Fondul Bisericesc – Poziţia Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor cu privire la declaraţiile domnului Valerian

Poziţia Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor cu privire la declaraţiile domnului Valerian Solovăstru, directorul general al R.N.P. Romsilva, vicepreşedinte al PD-L Suceava

Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina proprietar al bunurilor sale

În conferinţa de presă de vineri, 15 octombrie 2010, domnul Valerian Solovăstru, directorul general al R.N.P. Romsilva, vicepreşedinte al PD-L Suceava, a declarat următoarele:

„Am vrea ca rezultatul procesului – (de retrocedare… purtat cu Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor – n.n) – să fie în concordanţă cu adevărul istoric şi juridic. Dintotdeauna lucrurile au fost foarte clare. Aceste suprafeţe au făcut parte din acest Fond. Fondul (Bisericesc – n. n.) a fost doar administrator al pădurilor, nu proprietar…” (Monitorul de Suceava, sâmbătă, 16 octombrie 2010).

În continuare prezentăm documente-dovezi pentru lămurirea problemei neînţelese de domnul Valerian Solovăstru privitoare la „adevărul istoric şi juridic” al Fondului Bisericesc şi pădurile lui. Cităm din documentele vremii din perioada stăpânirii Bucovinei de către Imperiul Austriac:

„Să se procedeze fără întârziere la reducerea şi restrângerea mănăstirilor de călugări, iar pământurile şi fondurile lor se vor lua în administraţie; averea clerului, care nu locuieşte în ţară şi prin urmare este străină, se va confisca, iar din fondul general, astăzi constituit, se va întreţine tot clerul grec-oriental, se va înfiinţa cel puţin o şcoală, fie în Cernăuţi, fie în Suceava, iar prisosul ce va rezulta se va întrebuinţa pentru alte scopuri folositoare” (extras din Ordonanţa Consiliului Aulic de Război către Comenduirea Generală din Galiţia în data de 04.07.1783, nr. 3469, punctul 8 – ordonanţa a fost dată după călătoria împăratului Iosif în Bucovina).

„… deoarece potrivit voinţei Majestăţii Sale veniturile bunurilor bisericeşti şi mănăstireşti sunt destinate pentru întreţinerea episcopului şi a preoţimii, la înfiinţarea de şcoli şi a altor instituţiuni pioase, apoi pentru întreţinerea clădirilor bisericeşti, astfel că aceste bunuri urmează să fie confiscate, precum au arătat în adresa dumneavoastră, foarte jignitoare, către Consistoriu, ci numai luate în administraţie, şi că veniturile sporite în urma îmbunătăţirilor luate în vedere vor fi vărsate în Casieria statului, si în Casieria specială a Fondului Religionar, toată această manipulaţie trebuie să fie făcută sub supravegherea episcopului şi a Consistoriului. De aceea şi personalul de administraţie din moşiile episcopeşti şi mănăstireşti trebuie să fie ales şi angajat în înţelegere cu ambele părţi” (citat din Scrisoarea Consiliului Aulic de Război din Viena către generalul Enzenberg, nr. 993, Viena, din 3.03.1784).

„Nu o dată, ci în repetate rânduri s-a pus în vedere administraţiei că voinţa Majestăţii Sale nu merge într-acolo ca să atingă proprietatea particulară sau să se procedeze cu silă sau forţă…” (citat din Scrisoarea Consiliului Aulic de Război către generalul Enzenberg, nr. 1519, Viena, din 27.03.1784).

Urmare a solicitării lui Silvestru Morariu, Mitropolitului Bucovinei, în anul 1890 împăratul Austriei dispune încetarea tratativelor guvernului austriac pentru cumpărarea domeniului Rădăuţilor pe care-l avea luat în arendă de la Fondul Bisericesc.

Cităm în continuare din documentele vremii de după 1918:

În „Tabloul proprietarilor de păduri particulare din localităţile aparţinând fostului judeţ Rădăuţi, întocmit de Ocolul Silvic Rădăuţi la data de 14.03.1946”, se menţionează cu preponderenţă, ca proprietar, Fondul Bisericesc (Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Suceava, nr. 840 din 31.05.2007).

În convenţia încheiată la 12.11.1946 între C.F.R şi Fondul Bisericesc se menţionează: „… valorificarea bunurilor Fondului Bisericesc…”. Ca urmare a Decretului nr. 273/1949, Comisia de lichidare a Fondului Bisericesc întocmeşte un „Tablou al suprafeţelor totale de proprietăţi ale fostului Fond Bisericesc Ortodox Român, suprafeţele de teren însumând 192.478, 41 ha”.

În baza Legii nr.119/1948 şi a Decretului nr. 273/24.06.1949, Statul Român se întabulează ca proprietar; pe aceeaşi pagină a foii tabulare se menţionează: „fostul proprietar al acestui corp funciar este Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei în baza cerce-tărilor efectuate în conformitate cu dispoziţiunile legii din 08.03.1873 lit.f.l.pr. no 223 şi a legii din 11.12.1906 f.l.i nr 246”, sau pe altă foaie tabulară se precizează : „notă la nr. curt. 2, a figura ca proprietar „Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei” în baza încheierii acestei judecătorii din 18.03.1937.

În „Contractul de împrumut încheiat de Creditul Agricol Ipotecar al României S.A cu Fondul Bisericesc, în 04.1935, se precizează la art. 10: „Suprafaţa totală ipotecată rămasă în urma exproprierilor definitive efectuate pe baza Legii pentru Reforma Agrară şi Bucovina din 23.07.1921 este de circa 240.000 ha”.

