» Blog Archive » Hramul Mănăstirii Sfântul Ioan 2009
26
Iun

Hramul Mănăstirii Sfântul Ioan 2009

   Postat de către: admin   în Cultural, Galerie foto

În fiecare an, pe data de 24 Iunie, Biserica Ortodoxă serbează atât Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, cât şi aducerea moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Această sărbătoare este amintită încă de la mutarea, în 1589, a sfintelor moaşte ale Sfântului Ioan cel Nou de la Biserica „Sf. Gheorghe” – Mirăuţi la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”.

Ca în fiecare an, această mare sărbătoare a adunat şi acum în jurul Sfintelor Moaşte ale Sfântului Ioan cel Nou zeci de mii de credincioşi din Suceava, Maramureş şi din alte colţuri ale ţării.

Manifestările religioase în cinstea Sfântului Ioan cel Nou au început marţi seara, cu slujba Privegherii săvârşită de un sobor de preoţi şi diaconi, având în frunte pe Î.P.S. Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. Slujba a început la ora 18. La sfârşit, Î.P.S. Arhiepiscop Pimen a ţinut un cuvânt de învăţătură despre pătimirea mucenicească a Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, a îndemnat pe credincioşii prezenţi la slujbă să se roage mai mult, să se întărească în credinţă, să aibă nădejde în Hristos. În încheierea cuvântului său, a mulţumit credincioşilor prezenţi pentru răbdarea avută în ciuda vremii nefavorabile.

A doua zi, începând cu ora 6, un sobor de preoţi a săvârşit slujba Aghiasmei Mici şi Taina Sfântului Maslu, după care s-au citit acatistele închinate Mântuitorului Iisus Hristos, Sfântului Ioan Botezătorul şi Sfântului Ioan cel Nou.

La ora 9 a început Sfânta Liturghie săvârşită de Î.P.S. Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Î.P.S. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Î.P.S. Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, înconjuraţi de un sobor de preoţi (vicar, consilieri, arhimandriţi, inspectori, protoierei) şi diaconi.

După citirea Sfintei Evanghelii, Î.P.S Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a ţinut un cuvânt de învăţătură pe care-l redăm mai jos:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,

Înaltpreasfinţiile Voastre,

Iubiţi fraţi preoţi,

Distinse autorităţi,

Dreptmăritori creştini,

Suntem în mijlocul Sfintei şi dumnezeieştii Liturghii, în prima sa parte numită Liturghia Cuvântului, pentru că două texte din Sfânta Scriptură au fost rostite în faţa noastră cu scopul de a ne introduce în dubla taină a sărbătorii de astăzi. Şi apoi să ne pregătească sufleteşte pentru cea de a doua parte a Sfintei şi dumnezeieştii Liturghii, inima ei, Liturghia Euharistică, adică Trupul şi Sângele Domnului dat spre împărtăşire preoţilor şi poporului dreptslăvitor.

Cele două texte din Sfânta Scriptură ne-au ajutat aşadar să înţelegem de ce a rânduit Biserica acest dublu praznic: mai întâi, pentru că astăzi Biserica dreptslăvitoare aduce în memoria credincioşilor momentul cel binecuvântat legat de naşterea Sf. Ioan Botezătorul din părinţii lui, Zaharia şi Elisabeta. Apoi, pentru că în istoria slăvitei cetăţi a Sucevei, de câteva veacuri ziua de 24 Iunie este scrisă într-un mod cu totul şi cu totul aparte, întrucât aici au fost aduse în 1402 de la Cetatea Albă moaştele Sf. Ioan cel Nou de către domnitorul Alexandru cel Bun spre a veghea la viaţa locuitorilor din Cetatea de Scaun, din Moldova şi din întreaga ţară.

