Fondul Bisericesc

 

Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei proprietarul bunurilor sale

În anul 1775, Bucovina a fost ruptă din trupul Moldovei și anexată imperiului Austriac. În anul 1781, împăratul Iosif al II-lea, prin Ordonanța din 27 decembrie, a dispus inventarierea tuturor averilor bisericești. Doi ani mai târziu, prin Ordonanța din 19 iunie 1783, hotărăște ca toate aceste averi să se constituie într-un fond, din care să se întrețină clerul ortodox și să se creeze cel puțin o școală… iar restul să se întrebuințeze în scopuri folositoare. Același împărat la 20.04.1786 emite Decretul[1] de înființare a Fondului Bisericesc din Bucovina, sub denumirea de „Fondul religios greco-oriental” ca proprietar al averilor bisericești. Prin rezoluția de la Troppau din 28.12.1820, împăratul Austriei a hotărât ca veniturile Fondului să fie folosite numai în scopul menționat în Regulamentul Fondului Religios. Această rezoluție și-a găsit sprijin și fundament în art. XV-lea al Constituției Imperiului Austro-Ungar din 21.12.1867, care garanta fiecărei Confesiuni recunoscute de Stat, pe lângă liberul exercițiu al religiei sale și dreptul de a-și administra în mod autonom averea bisericească. Invocând protecția acestui Fond, în scopul, natura și destinația sa, împăratul, prin Rezoluția din 10.12.1869 își arogă dreptul exclusiv de protecțiune.

În Scrisoarea Consiliului aulic de război din Viena către Generalul Enzenberg nr.993 din anul 1784 se precizează, între altele: „aceste bunuri nu urmează să fie confiscate, precum o arătați în adresa Domniei Voastre, foarte jignitoare către Consistoriu, ci numai luate în administrare…”. În scrisoarea către același general (guvernatorul Bucovinei) nr.1519 se precizează: „Nu o dată, ci în repetate rânduri, s-a pus în vedere administrației, că voința Majestății Sale nu merge întra-acolo ca să atingă proprietatea particulară sau să se procedeze cu silă sau forță”.

În scrisoarea Consiliului aulic de război din Viena către Episcopul Bucovinei Dositei Herescul nr.1519 se precizează: „…nu se intenționează de a sustrage în întregime de sub controlul Bisericii și de a preda în mâinile laicilor administrația bunurilor bisericești și mănăstirești; ci ca administrarea lor să se facă sub conducerea Episcopului și a Consistoriului… ”.

Din scrisorile aulice ca și din Conținutul Regulamentului Fondului Bisericesc înțelegem că Împăratul Austriei nu a emis nici un text cu putere de lege prin care să declare că proprietățile mănăstirilor au trecut în proprietatea statului sau în proprietatea coroanei austriece.

Ministerul de război austriac, începând cu anul 1788 a luat în arendă terenuri, din domeniu Rădăuți; proprietatea Fondului Bisericesc, pentru trebuințele hergheliei instalate în Rădăuți. Menționăm câteva prevederi ale Contractului de arendare încheiat în anul 1890:

Paragraful I punctul 3: „Durata relației de arendare stabilite aici se întinde pe durata a 20 de ani începând cu 1 mai 1890 și până la 30 aprilie 1910 ”.

Punctul 13: „Arendașul are obligația ca la încheierea timpului de arendă să returneze proprietarului obiectul arendei nealterat ca suprafață și calitate, în măsura în care o astfel de alterare nu a avut loc în urma unor fenomene naturale.

Arendașul este obligat ca la administrarea și folosirea pădurilor arendate să respecte prevederile legii pădurilor”.

Punctul 15: „În luna august 1909 se vor returna proprietarului toate acele terenuri care sunt necesare pentru semănăturile de toamnă. Terenurile necesare pentru semănăturile de vară 1910, vor fi returnate proprietarului în toamna anului 1909 după recoltarea și eventuala folosire pentru pășunat”.

Husarec, fost ministru în guvernul austriac, într-un tratat asupra Fondului grec-oriental (bisericesc ortodox n.n.) publicat în Lexiconul de Stat, Viena 1909, Compendiu al Completului de drept public, declară: „Întrucât acest Fond a fost întrebuințat totdeauna numai pentru trebuințele Bisericii Grec-Orientale și nu a fost avizat la dotațiuni din partea Statului, nu sunt la el date multe complicate ca la fondurile catolice, ci din contră, caracterul averii sale fundaționale  care era strict separată de averea statului, a fost îndeobște cunoscut și acesta mai ales în jurisprudența Casației (R.G.20 IN. Hye 205).

Bugetul acestui Fond nu formează o parte din bugetul statului și alcătuirea lui se face fără ingerință parlamentului sau a Dietei din Bucovina”.

11 martie 1885

Nr.207

„Înalta Comisie Provincială,

De multe decenii, țărișoara noastră a avut norocul să dețină unele din cele mai puternice izvoare cu ape minerale feruginoase și carbogazoase, iar localitatea în care aceste izvoare sunt în cel mai mare număr sunt proprietatea unei persoane cu moralitate, aceasta fiind Fondul religios greco-oriental.

Majestatea Sa Apostolică, Împărătească și Regească cu prea mare bunăvoință a poruncit ca în Vatra Dornei, pe cheltuiala Fondului Religios în calitate de proprietar  al celor mai bune izvoare cu efect curativ, să se construiască o clădire impunătoare, corespunzătoare timpurilor de față din material dur…din proprietatea Fondului, din această calitate”.

Rentele antebelice

„ Fondul Religios a împrumutat statul austriac cu suma de 5.348.200 de coroane pentru susținerea campaniilor militare. După 1918 datoria a fost plătită de statul austriac (Dosar 1810/1938 Înalta Curte de Casație și Justiție).

Statutul Fundației Fondului Bisericesc după 1918

Constituția Regatului României din 1923, în art. 22 consacrând Biserica Ortodoxă și cea Greco-Catolică, Biserici românești, garantează tuturor cultelor deopotrivă libertate și protecție. În aliniatul 7 al acestui articol, cu referire directă la Biserica Ortodoxă, se prevede: „o lege specială va statornici principiile fundamentale ale acestei organizații unitare, precum și modalitatea după care Biserica își va reglementa, conduce și administra prin organismele sale proprii și sub controlul statului chestiunile sale religioase, culturale, fundaționale și epitropești”. Legea specială de organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe a fost publicată în M.O. nr.97 din 06.05.1925, art.39-43 din lege redau baza legală constituțională organizării și funcționării Fondului Bisericesc.

Contractul de împrumut garantat cu ipotecă încheiat în aprilie 1936 „între subarendașii Creditul ipotecar al României S.A. și Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei proprietar denumit mai jos <<împrumutatul>> reprezentat prin Arhiepiscopul și Mitropolitul Nectarie…

Art.10. : Suprafața totală a proprietății ipotecate rămasă în urma exproprierilor definitive, efectuate pe baza Legii pentru reforma agrară din Bucovina din 23 iulie 1921,este de circa 240.000 ha. Această proprietate se stăpânește de împrumutat în baza înscrierilor în registrele financiare existente și o parte distruse de pe care se vor remite Societății, de către împrumutat, copii legalizate îndată după înscrierea ipotecilor și refacerea celor distruse. Societatea se obligă de a elibera de ipotecă terenurile expropriate conform legii, care urmează încă a fi defalcate.

