară Leșii îi zic Bucovina și nu pomenesc niciodată acest loc fără să verse lacrimi”.  

Ar putea sa fie vorba despre bătălia de la Codrii Cosminului, numai că 1 – pădurea exista deja când bătălia a avut loc, 2 – polonii nu au numit „Bucovina” o pădure de stejari și 3 –  Cantemir aici scrie despre codrul Cotnariului. 

În secolul al XV-lea, această zonă a Europei a fost „teatru” multor războaie, așa găsim multe hărți sub numele Théâtre de la guerre. O altă hartă interesantă din acest timp este harta făcută în Amsterdam de către Covens și Mortier, dar tipărită în Sankt Petersburg în anul 1738, fiind o comandă a guvernului rusesc. 

Probabil arată o despărțire a zonei visată de către Ruși (războiul încă nu era terminat): vedem „limites Poloniae” clar în vest de Nipru. Niprul fiind granița cu teritoriile tătarilor, înseamnă că Rusia (Moscovia cum se numea atunci) luase aceasta regiune. Mai interesant pentru noi e despărțirea Moldovei. Bugeacul s-a mărit și Moldova din nord e combinată cu o porție a Poloniei făcând o regiune nouă, probabil sub dominația Poloniei, cu numele „Bukowine”. Granița vestică a acestui teritoriu este o linie Hotin-Cernăuți-Siret. Aici e clar că numele Bucovina desemnă o regiune, nu o pădure, fiindcă pădurea rămâne în Moldova.  

 

Figura 8. Covens-Mortier: Théâtre de la guerre … (1738) 

În timpul celui de al 5-lea război ruso-turc F.G. Bauer a realizat pentru Împărăteasa Caterina o „Carte de la Moldavie”.  

Figură 9. Titlul hărții Moldaviei a F.G. Bauer 

E prima hartă a regiunii făcută cu metodele moderne de cartografie, adică triangulația, după modelul primei hărți topografice naționale realizate în mod sistematic pe baze științifice de către Cassini în Franța. În această hartă extrem de frumoasă și de precisă, „Bois de Bukowina” se află în sud-vest de râul Nistru 

Figura 10. F.G. Bauer Carte de la Moldavie… râul Nistru cu pădurea de Bucovina 

În plus de valoarea sa mare geografică, estetică și istorică (e ultima hartă înainte de tratatul de 1774), aceasta hartă are și o valoare etnografică. Toate textele sunt în limba franceză dar numele sunt scrise cu ortografia germană (se vede deja în „Bois de Bukowina”). În extractul mai jos vedem la nord-vest de Suceava „Gatna”, mai în vest, în sud de râul Suceava „Pergautz”. Asta sunt sate care în acel timp erau cunoscute ca „Hatna” și „Părhăuți”.  

Figura 11. F.G. Bauer: Carte de la Moldavie… Suceava 

Nu este vorba de o deformație care ar face de fiecare „h” un „g” (în harta se află de exemplu „Humor” și „Suha”). Alternația g/h e un fenomen tipic al limbii ucrainene. Putem avansa ipoteza că în acel timp în acele sate exista deja o populație ucraineană care făcuse de „Gatna” „Hatna” și de „Pergauțz” „Părhăuți” – o populație care nu era prezentă de exemplu în Dragomirna, care în acel caz ar fi cunoscut astăzi ca „Drahomirna”. 

Bucovina austriacă după 1774 

În Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, care a pus capăt celui de-al cincilea război ruso-turc, nord-vestul Moldovei a fost cedat Austriei ca „mulțumire pentru eforturile sale de mediere” sub numele de – Bucovina. Prima hartă cu noua posesiune austriacă a fost publicată chiar în anul 1775 de Tobias Lotter în Augsburg: 

Figura 12. Tobias Lotter, Augsburg 1775 – Galița, Lodomeria si Bucovina 

Bucovina e prezentă, dar fără multe detalii, fără drumuri…. Prezente sunt Suceava, Siret, Cernăuți (pe malul stâng al râului Prut!) dar nu Rădăuți… 

Puțin mai târziu, în anul 1789, cartograful austriac Franz Joseph von Reilly începe o ediție a unui atlas universal, Schauplatz der fünf Theile der Welt (Scena celor cinci părți ale lumii) pe care nu a putut-o termina pe cauza de războaiele napoleonene. Volumul 1 conținea Ungaria, Polonia, Prusia … Aici se afla prima hartă a Bucovinei ca o entitate autonomă. Se află si Raiaua de Hotin care în acel timp era administrată de către Austrieci. Bine vizibilă e, în locul obișnuit, Pădurea de Bucovina (Bukowiner Wald). 

