Unirea Basarabiei cu România – un act de dreptate istorică şi de demnitate patriotică

Astăzi, 27 martie 2018, sărbătorim Unirea Basarabiei cu România, eveniment care a avut loc în urmă cu o sută de ani.

Primii care, după mai bine de 100 de ani, reveneau la Țara Mamă au fost basarabenii. Aceștia, aflați sub ocupație rusească, lipsiți de dreptul de a vorbi și a se ruga în limba maternă, în contextul redeșteptării naționale de după Primul Război Mondial, au făcut pași concreți pentru dobândirea independenței și, mai apoi, revenirea în interiorul granițelor României.

În acest sens, un rol important l-au avut Congresele din anul 1917, prin care s-a cerut autonomia administrativă (Congresul cooperativelor sătești din 6-7 aprilie), autonomia bisericească și constituirea unei Mitropolii condusă de un ierarh de neam român (Congresul preoților din Basarabia din 19-20 aprilie), autonomia Basarabiei și reforma agrară (Adunarea soldaților moldoveni care luptau în armata rusă, Odessa, 18 aprilie) și introducerea limbii române în școlile din satele românești (Congresul învățătorilor din 25-28 mai). Ulterior, la 24 octombrie, Congresul militarilor moldoveni a proclamat autonomia Basarabiei și crearea unui Sfat al Țării, stabilind principiile după care aveau să fie aleși membrii acestui Sfat, care s-a constituit în mod solemn la 21 noiembrie (1917).

Toate aceste demersuri se încadrau în programul Partidului Național Moldovenesc, înființat la sfârșitul lunii mai 1917, sub conducerea lui Pavel Gore și a președintelui de onoare, Vasile Stroescu.

În contextul generat de revoluția bolșevică și desființarea Imperiului Țarist, în baza dreptului la auto-determinare a popoarelor, în ziua de 2 decembrie 1917, Sfatul Țării a proclamat Basarabia ca Republică Democratică Federativă Moldovenească. Ulterior, la 24 ianuarie 1918, acest tânăr stat își proclamă independența și încheie o epocă de tristă amintire, deschizând calea refacerii unității naționale.

Prin strădania unor oameni politici înțelepți şi curajoşi aflați în Sfatul Țării, s-a votat unirea Basarabiei cu Regatul României, la 27 martie 1918. Mai mulţi membri din Sfatul Ţării au fost absolvenți ai Seminarului Teologic din Chișinău, iar alţii au fost îndrumaţi de clericii basarabeni care au luptat pentru limba română încă de la începutul secolului 20 (preotul Alexei Mateevici, arhimandriții Gurie Grosu și Dionisie Erhan, aleși în fruntea eparhiilor din Basarabia după Unire, preoții Alexandru Baltaga, Andrei Murafa, Vasile Gobjilă, Constantin Popovici şi alţii).

Unirea Basarabiei în 1918 a constituit un prim pas în realizarea unității naționale și un imbold pentru celelalte provincii românești, care se vor uni cu Regatul României. Unirea Basarabiei cu România s-a realizat firesc, prin exprimarea voinței majorității deputaților din Sfatul Țării, dar și a tuturor instituțiilor și categoriilor sociale din această provincie.

Unirea a fost consfințită de Guvernul României (prin Alexandru Marghiloman), care a confirmat hotărârea Sfatului Țării de la Chişinău, iar mai târziu dorința de unitate a românilor a fost recunoscută de Marile Puteri în cadrul Conferinței de Pace de la Paris din anul 1920, în ciuda împotrivirii Rusiei sovietice și a simpatizanților comunismului care, prin diverse acțiuni, au încercat să destabilizeze situația și să deturneze realizarea acestui ideal comun al românilor. Unirea politică a fost urmată de reunirea bisericească și de înființarea Mitropoliei Basarabiei în anul 1927, ca parte a Patriarhiei Române.

După dezmembrarea Uniunii Sovietice, Republica Moldova și-a proclamat independența, în 27 august anul 1991, iar apoi numeroși credincioși mireni s-au adresat Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care a aprobat, în decembrie 1992, reactivarea Mitropoliei Basarabiei și a eparhiilor sale sufragane.

În noul context istoric, Biserica Ortodoxă Română, prin ierarhii și clericii din Basarabia, menține vie credința ortodoxă, dragostea frățească și idealul unității româneşti. Patriarhia Română este de fapt cea dintâi instituție care a început reunirea eclesială a Basarabiei cu România.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2018 ca An Omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al Făuritorilor Marii Uniri din 1918, iar ședința solemnă de astăzi a Parlamentului României, cu participarea unei delegații din Republica Moldova, reprezintă un important moment de cinstire a celor care în 1918 au avut un rol determinat la realizarea României reîntregite, a României Mari.

În această zi, când se împlinesc 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu Regatul României, în bisericile din întreaga Patriarhie Română se înalţă rugăciuni de mulțumire lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra poporului român, precum și de pomenire a făuritorilor Unirii Basarabiei cu România, care și-au arătat devotamentul față de țară și neam, iar clopotele răsună la toate bisericile din Patriarhia Română.

Cultivarea unității tuturor românilor, dragostea față de țară și neam, susținute de credința în Dumnezeu și respectul față de sacrificiul și moștenirea lăsată de înaintașii noștri, constituie un ideal sfânt pentru generația actuală, pe care trebuie să îl împlinim și să îl transmitem generațiilor viitoare.

Dumnezeu să binecuvinteze poporul român reunit într-o singură ţară!

DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române