Art.11. : Împrumutatul declară… că bunurile menționate în prezentul contract îi aparțin în plină proprietate și că poate dispune de ele în întregime…”.

Legea pentru reforma agrară publicată în M.O. nr.93 din 30 iulie 1921.

Art.5. : „… se exceptează de la expropriere… pădurile Fondului Bisericesc Ortodox Român de Bucovina…”

Curtea de Casație din Varșovia, prin Decizia din 07.05.1931 a stabilit că: patrimoniul Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei este o avere separată de patrimoniul statului (austriac n.n.) iar această stare de fapt și de drept a Fondului Bisericesc nu s-a schimbat cu nimic în urma prăbușirii monarhiei habsburgice.Pandectele Române, partea a treia, pag.67

În amenajamentul silvic aprobat prin Decizie ministerială și publicat în M.O., în cuprinsul textului se menționează între altele și numele proprietarului, în cazul nostru Fondul Bisericesc. În Extrasul din „ Tabloul proprietarilor de păduri particulare din localitățile aparținând fostului județ Rădăuți” întocmit de Ocolul silvic Rădăuți la data de 14.03.1946, în baza documentelor aflate la Direcția Județeană Suceava, Arhivele Naționale, se menționează ca proprietar de pădure și Fondul Bisericesc.

 

DIRECȚIA SILVICĂ SUCEAVA

SERVICIUL FOND FORESTIER

Nr.5163/14.04.2000

INFORMARE

Cu privire la structura pădurilor pe proprietari, anterior anului 1948

 

La nivelul anului 1948, suprafața de fond forestier de 440,0 mii ha, ce se află în prezent în raza de activitate a Direcției silvice Suceava, a fost deținută de următorii proprietari:

-Casa Autonomă a Pădurilor Statului = 28,8 mii ha

-Domeniul Coroanei = 66,1 mii ha

-Fondul Bisericesc din Bucovina = 187,3 mii ha …

………………………………………………………………………………………….

………………………………………………………………………………………….

 

Director,                                                              Șef birou fond forestier,

Ing. Gheorghe Flutur                                                   ing. Mihai Melinte

 

 

În data de 12 noiembrie 1946 se încheie o Convenție între C.F.R și Fondul Bisericesc pentru „ valorificarea bunurilor Fondului Bisericesc” adică a pădurilor Fondului (M.O. nr.266, noiembrie 12). Prin decretul 273/24 iulie 1949 Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei este desființat; ca urmare, Comisia de lichidare a Fondului întocmește un „Tablou al suprafețelor totale de proprietăți ale fostului Fond Bisericesc Ortodox Român după verificarea făcută de Comisia de lichidare la fața locului.” În tablou se menționează, pe județe (Rădăuți, Câmpulung, Suceava) fiecare ocol silvic cu suprafața sa; totalul suprafețelor este de 192.468,41 ha, restul 47.532 în Ucraina.

Statul român se intabulează ca proprietar pe o parte din suprafețele forestiere, proprietatea Fondului Bisericesc, pe foaia tabulară scrie: „Proprietar Statul Român în baza legii nr.119/1948și a Decretului nr.273 din 24 iunie 1949”;în continuare, pe foaia tabulară, se menționează: „Această carte Funciară… a avut proprietar anterior Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei în baza Legii din 8 martie 1873. (Decretul 273/1949 nefiind publicat în Monitorul Oficial este un act neexistent-nul)[2]

Decizia Nr.3332/27.11.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție menționează: Reclamantul (Fondul Bisericesc n.n.) nu a făcut dovada indubitabilă a existenței dreptului de proprietate și a întinderii acestuia cu privire la fiecare bun imobil revendicat… o astfel de dovadă fiind cu neputință în absența probei cu expertiză tehnică (topo-cadastrale). Toată lumea știe că dreptul de proprietate se dovedește cu acte de proprietate: Cartea Funciară, înscrisuri și alte documente; expertiza pentru întinderea proprietății se face atunci când ți s-a recunoscut dreptul de proprietate și urmează predarea obiectului proprietății. În cazul nostru întinderea proprietății este menționată în actele de proprietate recunoscute de instituții în drept; se păstrează chiar și bornele întinderii suprafețelor, mai mult potrivit legii cel care solicită proba prin măsurarea cadastrală trebuie să suporte plata măsurătorii.

Cele consemnate în rândurile de față se adresează persoanelor cu integritate deontologică (morală și profesională) în formulările și deciziile de ordin juridic și nu celor care, la presiunea unor politicieni și a mafiei lemnului au contestat calitatea noastră de proprietari ai bunurilor Fondului bisericesc; acestor persoane li se potrivesc cuvintele lui Mihai Eminescu, spuse la vremea sa, cu privire la Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina: „ Austria, crezând a putea abstrage de la serviciul oamenilor cu părinți cerți, care să fi vorbit o limbă certă, să fi ținut la un cămin, să fi avut în suflet ‹simț istoric›, singurul care întărește împărățiile, s-au folosit din contra de oameni care nu țineau la nimică ,nici la Austria ca abstracție , de oameni care în jurnalele lor îi vedem vânduți la turci(ca Neue freie Presse), la imperiul german, la ruși, cu-n cuvânt Austria s-a servit de un element venal, corupt, lipsit de caracter , adevărat gunoi al catilinarismului. Acești oameni guvernau și guvernează… .

De aceea guvernul austriecesc, înaintea venirei contelui Hohenwart la minister, era un guvern de parveniți, stăpâniți, ei la rândul lor, de hetere. După căderea contelui, regimul, ‹bursei› a reînceput, neutralizat întrucâtva de blestemele populațiilor ruinate de la un capăt al imperiului la celălalt. Astfel dar, era firesc ca predecesorii lui Hohenwart, care în viața lor n-au simțit instinctul respectării proprietății, să răspundă într-un rând bucovinenilor că ‹fondul religionar greco-oriental nu ar fi al biserici, ci al guvernului›.

Noi nu putem nici închipui măcar o asemenea lipsă de orice simț de pudoare.

Și nici în Austria n-ar fi cutezat nimeni până la acești parveniți să ridice pretenții asupra averii unei biserici neatârnate, neconfundabile cu statul austriac.”[3]

„…Înaintea negrei străinătăți care împânzește țara cad codrii noștri seculari și, împreună cu ei toată istoria, tot caracterul nostru. Moartea, descreşterea populaţiei îndeplineşte apoi restul: stârpirea fizică a neamului nostru românesc”. ([4])

„Fiecare Constituţie, calea fundamentală a unui stat are drept corelat o clasă mai cu samă, pe care se întemeiază. Corelatul instituţiilor statelor apusene este o clasă de mijloc bogată, cultă, o clasă de patriciani, de fabricanţi, industriaşi care văd în constituţie mijlocul de a-şi reprezenta interesele într-un mod adecvat cu însemnătatea lor, la noi legea fundamentală nu înseamnă decât egalitatea pentru toţi scribii de a ajunge la funcţiile cele mai înalte ale Statului. De aceea, partidele noastre nu le numesc conservatoare sau liberale, ci oameni cu slujbă: guvernamentali; oameni fără slujbă: opoziţie. De acolo vecinica plângere că partidele de la noi nu sunt partide de principii, ci de interese personale”.[5]

Procesul retrocedării Fondului Bisericesc s-a desfășurat după „calapodul” justiției din timpul regimului comunist de factură moscovită ;dăm ca exemplu un fapt menționat în cartea „Gulagul. O istorie” :„Soția lui Lev Razagon a fost rearestată și el a vrut să știe de ce. Când i s-a spus că fusese condamnată din nou pentru aceleași delicte ca înainte, el a cerut în continuare explicații:-Deja și-a ispășit sentința –Vă permite legea să pedepsiți pe cineva de două ori pentru aceiași culpă?

Procurorul s-a uitat uluit la mine.

– Bineînțeles că nu. Dar ce are a face aici legea?”(Anne Applebaum „Gulagul. O istorie”) traducere din limba engleză de Simona Gabriela Vărzan și Vlad Octavian Palcu, Editura Humanitas, București, 2011, pag. 474).

În cazul nostru: ce are a face legea care prevede retrocedarea proprietăților confiscate de către regimul comunist cu solicitarea noastră: retrocedarea Fondului Bisericesc?

Restituirea bunurilor fundației Fondul Bisericesc este un act de dreptate într-un Stat de drept. Această proprietate este singura și sigura resursă financiară și materială pentru acoperirea cheltuielilor cerute de lucrările de conservare și restaurare a valorilor de patrimoniu cultural-național creat și păstrat de Biserica noastră ortodoxă în incintele mănăstirilor și ale bisericilor parohiale.

Potrivit uzanțelor internaționale, Statul, oricare ar fi el, nu este obligat să acopere în întregime cheltuielile pentru conservarea și restaurarea valorilor de patrimoniu național aflate în proprietate privată.

Constituția țării garantează dreptul de proprietate (Art. 44, al.1 și 2).

Suprafața forestieră care trebuie retrocedată potrivit legii poate scandaliza pe unii. Câtă pădure a mai rămas de exploatat îngrijorează pe adevăratul ei proprietar; pădurea a fost vandalizată după decembrie 1989.

Destinația veniturilor acestei suprafețe forestiere, potrivit prevederilor Statutului de organizare și funcționare al Fundației Fondul Bisericesc se îndreaptă către: administrarea pădurii potrivit legilor silvice, îngrijirea valorilor de patrimoniu cultural-religios aflat în proprietatea bisericii din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, ajutorarea celor cu lipsuri de ordin material: familii, persoane individuale, școlari, studenți, bolnavi, bătrâni, copii lipsiți de îngrijirea părinților lor, școli, spitale.

Pădurea ajunsă în mâinile adevăratului ei proprietar nu va mai fi vandalizată și ca urmare echilibrul ecologic nu va mai fi amenințat.

Pentru a înțelege mai bine cele spuse mai sus să se cerceteze starea pădurilor și sistemul de exploatare până la instalarea regimului comunist, cea din timpul regimului comunist și cea după decembrie 1989 până astăzi.

REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR

DIRECȚIA SILVICĂ SUCEAVA

Serviciul Fond Forestier

Nr.11417/21.08.2000

 

CĂTRE,

REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR

 

În legătură cu solicitarea dvs. referitoare la prezentarea unor date privind istoricul Fondului bisericesc ortodox român al Bucovinei, vă comunicăm următoarele date extrase din Monografie:

Fondul a fost constituit la 19 iunie 1783 prin hotărâre imperială și organizat într-o formă definitivă la 29 aprilie 1786 conform dispozițiilor „Regulamentului bisericesc”, având ca proveniență toate averile mănăstirești ce au fost „incamerate” la 27decembrie 1781 (peste 2/3 din suprafața Bucovinei), cu scopul întreținerii cultului ortodox și a altor scopuri folositoare. Art. XV a Constituției dualiste din 1867, prin care s-a garantat pentru fiecare confesiune recunoscută de stat liberul exercițiu al religiei, a stabilit și dreptul de administrare autonomă a averii bisericești…

Conform extraselor de carte funciară, fondul a fost proprietar al acestor terenuri până în anul 1948, când, în baza Constituției din 13 aprilie 1948 toate pădurile definite conform art.1 din Legea 204/1947, au trecut în proprietatea Statului…

…………………………………………………………………………………..

Director,                                                              Șef birou fond forestier,

Ing. Gheorghe Flutur                                                   ing. Mihai Melinte

 

Anul CX-Nr.121                                                                      Joi 28 Mai 1942

REGATUL ROMÂNIEI

MONITORUL OFICIAL

PARTEA II-a

JURNALE ALE CONSILIULUI DE MINIȘTRI, DECIZIUNI MINISTERIALE, ANUNȚURI MINISTERIALE, JUDICIARE ȘI ADMINISTRATIVE ( DE INTERES LIMITAT) ANUNȚURI COMERCIALE ȘI PARTICULARE

…………………………………………………………………………………………

DECIZIUNI

MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DOMENIILOR

Noi, ministru secretar de Stat la Departamentul Agriculturii și Domeniilor, Asupra raportului D-lui Director al Direcției Silvice; având în vedere art.2 din codul Silvic; având în vedere art. V din legea modificatoare la codul Silvic, publicată în Monitorul Oficial Nr.131 din 1920,

Decidem:

Art. I. Se aprobă de noi:

  1. a)Revizuirea amenajamentului pădurilor din Ocolul silvic Seletin, jud. Rădăuți, proprietatea Fondului bisericesc ortodox român din Bucovina, în suprafață de 14.094 ha, 8.000 mp, tratate în 2 serii de codru cu tăieri rase, cu tendința de trecere la tăieri progresive și revoluția 120 ani. Revizuirea după 10 ani…

Instrucțiuni complementare

Relative la:

  1. Aplicarea amenajamentului.

……………………………………………………………………………..

Fondul bisericesc ca proprietar și totodată exploatator se obligă, a aduce la cunoștința Ministerului de Agricultură și Domenii, între 1-15 ianuarie al fiecărui an, conform art.9 din legea de reglementare de cumpărări de păduri spre exploatare (Mon. Of. Nr. 93 din 1921), prin declarație separată: pădurea ce o are și o exploatează, situația și întinderea exploatată și cea regenerată în fiecare serie până la finele anului expirat. Aceasta i se va cere Fondului în luna decembrie care precede, de către ocoale de Regim Silvic.

Fondul bisericesc ca proprietar și totodată ca exploatator, asemenea se obligă să aducă imediat la cunoștința Ministerului de Agricultură și Domenii orice vânzare-cumpărare, intervenită, prin care suprafața pădurii ar fi suferit modificări în plus sau în minus, sau ar fi fost afectată de grevări diverse în legătură cu exploatarea și regenerarea ei, împreună cu o copie de pe actele legale, prin care s-au produs aceste schimbări.

Pentru o mai bună lizibilitate, oferim textul retranscris:

OBSERVAȚIUNE

Se menționează că aprobarea prezentului amenajament/regulament se referă numai la partea tehnic-silvică pentru exploatarea pădurii și că statul nu înțelege a recunoaște vreun drept de posesiune sau proprietate a imobilului și nu se prejudecă prin el nici drepturile terților persoane, nici cele ale statului: întrucât hotarele au fost indicate de petiționar și Ministerul nu are competența și posibilitatea de a exercita vreun control, aceasta intrând în atributul puterii judecătorești.

Acest amenajament/regulament s-a aprobat prin Deciz. Min. No. ………./193…. Publicată în Monit. Of. No. …………./193…… și cu dispozițiunile prevăzute în art. adițional…… introdus…….. și avizul C. Tehnic, care face parte integrantă dint text.