În procesul Fondului Bisericesc Ortodox al Bucovinei cu Societatea Ortodoxă de pe lângă Biserica „Sfântul Gheorghe” din Lwow, C.A.S Varşovia se precizează:

I. „Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei a avut şi are personalitate juridică şi ca atare el avea şi are deplină capacitate de a fi subiect de drepturi şi obligaţiuni”.

II. „Patrimoniul acestui Fond este o avere separată de patrimoniul statului”.

III. „Această stare de fapt şi de drept a Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei nu s-a schimbat cu nimic în urma prăbuşirii monarhiei habsburgice” (C.A.S Varşovia, 17.05.1931. Bucovina. Fondul Bisericesc. Subiect de drept. Patrimoniu distinct. Stare de fapt.) în Pandectele Române, anul 1931.

Amenajamentele silvice – indiferent de proprietarul de pădure – se fac numai cu aprobarea Ministerului în domeniu. Cităm un exemplu:

„Ministerul Agriculturii şi Domeniilor.

Direcţia Silvică.

Noi, Ministrul Secretar de stat de la Departamentul Agriculturii şi Domeniilor, asupra Raportului domnului director al Direcţiei Silvice; Având în vedere art. 2 din Codul Silvic, având în vedere art. 5 din Legea modificatoare la Codul silvic, publicat în M.O. nr. 131/1920, decidem:

Art. I. Se aprobă de noi: revizuirea amenajamentului pădurilor din Ocolul Silvic Breaza, jud. Câmpulung, proprietatea Fondului Religionar Ortodox Român din Bucovina în suprafaţă de 5561 ha, 5700 mp …” (M.O. nr. 204/29 august 1941).

În amenajamentul silvic pe 10 ani, pe una din paginile de final al fiecărui exemplar Ministerul Agriculturii şi Domeniilor aplică următorul text:

„Observaţiune:

Se menţionează că aprobarea prezentului amenajament se referă numai la partea tehnico – silvică pentru exploatarea pădurii şi că statul nu înţelege a recunoaşte vreun drept de posesiune sau proprietate asupra imobilului şi nu se prejudecă prin el nici drepturile terţilor persoane, nici cele ale statului, întrucât hotarele au fost indicate de petiţionar şi Ministerul nu are competenţa şi posibilitatea de a exercita vreun control, aceasta întrând în atributul puterii judecătoreşti – acest amenajament s-a aprobat prin dec. Min. nr. 15375/1941 publicată în M.O nr. 204 p.II/ 1942 şi cu dispoziţiunile prevăzute în articolul adiţional … introdus…. şi avizul Consiliului tehnic nr.172/ 1941 care face parte integrantă din amenajament – regulament”.

Ce va înţelege domnul Valerian Solovăstru, director general al RNP din cele consemnate mai sus privind proprietarul Fondului Bisericesc de la începutul înfiinţării lui până astăzi, este problema domniei sale. Privind procesul deschis de Fondul Bisericesc, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis de fiecare dată în lumina adevărului juridic. În acelaşi mod au procedat şi alte instanţe ale justiţiei: Curtea de Apel Timişoara sau Tribunalul Suceava, acesta din urmă la data de 13.03.2007. Dacă onorata Casă de avocatură Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen cu renume internaţional va găsi documente în favoarea opiniei domnului Solovăstru, adică Fondul Bisericesc a fost administrator şi nu proprietar, înseamnă că se va împiedica în instanţa de justiţie producerea „celei mai mari escrocherii imobiliare” prin retrocedarea Fondului Bisericesc (afirmaţia aparţine grupului de ziarişti de la Bucureşti veniţi la Suceava în zilele de 17-20.08.2010 cu aprobarea domnului Valerian Solovăstru, cheltuielile de deplasare şi cazare fiind suportate de Direcţia Silvică Suceava, cu aprobarea domniei sale.) Neretrocedarea Fondului Bisericesc va mai însemna oprirea „săvârşirii unuia din cele mai mari acte de corupţie la nivel naţional”(afirmaţia aparţine domnului Orest Onofrei şi el membru al PD-L cu funcţie înaltă în Parlamentul României).

În luna octombrie 2010, C.E.D.O. a atras atenţia celor în drept din ţara noastră privind legile care reglementează retrocedarea proprietăţilor confiscate, precum şi nerespectarea termenelor prevăzute de legislaţie de la depunerea unei cereri de retrocedare până la soluţionarea ei.

Socotim corectă afirmaţia făcută, în aceeaşi conferinţă de presă, de domnul Valerian Solovăstru: Dacă totul se impozitează în ţara asta şi toţi plătesc impozite şi taxe, că aşa e corect, nu înţeleg de ce un anumit segment al societăţii este ocolit de toate aceste obligaţii. Mi se pare normal. Însă nouă nu ni se potriveşte această afirmaţie, pentru că noi nu ne-am sustras niciodată de la aceste obligaţii, lucru pe care domnia sa nu vrea să-l recunoască.. Am plătit totdeauna taxele şi impozitele. Dubiile domniei sale cu privire la statutul Fundaţiei au fost risipite acum câţiva ani în urmă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 7962/13 octombrie 2005.

În concluzie, domnul Solovăstru poate fi liniştit, că cele 170.000 ha de pădure nu vor ajunge „într-o zonă gri a economiei”, deoarece, potrivit prevederilor Statutului de organizare şi funcţionare a Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina, veniturile sale financiare se îndreaptă către administrarea pădurilor, către lucrările de restaurare a monumentelor de patrimoniu, către ajutorarea şcolilor, spitalelor, caselor de copii şi de bătrâni, a familiilor sărace etc.

Biroul de presă

al

Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor