Părintele Petru Lupăștean-Barfă (1959 -2020), slujitor devotat al Bisericii lui Hristos

Bun chivernisitor al Tainelor Dumnezeieşti, a purtat cu demnitate haina preoţiei, îndemnând şi pe ceilalţi slujitori să facă acelaşi lucru, căutând să câştige, atât în calitate de preot paroh, cât şi în cea de protoiereu, suflete pentru Dumnezeu. 

Am aflat cu întristare de trecerea la cele veşnice în cursul zilei de marți, 8 septembrie 2020, a Părintelui Protoiereu Petru Lupăștean-Barfă, preot paroh la Parohia Nașterea Maicii Domnului, din localitatea Milișăuți și ctitorul acelui ansamblu eclezial. Providenţial, Dumnezeu i-a rânduit plecarea din această viață în lumea de Dincolo la prăznuirea Naşterii Maicii Domnului, pe care a iubit-o atât de mult, sărbătoare ce aminteşte de „începutul mântuirii noastre”. 

Părintele protoiereu s-a născut în ziua de 23 noiembrie 1959, în comuna Iaslovăț, județul Suceava, fiind cel de-al patrulea copil din cei cinci ai lui Ion și Magdalena. S-a căsătorit la data de 7 iulie 1981 cu doamna Coca Iavorenciuc, fiind binecuvântat de Dumnezeu cu doi copii, Bogdan, în prezent preot slujitor la parohia din Milișăuți, și Gabriela.

La 10 octombrie 1982 a primit, prin binecuvântarea vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, hirotonia în treapta de diacon. La scurtă vreme a fost hirotonit preot paroh pe seama parohiei Sfântul Nicolae din localitatea Iaslovăț. În ziua de 1 noiembrie 1990, s-a transferat la parohia Nașterea Maicii Domnului și Sf Procopie din Milișăuți, unde a slujit până la sfârșitul vieții. Timp de 20 de ani, părintele Petru s-a ostenit cu ridicarea noii biserici din Milișăuți, sfințită de către vrednicul de pomenire Înaltpreasfințitul Pimen la data de 17 august 2014.

Viața părintelui Petru Lupăștean-Barfă este caracterizată de lucrarea neobosită în slujirea Bisericii ca preot paroh, dar și ca protoiereu al Protoieriei Rădăuți din anul 2009 până în prezent. A lucrat fără să cruţe vreun efort din partea sfinției sale, împlinind cu seriozitate, responsabilitate, acrivie, dar şi dragoste misiunea și ascultarea încredințată. Bun chivernisitor al Tainelor Dumnezeieşti, a purtat cu demnitate haina preoţiei, îndemnând şi pe ceilalţi slujitori să facă acelaşi lucru, căutând să câştige, atât în calitate de preot paroh, cât şi în cea de protoiereu, suflete pentru Dumnezeu. Prin răbdare şi disponibilitate, prin cuminţenie şi bună aşezare sufletească, prin hărnicie şi destoinicie, prin echilibrul asumat şi prin răbdare, prin cuvântul blând şi fapta dreaptă, sfinţia sa a câştigat preţuirea şi iubirea celor care l-au cunoscut. Înainte de a cere celorlalţi să fie un exemplu, s-a străduit să fie el însuşi un slujitor model, pe măsura chemării la care a fost chemat cu patru decenii în urmă.

O boală necruţătoare şi un sfârşit prea grabnic l-a luat din mijlocul nostru pe Părintelui Protoiereu Petru Lupăștean-Barfă, deşi mai avea multe de făcut. Nu ne rămâne decât să ne plecăm genunchii în faţa voii lui Dumnezeu, Care a rânduit așa, şi să îi mulţumim pentru că ni l-a dăruit pentru o vreme pe acest slujitor al Său, binecuvântându-i şi călăuzindu-i paşii pe calea unei slujiri vrednice de pomenire.

            Adresez un cuvânt ales de compasiune şi mângâiere doamnei preotese Coca şi celor doi fii, părintelui Bogdan şi Gabrielei, odată cu exprimarea regretului de a fi pierdut pe una dintre cele mai dragi persoane sufletelor lor, precum şi preoţilor din acest protopopiat, rudelor de aproape şi de departe şi, nu în ultimul rând, păstoriţilor sfinţiei sale.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

 

Cu părintești binecuvântări și condoleanțe pentru cei îndoliați,

 

† CALINIC

Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților

Adăugați un comentariu