  1. Ministru,                                                      p. Director,

[1] Decret de înființare al F.B.O.R.B dar în același timp de desființare al mănăstirilor din Bucovina( rămânând numai trei Putna, Sucevița și Dragomirna)

[2] Dacă statul român ar fi avut proprietatea, iar Fondul Bisericesc dor posesia sau folosința, Decretul 273/1949 de lichidare a Fondului Bisericesc nu ar fi avut obiect

[3] M. Eminescu, Idealul unităţii politice a românilor, apud Gh. Buzatu, Şt. Lemny şi I. Saizu, „Românii în istoria universală”, vol. III, t. 4, Ed. Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, 1988, p. 50; Idem, Sens, Timp şi Devenire istorică ,  vol. îngrijit de Gh. Buzatu, Şt. Lemny şi I. Saizu, Iaşi, 2010

([4]) Mihai Eminescu, Cultul trecutului, 22 iulie, 1880, p.

[5] Idem, Influența austriacă asupra românilor din Principate, 1 august 1876

FONDUL BISERICESC ORTODOX ROMÂN AL BUCOVINEI

– Singura sursă sigură şi acoperitoare pentru conservarea valorilor de patrimoniu cultural –

Stimate Domnule Prim-Ministru,

Referitor la afirmația Domniei Voastre pe care ați făcut-o la postul de televiziune Antena 3, în seara zilei de vineri, 29. 03. 2013, anume: „Există o soluție discutată cu arhiepiscopul Sucevei. Din veniturile Regiei Pădurilor Suceava, o parte importantă să rămână pentru susținerea monumentelor istorice din Bucovina. Eu susțin această soluție”. Cu respectul cuvenit vă întreb: În cadrul acelei discuții, eu am fost de acord cu soluția pe care spuneți acum că o susțineți? Eu vă răspund: Nu am acceptat această soluție și nici nu o voi accepta vreodată, din următoarele motive: această soluție este condiționată, după cum spune domnul director Sorin Ciobanu al Direcției Silvice Suceava, de renunțarea din partea noastră la procesul de retrocedare a acestei proprietăți confiscate de regimul comunist. Potrivit Constituţiei României, „proprietatea privată este inviolabilă…” art. 136(5), „proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular…” art.44(2). Legislația actuală a României obligă statul să retrocedeze proprietățile confiscate de regimul comunist  (Legea 1/2000, art 29, alin. 2). Aceeași obligație o cere și Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Din punctul de vedere al dreptului bisericesc, ne este interzisă, sub pedeapsa cea mai mare, înstrăinarea bunurilor, a proprietăților bisericești (canoanele 12 al Sinodului VII ecumenic și 38 Apostolic).

Soluția amintită și susținută de Domnia Voastră sfidează legislația țării, legislația C.E.D.O și legislația bisericească. Prin acest fel de a gândi și soluționa problema retrocedării proprietății confiscate de regimul comunist ne duce cu mintea la politicienii acelui regim și la legea secularizării averii bisericești din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Dumneavoastră transferați punerea în aplicare a soluției pe care o susțineți Regiei Naționale a Pădurilor, respectiv, practic Direcției Silvice Suceava. Ne întrebăm însă: Care este statutul moral al acestei Regii Naționale a Pădurilor? Pentru a împiedica retrocedarea Fondului Bisericesc, această regie a angajat Casa de Avocatură Nestor Diculescu Kingston Petersen. Doamna Șova, avocat la această Casă, se silește să ne demonstreze că nu am fost proprietarii Fondului Bisericesc, ci doar administratorii lui, în timp ce documentele care atestă că noi am fost proprietari se găsesc și în arhiva Direcției Silvice Suceava. Se găsesc, de asemenea, şi în Monitoarele Oficiale, partea a doua, care se referă la administrarea terenurilor forestiere.

În cadrul sinaxei din data de 1 aprilie a.c., părinţii stareţi şi maicile stareţe de la mănăstirile-monumente istorice deţinătoare de valori de patrimoniu naţional (opt din aceste mănăstiri fiind înscrise în lista UNESCO) au declarat că numai prin retrocedarea bunurilor Fondului Bisericesc, terenuri forestiere, se poate asigura resursa sigură şi acoperitoare pentru întreţinerea monumentelor istorice, a valorilor de patrimoniu naţional din cuprinsul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. Îngrijirea lor prin lucrări de conservare şi restaurare are un caracter permanent şi necesită mari cheltuieli. Pentru noi este imposibil, în situaţia de faţă, să acoperim cheltuielile necesare.

Vrem să menţionăm şi aceasta: potrivit uzanţelor internaţionale, statul, oricare ar fi el, nu are obligația să suporte în întregime cheltuielile mai sus amintite dacă valorile de patrimoniu cultural se află în proprietate privată; poate să acopere cel mult până la jumătate din suma necesară și aceasta nu constant. De unde luăm noi cealaltă jumătate din suma de bani pentru îngrijirea acestor valori de patrimoniu? Din cerșit? Din mila unor oameni, ca în cazul Voronețului, sau din pomana Regiei Naționale a Pădurilor?

În cadrul procesului de retrocedare a proprietății confiscate, această instituție, Regia Națională a Pădurilor, ne-a obligat, în afara legii, să plătim o sumă foarte mare de bani pentru măsurarea terenurilor forestiere confiscate, iar măsurarea lor să se facă pe parcursul a peste zece ani. Nu știm dacă această măsurare poate să determine Regia să ne retrocedeze proprietatea. Numai Dumnezeu poate să-i înțelepțească pe politicienii care s-au instalat la putere prin minciună și jefuirea averii naționale și care corup oameni din Justiție.

Nu vreau să mă număr în rândurile celor dezamăgiți!

Cu binecuvântări și stimă,

† P I M E N

ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR

DOMNIEI SALE,

DOMNULUI VICTOR VIOREL PONTA,

PRIM MINISTRU AL GUVERNULUI ROMÂNIEI

————————————————

Comunicat de presă

vineri 3 februarie 2012

Retrocedarea Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina.
Un act de demnitate și de dreptate într-un stat de drept

Retrocedarea Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina este un act de dreptate într-un stat de drept; în același timp, este și un act de demnitate, cum s-a exprimat domnul Gheorghe Flutur, când era senator P.N.L. Domnia Sa cerea Guvernului, în anul, 2004: „să aibă demnitate și să retrocedeze întreaga suprafață de pădure și despăgubiri pentru anii din urmă” (Ziarul de Iași – Național și Extern, 12.10.2004).