Figura 13. Franz Joseph von Reilly 1789 – Prima hartă de Bucovina 

În secolul al XIX-lea vor fi mai multe hărți și documente. De atunci înainte, Bucovina era o provinția bine identificata a Imperiului.  

Figura 14. Aloys Küstel: Bukowina oder oest’reicher Antheil der Moldau, 1818

În 1857 judecul Viktor Umlauff von Frankell a publicat balada „der Bukowiner Wald”, unde descrie bătălia de la Codrin Cosminului în zece catrene, bazată pe Dimitrie Cantemir. Pădurea aparține apoi tărâmului legendelor.

 Rezumat

În cursul istoriei, numele Bucovina s-a schimbat de la un nume topologic la unul propriu. Pădurile de fagi, care se pare că acopereau o suprafață extinsă în Evul Mediu, au devenit treptat mai mici și în cele din urmă s-au limitat între Cernăuți și Nistru. Numele, însă, a devenit numele regiunii în care au fost localizate inițial aceste păduri. După cum arată hărțile, acest nume a devenit obișnuit doar cu tratatul din 1774 pentru a desemna întreaga regiune.

Pr. Mihai Cobziuc, Director Departamentului Minorități și Misiune culturală, socială și identitară 

 

[1] Alpii regatului Ungariei: Carpații 

[2] Ținutul Șepenicului era regiunea între râul Prut si râul Nistru 

[3] Dimitrie Cantemir: Descrierea Moldovei București 2001, p. 17 

Bibliografia:

  • G. Bauer: Carte de la Moldavie : pour servir à l’histoire militaire de la guerre entre le russes et les turcs  – 1770– Bibliothèque Nationale de France – proiect Gallica
  • Dimitrie Cantemir: Descrierea Moldovei – Biblioteca scolarului Bucuresti 1997
  • Covens – C.Mortier: Théâtre de la guerre sur les rivières de Dniepr, Tira et Danube (1738) Universitate de Utrecht
  • Jan Dlugosz : Annales seu Cronicae Incliti Regni Poloniae Manuscrit digitalizat la Librăriă Universității de Poznan  (Polonia)
  • Nicolas de Fer: le théâtre de la guerre sur les frontières de deux empires depuis Vienne jusqu’à Constantinople, Paris 1704 – Bibliothèque Nationale de France – proiect Gallica
  • B. Homann: Regnorum Hungariae Dalmatiae, Croatiae, Sclavoniae Bosniae et Serviae cum Principatu Transylvanie, Nurnberg 1718 Colectia Barry Lawrence Ruderman (raremaps.com)
  • Marcin Kromer: De origine et rebus gestis polonorum, Basel 1555, exemplarul Bibliotecii de Stat din Augsburg digitalizat in cadru proiectului „Digitale Bibliothek”, München
  • Alois Küstel: Bukowina oder oestreich’scher Antheil der Moldau Viena 1818 Universitas Carolina, Praga
  • Guillaume Le Vasseur de Beauplan: Delineatio Generalis Camporum Desertorum vulgo Ucraina Cracovia 1648 „Internet archive” San Francisco
  • Guillaume de Lisle: Carte Particuliere de la Hongrie de la Transilvanie de la Croatie et de la Sclavonie . Paris 1717 Colectia Barry Lawrence Ruderman (raremaps.com)
  • Tobias Lotter: Carte nouvelle des Royaumes de Galizie et Lodomerie, avec le District de Bukowine, Augsburg 1775 – The New York Public Library
  • Franz Joseph von ReillyDie Landschaft Bukowina Viena 1789 – Adina Sommer, Munchen