Aşadar, prăznuim astăzi pe de o parte naşterea unui om, pe de altă parte cinstim trupul plin de Duhul Sfânt al celui care, prin moarte de martir, a plecat de la noi în Împărăţia cerurilor rămânând în acelaşi timp cu trupul său printre noi. Deci prăznuim astăzi naşterea unui Ioan şi moartea întru nădejdea Învierii a altui Ioan, Ioan cel Nou de la Suceava. Cele două momente din istoria mântuirii, naşterea Sf. Ioan Botezătorul şi aducerea în cetatea Suceava a moaştelor Sf. Ioan cel Nou numit de la Suceava, se unesc împreună sub puterea aceluiaşi Sfânt şi dumnezeiesc Duh.

În textul Sfintei Evanghelii citită acum câteva momente se afirmă că îngerul lui Dumnezeu îi spune preotului Zaharia: „Şi pruncul care se va naşte, plin va fi de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale”. Prunc plin de Duhul Sfânt, iar moaştele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava de ce oare sunt ele spre închinare poporului? De ce răzbat veacurile şi atrag aici iată mulţime de popor an de an şi zi de zi în Catedrala Arhiepiscopală. De ce? Pentru că sfintele moaşte sunt purtătoare de Duh Sfânt. O persoană care de-a lungul vieţii şi-a deschis sufletul şi chiar trupul după cuvântul Sf. Ap. Pavel spre prezenţa binefăcătoare, binecuvântată, de viaţă făcătoare, de mântuire dătătoare a Sfântului Duh, trupul acelei persoane nu este părăsit de Duhul Sfânt nici după moarte. De aceea sfintele moaşte devin realităţi sacre din care radiază Sfântul şi dumnezeiescul Duh. Aşadar Sf. Ioan Botezătorul plin este de Duhul Sfânt, Sf. Ioan de la Suceava plin este de Duhul Sfânt în timpul vieţii şi, prin trupul său, chiar şi după moarte. Ce ne spune Biserica prin aceasta? Că viaţa noastră, iubiţi credincioşi, este şi trebuie să fie o viaţă în Hristos spre slava lui Dumnezeu Tatăl, viaţă împlinită în Duhul Sfânt. Dobândirea Duhului Sfânt este şi trebuie să fie ţelul vieţii noastre şi vă veţi întreba: cum oare omul să devină sălaş al Duhului Sfânt? Cei care au experimentat  s-au transformat prin puterea lui Dumnezeu în receptacole binecuvântate, în chivote prea slăvite ale Duhului Sfânt. Ei pot mărturisi despre aceasta. Noi, oamenii obişnuiţi, ce putem spune? Nu putem spune altceva decât cuvântul Sf. Ap. Pavel din Scrisoarea către Romani cap. XIII (versetul 14) din care s-a citit astăzi. Spune Sf. Ap. Pavel: „…îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos…!”, adică recunoaşterea lui Hristos ca Domn şi Dumnezeu şi botezul în numele Lui se transformă într-o îmbrăcăminte a noastră în Hristos Domnul şi, prin aceasta, devenim sălaşe ale Duhului Sfânt.

Aşadar primul lucru cerut de Biserică este ca omul să se umple de Duhul Sfânt, să se îmbrace în Hristos Domnul, să recunoască dumnezeirea Lui şi să propovăduiască acest adevăr în jurul său şi în lume. Al doilea lucru pe care îl cere Sf. Ap. Pavel în Epistola de astăzi, în Scrisoarea către Romani, citită astăzi este acesta: „Fraţilor, zice el, lepădaţi domnia întunericului şi îmbrăcaţi-vă cu arme”. După ce Hristos primeşte loc în sufletele noastre, ne îmbrăcăm întru viaţa Lui, în El, ne mişcăm, viem şi suntem. Având la bază acest adevăr, viaţa noastră este chemată să fie o luptă continuă pentru îndepărtarea întunericului din noi şi dintre noi pentru ca omul să devină locaş al luminii celei dumnezeieşti care nu este altceva decât prezenţa Duhului Sfânt în viaţa noastră. Şi cum se poate realiza acest scop al vieţii creştine – dobândirea Duhului Sfânt? Experienţa arată că viaţa de mănăstire, pe de o parte, şi viaţa de familie, pe de altă parte, sunt cele două locuri binecuvântate în care omul, avându-l pe Hristos ca fundament, devine loc de coborâre a Duhului Sfânt asupra sa. Evanghelia de astăzi ne spune iarăşi despre cuvântul îngerului adresat lui Zaharia: „Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan. Şi bucurie şi veselie vei avea şi, de naşterea lui, mulţi se vor bucura” (Luca I, 13-14), arătând prin aceasta că familia, având la bază rugăciunea, având ca rod naşterea de prunci, devine loc de bucurie şi de veselie în Duhul Sfânt, pentru că familia este biserica cea mică de acasă, o prelungire a ambianţei sacre din Sf. Altar în sânul familiei, care devine prin dragostea dintre soţi, prin naşterea de prunci, prin prezenţa rugăciunii, a postului, a milosteniei şi a propovăduirii credinţei celei adevărate locul în care Duhul Sfânt putem spune, îndrăznim a spune, este ca la el acasă. Pe de o parte familia, iar pe de altă parte rugăciunile sihaştrilor din mănăstiri sunt cele două locuri prin care omul îşi împlineşte datoria sa de luptător împotriva întunericului şi de unire cu Hristos, aşa cum jurăm, cum făgăduim prin gura naşilor noştri la botez.

Îl rugăm pe Dumnezeu, iubiţi credincioşi, să ne binecuvânteze viaţa, ca, prin rugăciunile Sf. Ioan Botezătorul, prin rugăciunile Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, valul de binecuvântare al Sfântului şi dumnezeiescului Duh să fie printre noi oamenii, să ne limpezească mintea, să ne întărească voinţa, să ne aducă harul celei adevărate pentru ca şi noi să devenim vase binecuvântate ale Duhului Sfânt. Să pregustăm încă din această lume taina împărăţiei cerurilor, pentru ca apoi, când vine sorocul fiecăruia, să se împlinească această împărăţie în veşnicia lui Dumnezeu cel în Treime lăudat Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

AMIN!

În timpul împărtăşirii preoţilor, Î.P.S. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre viaţa Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, arătând că „moaştele Sfântului Ioan sunt cele mai vechi din Moldova şi din Ţările româneşti. Mai vechi decât ele se află în Dobrogea, dar au fost descoperite  cu mult mai târziu: în 1971 Sfinţii de la Niculiţel şi în 2001 Sfinţii de la Halmiris care au pătimit la anul 290 d. H. De asemenea, vorbitorul a mai evidenţiat faptul că Sfântul Ioan cel Nou este un frate al nostru, un rugător şi un mijlocitor pentru noi. De aceea se cuvine să simţim lumina harului şi puterea ce vin asupra noastră prin mijlocirea Sfântului Ioan. Apoi a îndemnat pe credincioşi să vină când au necazuri, să se închine la moaştele Sfântului Ioan cel Nou.

La sfârşitul Sfintei Liturghii, Î.P.S. Arhiepiscop Pimen a mulţumit  Î.P.S. Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, pentru prezenţa sa la hram, pentru cuvântul de învăţătură şi pentru dragostea părintească pe care o arată faţă de fiii Bucovinei. Apoi a mulţumit şi Î.P.S. Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului, ca fiu al Bucovinei, pentru prezenţa şi cuvântul de învăţătură adresat credincioşilor cu prilejul hramului.

După terminarea Sfintei Liturghii a urmat pelerinajul cu moaştele Sfântului Ioan cel Nou prin oraşul Suceava, pe următorul traseu:

1.     Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”;

2.     Biserica „Sfânta Înviere”;

3.     Biserica Domniţelor „Sfântul Ioan Botezătorul”;

4.     Biserica „Sfântul Gheorghe” – Mirăuţi

5.     Biserica „Sfântul Dumitru”;

6.     Biserica „Sfântul Nicolae”;

7.     Catedrala Naşterea Domnului;

8.     Biserica „Naşterea Maicii Domnului”;

9.     Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”.

A urmat apoi agapa frăţească.

A consemnat,

pr. Dragoş Buta,

consilier cultural

Comments are closed.