Într-un raport către Regia Națională a Pădurilor nr. 11417/21.08.2000, domnul Gheorghe Flutur, în calitate de director al Direcției Silvice Suceava, menționează între altele: „În legătură cu solicitarea dumneavoastră referitoare la prezentarea unor date privind istoricul Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, vă comunicăm următoarele date extrase din Monografie: Fondul a fost constituit la 19 iunie 1783 prin hotărâre imperială și organizat într-o formă definitivă la 29 aprilie 1786, conforma dispozițiilor «Regulamentului duhovnicesc» având ca proveniență toate averile mănăstirești ce au fost «incamerate» la 27 noiembrie 1781 (peste 2/3 din suprafața Bucovinei), cu scopul întreținerii cultului ortodox și a altor scopuri folositoare. Art XV al Constituției dualiste din 1867, prin care s-a garantat pentru fiecare confesiune recunoscută de stat liberul exercițiu al religiei, a stabilit și dreptul de administrare autonomă a averii bisericești. Fondul și-a extins proprietățile prin cumpărarea de la stat în anul 1870 a circa 70.000 ha (zona muntoasă de la Câmpulung la Vatra Dornei) și a răscumpărat într-o perioadă de câteva decenii drepturile de servitute, devenind liberă de sarcini, prin cedarea unor suprafețe de terenuri acoperite cu păduri către obștile locale ale populației existente în zonă (acestea devenind, de la caz la caz, păduri comunale, composesorate – obști nedivizate sau după ieșirea din indiviziune, mici proprietăți particulare).”…

Conform extraselor de carte funciară, Fondul a fost proprietarul acestor păduri până în 1948 când în baza Constituției din 13 aprilie 1948 toate terenurile definite conform articolului 1 din Legea 204/1947 au trecut în proprietatea statului.”…

Conform extraselor de carte funciară anexate rezultă din foaia de proprietate că Fondul Bisericesc a fost proprietarul sprafețelor cu următoarea explicație:

Cartea funciară este un registru privind bunurile imobile, care cuprinde elemente de identificare privind amplasamentul cadastral, folosința terenului, proprietarul și grevarea de sarcini. În ceea ce privește proprietarul, extrasul prezintă doar ultimul proprietar înscris în succesiunea acstora, cu precizarea actului în baza căruia a  dobândit dreptul de proprietate. Nota în acest caz se referă la un alt proprietar anterior celui figurat, dreptul de proprietate pentru imobilul prevăzut la punctul – A) FOAIA DE AVERE”.

Domnul Gheorghe Flutur, în aceeași calitate de director, trimite Regiei Naționale a Pădurilor o „Informare cu privire la structura pădurilor pe proprietari, anterior anului 1948. La nivelul anului 1948, suprafața de fond forestier de 440.000 ha, ce se află în prezent în raza de activitate a Direcției Silvice Suceava, a fost deținută de următorii proprietari: … Fondul Bisericesc din Bucovina 187, 3 mii ha…“.
În campania electorală din 2001, domnul Gheorghe Flutur, viceliderul grupului parlamentar P.N.L.,  a anunțat „că la Arhivele din Viena a fost găsit un document olografic care atesta că Fondul Religionar Ortodox din Bucovina a fost proprietar al unei suprafețe de peste 190 de mii de hectare de pădure și a precizat că va transmite acest document Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților pentru a-l folosi în procesul cu statul român, în vederea redobândirii acestor proprietăți. Senatorul liberal a spus că documentul, întocmit la începutul anilor 1900, se referea la situația agriculturii și silviculturii din Bucovina sub regimul austro-ungar. «În acel document se menționează că Fondul Religionar Ortodox din Bucovina era cel mai mare proprietar de păduri din Bucovina», a spus parlamentarul sucevean. El a precizat că va transmite acest document Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților pentru a fi folosit în procesul cu statul român. Tribunalul Suceava a respins, în urmă cu o lună, pe motiv de prematuritate, acțiunea în instanță înaintată de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților privind retrocedarea unei suprafețe de 192.000 de hectare de terenuri forestiere, iar Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Pimen Suceveanul, a declarat că Biserica Ortodoxă din Bucovina este decisă să-și redobândească proprietățile «chiar de-ar fi să se adreseze instanțelor internaționale»” (M.T),  Ziua; 19.11.2001.

Domnul Gheorghe Flutur a reușit în alegeri și ca urmare este numit ministru al Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale; în această calitate este interpelat în Parlament de domnul deputat Aurel Olărean cu privire la Fondul Bisericesc, respectiv retrocedarea lui. Domnul Gheorghe Flutur răspunde: „La întrebarea formulată de dumneavoastră și înregistrată la Camera Deputaților cu nr. 1822A/2006, vă comunicăm următoarele:

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu are competența de a controla modul în care se realizează aplicarea legilor funciare, această competență revenind Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Cu scrisoarea nr 165461/15.06.2006, interpelarea dumneavoastră a fost transmisă acestei instituții… “.

„Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina a reprezentat o instituție ce a administrat diverse foste proprietăți, nefiind proprietar în sine. De altfel, în succesiunea istorică a reglemetărilor și regulamentelor FBOB se fac mai multe precizări care întăresc faptul că acesta a fost un administrator și nu proprietar. Menirea Fondului era de a «acoperi toate cheltuielile  pentru biserică și pentru școală. Iar ceea ce va întrece se va întrebuința pentru binele clerului, al religiunii și al omenirii»”.

Cum vedem, domnul Gheorghe Flutur, după ce „și-a văzut sacii în căruță”, adică după ce a ajuns ministru, a uitat să mai ceară Guvernului, din care face acum parte, „să aibă demnitate” și să retrocedeze întreaga suprafață de pădure revendicată de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților pentru că Domnia Sa a renunțat la demnitatea de om, de ministru, uitând de declarația făcută în campania electorală din 2001. Domnia sa a dat demnitatea de om pe statutul de politician demagog asemănându-se animalului cu numele de cameleon, care-și schimbă culoarea pielii după locul în care se află, trăiește; retrocedarea pădurilor Fondului Bisericesc înseamnă cea mai mare pierdere financiară pentru clasa politică instalată la putere prin fraudarea voturilor, pierderea veniturilor aduse de pădurile Fondului Bisericesc, venituri, în primul rând, pentru buzunarele lor  și mai ales pentru reușita în campaniile electorale.

Declarația făcută de domnul Gheorghe Flutur în Parlament a fost repetată în mai multe rânduri în presa locală.

Cameleonul rămâne tot cameleon, după cum domnul Gheorghe Flutur rămâne tot un politician demagog; ca dovadă, cităm din declarația Domniei Sale făcută în presa suceveană: „…Am susținut totdeauna și am văzut si documentul. La Cartea funciară Fondul Bisericesc figurează ca proprietar și trebuie respectată legea. Problema a fost asupra acelei Fundații, asupra punctelor de vedere ale juriștilor asupra fundației. Eu nici nu am calitatea  să mă duc mai departe să mă pronunț. Dar ca om susțin retrocedarea proprietății, inclusiv proprietatea Bisericii, proprietate dovedită de ei cu acte și mi se pare că e nedreaptă acuza care mi se face mie că am intrat într-un joc…  încă din 2000 am susținut retrocedarea proprietății…” , Crai nou, luni, 9 august 2010.

La ce se referă domnul Gheorghe Flutur când amintește de problema Fundației? Pe scurt: Fundația Fondul Bisericesc, până la desființartea ei în 1949, avea statut de persoană juridică publică. Acest statut l-a pierdut după instalarea la conducerea țării a regimului comunist; la sfatul și sub îndrumarea preaiubitului său coleg de partid, domnul Orest Onofrei, a făcut demersurile cuvenite pentru ca cele două camere ale Parlamentului să acorde Fundației Fondul Bisericesc statutul de persoană juridică de drept public; ambele camere ale Parlamentului au respins cu majoritate de voturi propunerea făcută cu formula: „Construcția juridică mixtă propusă (persoană juridică de drept public) nu corespunde realității juridice”. Propunerea și intervenția n-au avut alt scop decât tergiversarea retrocedării Fondului Bisericesc; cum putea să creadă în izbândă domnul Orest Onofrei când Domnia Sa a declarat în anul 2007, mai 10 (ziarul Obiectiv ):

„Retrocedarea Fondului Bisericesc, dacă se va produce, înseamnă unul dintre cele mai mari acte de corupție la nivel național”. Curată demagogie și la acest coleg de partid al domnului Gheorghe Flutur . „Cine se aseamnănă se adună”: demagog la demagog, cameleon la cameleon.

Anul trecut, cu ocazia vizitei domnului Mihai Ghimpu, președintele Republicii Moldova, la Mănăstirea Putna, domnul președinte Traian Băsescu, în sala de recepție a mănăstirii, de față cu mine, îl întreabă pe domnul Gheorghe Flutur de ce nu dă pădurile Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Domnul Gheorghe Flutur tace, iar domnul Băsescu întoarce puțin fața și face semn cu ochiul ca și cum ar fi spus: i-am arătat popii că eu vreau ca să se retrocedeze Fondul Bisericesc; fățărnicie, demagogie, lipsă de demnitate – păcat, este președintele, părintele spiritual al unei țări, al unui popor; trebuie să vegheze și să ceară respectarea legilor, în cazul nostru, legile care obligă statul, justiția să retrocedeze proprietățile confiscate de regimul comunist.

Persoane lipsite de demnitate morală și mai ales profesională întâlnim nu numai în lumea politicienilor, ci și în lumea avocaților, a oamenilor slujbași în instituția justiției, oameni care se lasă să fie compromisă demnitatea lor la presiunea sau momeala banului, întinsă de oamenii din clasa politică.

Ce demnitate pot avea avocații angajați de Ministerul de Finanțe, reprezentant al statului în procesul retrocedării Fondului Bisericesc, și avocații Regiei Naționale a Pădurilor și cei ai Direcției Silvice Suceava  care formulează argumente fără acoperirea legală pentru a împiedica retrocedarea Fondului Bisericesc, tergiversând retrocedarea timp de mai bine de 10 ani?

De exemplu doamna Ana Diculescu – Șova, avocat, membru al Casei de avocatură de renume mondial, declară, formulează în scris: „Statul român nu a recunoscut niciodată reclamantului (Fondului Bisericesc) calitatea de proprietar al terenurilor revendicate; amenajamentele silvice  nu valorează titlu de proprietate”; să vezi și să nu crezi; să răspundem pe scurt și cuprinzător:
Statul, după ce emite Decretul 273/1949 dispune alcătuirea unei comisii de lichidare a Fondului Bisericesc; această comisie întocme
ște  un „Tablou al suprafețelor totale de proprietăți, ale fostului Fond Bisericesc Ortodox Român, după verificarea făcută de comisia de lichidare la fața locului”, totalul suprafețelor însemnând 192.468,41 ha. Statul Român, în baza Legii nr. 119/1948 și a Decretului 273 din 24 iunie 1949 se intabulează ca proprietar; pe foaia de avere a extrasului de carte funciară se menționează: „Notă: la nr. crt. 2 a figurat ca proprietar Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, în baza Legii din 8 martie 1873“.

În Monitorul Oficial, în care se publică aprobarea lucrărilor de  amenajamente silvice, se menționează: „Noi, ministru secretar de stat la Departamentul Agriculturii și Domeniilor, asupra raportului domnului director al Direcțiunii Regimului Silvic, având în vedere Art. 5 din legea modificatoare la Codul Silvic, publicată în Monitorul Oficial, nr. 131 din 1920, Decidem: Art. 1. – Se aporbă de noi: Revizuirea amenajamentului pădurilor din Ocolul Silvic (N), proprietatea Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina în suprafața de…. “. În cuprinsul textului, privind lucrările care urmează să se facă, este un punct în care se menționează numele și adresa proprietarului, în cazul nostru, este consemnat Fondul Bisericesc. Se mai menționează: „Fondul Bisericesc ca proprietar și totodată ca exploatator se obligă să aducă la cunoștință Ministerului de Agricultură și Domenii…” (și se enumeră obligațiile și termenele raportării); textul amenajamentului se încheie cu următoarea consemnare (tipică pentru fiecare text al amenajamentului):

Observațiune.
Se men
ționează că aprobarea prezentului amenajament, se referă numai la partea tehnico-silvică pentru exploatarea pădurii și că statul nu înțelege  a recunoaște vreun drept de posesiune sau proprietate asupra imobilului și nu se prejudecă prin el nici drepturile terților persoane, nici cele ale statului: întrucât hotarele au fost indicate de petiționar și Ministerul nu are competința și posibilitatea a exercita vreun control, acesta intrând în atributul puterii judecătorești. –
Acest amenajament, s-a aprobat prin Deciz. Min. No. …………./……… publicată în Monit. Of. No. …………../……..
și cu dispozițiunile prevăzute în art. adițional ………. introdus ………… și avizul C. Tehnic,  care face parte integrantă din text.
p. Ministru,                    p. Director,
“.

Pentru a înețelege mai bine textul Observațiunii, cităm din textul publicat în Monitorul Oficial, privitor la aprobarea amenajamentului:

Aceste regulamente de exploatare, amenajamente etc, se aprobă numai din punct de vedere tehnic silvic, luându-se drept definitivă situația comunicată de organele de aplicare a legii pentru reforma agrară. Constatându-se însă, în urmă, că arătările din acest amenajament (regulament de exploatare), referitoare la suprafața pădurii, la numele proprietarului, etc. au fost date eronat sau între timp au suferit schimbări fortuite, el se va revizui imediat, fie din punct de vedere tehnic silvic, fie asupra proprietății, etc. Amenajamentul (regulamentul de exploatare) nerevizuit la termen de parte, este nul și neavenit “.

Deci, cum vedem, atât cuprinsul, cât și aprobarea amenajamentului silvic arată și cine este proprietarul suprafeței silvice în care se fac lucrările de amenajare și exploatare, deci statul român a recunoscut calitatea de proprietar Fondului Bisericesc. Numai doamna Ana Diculescu – Șova și tovarășii ei de breaslă se fac a nu înțelege problema proprietarului Fondului Bisericesc, respectiv recunoașterea de către statul român că Fondul Bisericesc este proprietarul suprafețelor revendicate  și această calitate de proprietar este menționată și în textul amenajamentului silvic; acești domni avocați nu recunosc calitatea de proprietar al Fondului, însușită și de Statul Român pentru că dumnealor sunt anume angajați și plătiți ca să nu recunoască această calitate și aceasta ca să împiedice și să tergiverseze retrocedarea proprietății confiscate în mod abuziv de regimul comunist. Acești stimați domni nu țin seama nici de Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, Nr. 7962/13 octombrie 2005, decizie irevocabilă, în care se recunoaște „calitatea procesuală” a Fondului Bisericesc; în cuprinsul (textul) Deciziei se menționează următoarele: „Instanța a reținut că reclamanta (Fondul Bisericesc – n.n.) este continuatoarea proprietarului tabular, conform sentinței civile nr. 109 din 11 aprilie 2000 a Tribunalului Suceava, prin care i s-a acordat personalitate juridică, și încheierii din 22 august 2001 a Judecătoriei Suceava (Dosar nr. 6053/2001) prin care s-a dispus înscrierea în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor a modificărilor aduse statutului, modificări care prevedeau că «Fundația este aceeași persoană juridică cu cea care și-a încetat abuziv activitatea în baza Decretului 273/24 iunie 1949»”.

Lipsa de demnitate morală și profesională a avocaților statului, respectiv Ministerul Finanțelor și Regia Națională a Pădurilor, s-a dovedit foarte clar, dacă mai era nevoie, și în dezbaterea procesului statului cu Mănăstirea Putna. Acești stimați avocați au cerut Justiției suspendarea executării Deciziei nr. 1015/1.07.2011, pronunțată de Tribunalul Suceava, Secția Civilă, în Dosarul nr 201/285/2011, care constată nevalabilitatea  (nulitatea) Decretului 273/1949 pe baza căruia statul s-a intabulat ca proprietar pe suprafețele (terenurile) Fondului Bisericesc, suprafețe în care a fost inclus și terenul pe care este situată Mănăstirea Putna de la întemeierea ei și, ca urmare, a constatării nulității Decretului 273/1949, instanța dispune înscrierea Mănăstirii Putna ca proprietară de fapt a terenului pe care se află de la începutul ei.

Care a fost motivaţia avocaţilor în solicitarea suspendării executării Deciziei nr. 1015/1.07.2011 de punere în posesie a Mănăstirii Putna pe suprafața pe care este situată mănăstirea? Decizia respectivă trebuie suspendată pentru faptul că Mănăstirea Putna nu a plătit taxa de timbru judiciar aferent. Deși, conform articolului unic (1) din Legea 455/6. 12.2006, „… cultele religioase recunoscute din România… sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și de timbru judiciar, dar Reclamanta Mănăstirea Putna nu are calitatea de cult religios recunoscut în România şi ca urmare nu este scutită de la plata taxelor sus menţionate”. Avocaţii, contestatari ai statutului menţionează în continuare lista cultelor religioase recunoscute de stat, cap de listă fiind Biserica Ortodoxă Română; în listă nu apare, spun ei, şi numele Mănăstirii Putna; să vezi şi să nu crezi; fără comentarii. Ce poţi cere unor persoane fără demnitate morală şi profesională? Nimic mai ruşinos şi mai degradant   să faci asemenea afirmaţii şi să aduci în instanţa justiţiei asemena argumentare greu de calificat.

Trăim într-o societate, în țara noastră, în care demnitatea oamenilor din rândul clasei politice, breslei avocaților, a unor slujitori din instituțiile statului, în cazul nostru Ministerului Finanțelor și nu numai, lipsește cu desăvârșire; banul și scaunul dobândite prin corupție decid.

Unul din criteriile de desemnare, alegere sau numire într-o funcție, slujire de interes public, obștesc și chiar privat a unei persoane este și cel al demnității la care se adaugă cel al competenței, priceperii. Acestor oameni implicați în dezbaterea procesului retrocedării Fondului Bisericesc le lipsește nu numai demnitatea personală, morală și profesională, ci și demnitatea națională, conștiința față de valorile de patrimoniu național create și păstrate în bisericile și mănăstirile de pe pământul Bucovinei, valori apreciate de specialiștii în domeniu, persoane străine de neamul și credința neamului nostru creștin ortodox; ca unice în lume, unele din aceste valori, monumente, șapte la număr, sunt înscrise în lista U.N.E.S.C.O. Străinii, cum vedem, știu să prețuiască aceste capodopere de artă și cultură înscrise în rândul valorilor de artă universală. Aceste valori de artă și cultură au nevoie de o îngrijire permanentă și foarte costisitoare; resursele financiare și materiale, necesare îngrijirii lor se află numai în veniturile acestei proprietăți confiscate abuziv – potrivit uzanțelor mondiale, statul, oricare ar fi el, nu este obligat să acopere în întregime cheltuielile necesare îngrijirii valorilor de patrimoniu care nu se află în proprietatea statului. Acesta este motivul luptei noastre de a redobândi această proprietate ale cărei venituri, prin testamentul lăsat de fericiții ctitori și prevederile statutului Fondului Bisericesc, sunt destinate îngrijirii acestor valori și ajutorarea celor aflați în lipsuri materiale – destinate activităților social-filantropice, una din principalele misiuni ale Bisericii. La acest aspect ar trebui să ia aminte și cei ce se împotrivesc retrocedării Fondului Bisericesc. Aceasta o pot face numai oamenii cu demnitate morală, profesională și, nu în ultimul rând, demnitate națională. Fondurile europene sunt un ajutor de moment cu scop politic, care nici pe departe nu pot asigura cheltuielile necesare lucrărilor de îngrijire-conservare a acestor valori de patrimoniu național. Solicitarea acestui ajutor este un act de umilire, de știrbire a demnității naționale, atâta vreme cât Biserica are resursele ei necesare. Numai că ele sunt confiscate și exploatate de o clasă politică nedemnă, coruptă, care refuză retrocedarea acestor resurse care se găsesc tocmai în aceasta proprietate confiscată abuziv; și tot abuziv se refuză retrocedarea ei.

Cât de declasată moral este clasa noastră politică de astăzi pentru care  valorile cele mai importante sunt banii și scaunele și, nu în ultimul rând, „iscusința, deșteptăciunea”  de a corupe pe unii oameni din justiție cu scopul de a da decizii nedrepte și mai ales tergiversarea deciziilor drepte. Din rândurile oamenilor clasei politice cel mai vinovat, pentru cazul nostru, neretrocedarea Fondului Bisericesc,  este domnul Gheorghe Flutur. Domnia Sa cunoaște documentele care îndreptățesc și obligă efectuarea actului retrocedării; Domnia Sa este persoana cu un statut moral deosebit conferit de faptul aducerii cu cheltuiala personală a Sfintei Lumini de la Sfântul Mormânt în trei rânduri, dar ce folos banul provenit din exploatarea pădurilor și scaunul cât mai înalt care l-au făcut duplicitar în afirmațiile cu privire la Fondul Bisericesc, și ca urmare și-a pierdut demnitatea personală și națională. Nu i-am cere Domniei Sale să intervină direct la instituția justiției, ci i-am cere să-și precizeze poziția ca persoană individuală și mai ales oficială în legătură cu Fondul Bisericesc, fără duplicitate în afirmații, să o facă public și mai ales în particular, față de colegii de breaslă – silvicultori – care au în arhiva instituțieie silvice documentele care vorbesc, arată că Fondul Bisericesc a fost proprietar, atenționându-i că avocații  Regiei Naționale a Pădurilor greșesc împotriva conștiinței lor morale și demnității profesionale când prezintă în instanța justiției argumentări care se contrazic cu documentele care atestă faptul că am fost proprietari, care se contrazic cu articolele de lege care ne îndreptățesc să redobândim proprietatea confiscată, iar pe statul român îl obligă să ne retrocedeze această proprietate, prin lege și nu prin tribunal, timp de mai bine de 10 ani.

Încheiem aceste rânduri cu mărturisirile specialiștilor în domeniu despre valorile de patrimoniu aflate în Bucovina, pe pământul Moldovei nemuritorului Voievod Ştefan cel Mare:

„În creştetul munţilor, în inima pădurilor, în ctitoriile voievodale de la Neamţ, de la Putna sau din alte locaşuri, arta religioasă din România ni se înfăţişează ca o mărturie a fastului domnesc şi a intensităţii vieţii istorice, ca o sinteză a forţelor divergente din Occident şi din Orient şi nu ca un capitol provincial de istorie a artei bizantine. Dar la acest interes se adaugă un altul, neaşteptat şi puternic. Simţim că aici nu este vorba de un bizantinism care a supravieţuit în condiţii artificiale şi precare, ci despre o funcţie vie care absoarbe şi se reînnoieşte. Alături de aceste biserici, de aceste palate, de aceste morminte, de aceste tezaure, care au depins de comanda voievozilor şi de variaţiile gustului lor, există o forţă imemorială care se exprimă, la rândul ei, prin artă şi care traduce aspiraţiile profunde şi permanente ale sufletului naţional”.
Henry Focillon, 1929

„Văzută de la exterior, fiecare biserică este o încântătoare piesă de decor, care se cere admirată în mediul său de verde şi de alb – verdele pajiştii din care se înalţă biserica, albul incintei şi al construcţiilor monastice care formează un cadru dreptunghiular în jurul său. Dar, în acelaşi timp, aceste faţade pictate, cu ale lor figuri şi cu scenele lor, sunt asemenea unei cărţi ilustrate deschise la toate paginile sale”.
André Grabar, 1962

Sunt tezaure pe care cunoscătorul cel mai informat din propriile sale călătorii nu le poate vedea nicăieri în altă parte. Mai presus de toate câte pot fi văzute în Moldova sunt acele curioase biserici care prin policromia faţadelor se pot compara cu Biserica „San Marco” din Veneţia sau cu Domul din Orvieto … Ceva asemănător nu ne oferă o a doua ţară din lume. Şi această bogăţie de culori fascinează şi mai mult privirea uimită atunci când în interiorul bisericilor intervine strălucirea aurului al cărui efect atinge desăvârşirea sub razele răsfirate de soare ce pătrund prin ferestre”.2
Joseph Strzygowski, 1913

Biroul de presă al
Arhiepiscopiei Sucevei
și Rădăuților

______________________
1. În fapt, înregistarea statului român ca proprietar al averii Fondului Bisericesc s-a făcut „în baza Legii nr. 119/1948 și a Decretului 273 din 24 iunie 1949, menționându-se ca proprietar anterior Fondul Bisericesc”.
2. Aprecierile sunt extrase din lucrarea Pictura murală din Moldova. Sec. XV-XVI, autor Vasile Drăguţ, antologie de imagini Petre Lupan, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1982

————————————————————————————–

Comunicat de presă

Ca urmare a nedumeririlor şi chiar a revoltării unor persoane care au aflat despre cele consemnate în comunicatul biroului de presă al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor din data de 20.09.2011, facem următoarele precizări pentru o mai bună înţelegere a celor prezentate în comunicat:

Ne-am adresat credincioșilor noștri ortodocși având în vedere faptul că cei în drept – Ministerul Culturii (Direcția Monumentelor Istorice), Guvernul, Parlamentul – nu au conștiința corespunzătoare față de ocrotirea și îngrijirea valorilor de patrimoniu cultural din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.

Ceea ce se mai realizează cu privire la valorile de patrimoniu este sporadic și cu totul nesemnificativ. Cum se procură resursele financiare este o rușine din punct de vedere al demnității naționale, anume se procură „cerșindu-se” banii de la U.E. în cadrul „Proiectelor Europene”, în timp ce există resursele proprii ale Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, resurse care pot fi furnizate de Fondul Bisericesc, proprietate confiscată de regimul comunist, acum exploatată în stil de jaf la drumul mare de către oamenii clasei politice în favoarea lor personală, îndeosebi a reușitei lor în campaniile electorale.

Oamenii noștri politici corup pe unii slujbași din justiție și-i silesc să dea hotărâri menite să tergiverseze retrocedarea proprietății confiscate însușite și deținute în continuare prin abuz de putere politică, încălcând legile care obligă retrocedarea proprietății confiscate.

Decretul 273/1949, prin care s-a desființat Fondul Bisericesc, nefiind publicat în Monitorul Oficial al vremii potrivit prevederilor Constituției din perioada regimului comunist, este un act nul (nevalabil, inexistent). Ca urmare, statul român de astăzi deține această proprietate în mod fraudulos.

Justiția românească este neputincioasă în fața voinței oamenilor politici. Declarația domnului Cătălin Predoiu, ministrul Justiției este următoarea: „Din păcate, în ultimii 20 de ani în România sistemul de recuperare a produsului infracțiunii nu a funcționat. La nivelul mentalului colectiv există percepția pe care cu toții am auzit-o de atâtea ori: pentru un milion de euro/dolari merită să faci doi, trei, cinci ani de pușcărie, iar când ieși (din pușcărie – n.n.) ești un om bogat” (preluat din articolul Pe urmele banilor. Confiscarea bunurilor provenite din infracțiuni și confiscarea extinsă, de Dan Tapalagă, pe blogul HotNews.ro, 7 martie 2011 în rubrica Actualitate | Opinii); milionul de euro numai un politician poate să îl fure, îl fură din punga statului.

Din păcate, persoana care manevrează din umbră tergiversarea retrocedării Fondului Bisericesc nu este alta decât domnul Gheorghe Flutur, președintele Consiliului Județean Suceava, omul care se bucură de cea mai mare încredere din partea domnului Traian Băsescu, președintele țării, a domnului Emil Boc, prim-ministrul guvernului, omul cel mai apropiat al doamnei Elena Udrea și chiar al unor parlamentari dintre care amintesc doar pe domnul Orest Onofrei, omul care a făcut geniala afirmație: „Retrocedarea Fondului Bisericesc este unul din cele mai mari acte de coprupție la nivel național”.

Felicitări domnului Gheorghe Flutur pentru un asemenea camarad de luptă care împiedică retrocedarea Fondului Bisericesc, adică „cel mai mare act de corupție…!”

Biroul de presă al
Arhiepiscopiei Sucevei
și Rădăuților

————————————————————————————–

Comunicat de presă

Cerem bunilor noștri creștini ortodocși să se roage lui Dumnezeu în Biserica „Sfântului Ioan cel Nou” de la Suceava pentru luminarea minții domnului Gheorghe Flutur. Domnia Sa, cu ajutorul voturilor date de creștinii ortodocși, a ajuns președintele Consiliului județean Suceava; acum, în strânsă colaborare cu politicienii creștini neortodocși, nesocotește zona de protecție morală și fizică a monumentului istoric bisericesc ortodox Mănăstirea Dragomirna. Cazul i-a fost adus la cunoștință, l-a văzut la fața locului, dar, în calitatea sa de conducător al județului, nu a dat niciun sprijin la rezolvarea lui în favoarea respectării legii cuvenite privind ocrotirea monumentului.

Domnia sa nu vrea să piardă voturile, sprijinul electoral. Domnul primar al comunei pe teritoriul căreia se află Mănăstirea Dragomirna, care a dat acordul și aprobarea construirii unei case în perimetrul de protecție al monumentului istoric, este un creștin neortodox.

Și tot domnul Gheorghe Flutur patronează moral tergiversarea punerii în aplicare, de către domnul prefect Sorin-Arcadie Popescu, a unei hotărâri judecătorești de punere în posesie a unei suprafețe de teren, proprietatea mănăstirii, situată în fața porții mănăstirii, proprietate confiscată de regimul comunist.

Rugăciune și nu blestemare – judecata este a lui Dumnezeu Care va face dreptate cum numai El știe. Să răbdăm cum am răbdat și în timpul regimului comunist ateu. Astăzi, potrivit proverbului: „Aceeași Marie cu altă pălărie”. Totuși cu o deosebire, anume: Maria a adus de Paști sfânta lumină de la Ierusalim. În Sfânta Scriptură este scris: „Nu este de mirare, deoarece însuși satana se preface în înger al luminii” (II Corinteni 11,14). Pe plan politic înseamnă că un politician demagog înșeală pe electorii care l-au ales și care l-au așezat pe scaunul puterii politice.

Biroul de presă al
Arhiepiscopiei Sucevei
și Rădăuților

4392 total 12 astazi