» Blog Archive » Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei proprietarul bunurilor sale

Moto: Oare România, stat membru al Uniunii Europene, nu este datoare să rezolve problema retrocedării proprietăților private confiscate de regimul comunist?

      R.N.P.  Romsilva prin Direcția Silvică Suceava a deschis proces, vrând cu orice preț, să ia înapoi de la unitățile de cult Ortodoxe cele 30 ha de teren forestier date fiecărei unități de cult, motivând că, „ validarea reconstituirii dreptului de proprietate privată în limita   a 30 de ha cu vegetație forestieră în conformitate cu prevederile art. 29 alin. 2 din Legea nr. 1/ 2000 s-a făcut din eroare, ca urmare a unei false reprezentări privind calitatea de proprietar al fostului Fond Bisericesc Ortodox Român din Bucovina” ;  „mai mult F.B.O.R.B. nu a avut niciodată calitatea de proprietar asupra suprafețelor de fond forestier aflate pe raza județului Suceava, ci istoric și juridic proprietatea asupra terenurilor folosite de către această fundație a aparținut Statului, fie acesta Statul Austriac, Statul Austro-Ungar ori Statului Român începând cu anul 1918…”[1]

      În cele ce urmează, consemnăm înscrisuri care arată că Fondul Bisericesc a fost proprietar atât în timpul guvernării austriece 1775-1918 cât și a celei române după 1918 până la deposedarea care a avut loc în timpul regimului comunist prin Decretul 273/24.06.1949.

Situația în timpul guvernării austriece

„După ce Majestatea Sa, împăratul Iosif al II-lea, cu ocazia călătoriei sale prin Bucovina a găsit că această țară este după poziția ei potrivită pentru a fi o zonă militară de graniță, dar în condițiile de față nu consideră că acest sistem ar trebui aplicat încă, atunci atenția trebuie să fie îndreptată către următoarele puncte și anume:

Punctul 8: Să se procedeze fără întârziere la reducerea și restrângerea mănăstirilor de călugări, iar pământurile și fondurile lor se vor lua în administrație…”[2]

În scrisoarea Consiliului Aulic de război din Viena către generalul Enzenberg, Nr. 993, Viena, în 3 martie 1784 se menționează: „La raportul din 15 crt. și motivat de reclamațiunea consistoriului episcopal al Bucovinei din 19 Ianuarie a.c. contra desființării în curs al mănăstirilor vi se pun următoarele în vedere;

Deoarece potrivit voinței Majestății Sale veniturile bunurilor bisericești și mănăstirești sunt destinate pentru întreținerea episcopului și a preoțimei, la înființarea de școli și a altor instituțiuni pioase, apoi pentru întreținerea clădirilor bisericești, astfel că aceste bunuri nu urmează să fie confiscate, precum o arătați în adresa D-voastră foarte jignitoare către consistoriu, ci numai luate în administrație, și că veniturile sporite în urma îmbunătățirilor luate în vedere nu vor fi vărsate în vistieria Statului, ci în casieria specială a fondului religionar, toată această manipulație trebuie să fie făcută sub supravegherea și conducerea episcopului și a consistoriului. De aceea și personalul de administrație pe moșiile episcopești și mănăstirești trebuie să fie ales și angajat în înțelegere cu ambele părți.”

În scrisoarea Consiliului aulic de război către Generalul Enzenberg, Nr. 1519 se menționează: „… Nu o dată, ci în repetate rânduri s-a pus în vedere administrației, că voința Majestății Sale, nu merge întra-acolo, ca să atingă proprietatea particulară sau să se procedeze cu silă sau forță; drept aceea administrația cu privire la bunurile bisericești și mănăstirești va face mai întâi pregătirile necesare, iar apoi măsurile cuvenite se vor lua prin episcop sau Consistoriu.”

Scrisoarea Consiliului aulic de război către Episcopul Dositei Herescul, Nr.1519: „ Cu privire la emisul anterior în care vi s-a comunicat voința Majestății Sale, cu privire la activitatea religiunii, îmbunătățirea situației preoțești și acelei școlare, și în general la binele Bucovinei întregi, și cu observarea că nu se intenționează de a sustrage în întregime de sub controlul Bisericii și de a preda în mâinile laicilor administrația bunurilor bisericești și mănăstirești, ci ca administrația lor să nu se facă sub conducerea episcopului și a consistoriului…” Viena, în 27 martie 1784.

Din scrisorile aulice și din conținutul Regulamentului Fondului Bisericesc înțelegem că împăratul Iosif al II-lea nu a emis nici un text cu putere de lege prin care să declare că proprietățile mănăstirilor au trecut în proprietatea Statului sau în proprietatea Coroanei Austriece.

În raportul întocmit de Înalta Comisie provincială, înregistrat în 11 martie 1885 sub numărul 207, se consemnează: „ De multe decenii, țărișoara noastră a avut norocul să dețină unele din cele mai puternice izvoare cu ape minerale feruginoase și carbogazoase, iar localitatea în care aceste izvoare sunt în cel mai mare număr este Vatra Dornei … izvoarele sunt proprietatea unei persoane cu moralitate, acesta fiind Fondul religios grec-oriental (Ortodox n.n.).

Înalt minister al agriculturii împărătesc și regesc

 

      „… Majestatea Sa apostolică împărătească și regească cu prea mare bunăvoință a poruncit ca în Vatra Dornei pe cheltuiala Fondului religios în calitate de proprietar al celor mai bogate izvoare cu efect curativ, să se construiască o clădire impunătoare, corespunzătoare timpurilor de față din material dur … viitorul material era dependent de dezvoltarea Stațiunii balneare din proprietatea Fondului în această localitate…”

Contractul (de arendare n.n.) înregistrat la 11 decembrie 1893, sub nr.1617/1893 la Secția financiară crăiască și împărătească din Rădăuți care a fost încheiat între Direcția Fondului Religios Grec-Oriental din Cernăuți, în numele acestui Fond pe de o parte, și de Herghelia de stat crăiască și împărătească Rădăuți în numele vistieriei Statului pe de altă parte…

Durata relației de arendare stabilite aici se întinde pe durata de 20 de ani începând cu 1 mai 1890 și până la data de 30 aprilie 1910…

Arendașul se obligă ca la încheierea timpului de arendă să returneze proprietarului obiectul arendei nealterat ca suprafață și calitate în măsura în care o astfel de alterare nu a avut loc în urma unor fenomene naturale, întâmplări sau o exploatare supradimensionată de materiale.

Arendașul este obligat la administrarea și folosirea pădurilor, să respecte prevederilor legii pădurilor…

În luna August 1909 se vor returna proprietarului toate acele terenuri care sunt necesare semănăturile de toamnă. Terenurile necesare pentru semănăturile de vară 1910, vor fi returnate proprietarului în toamna anului 1909 după recoltare și eventuala folosire pentru pășunat.

La vestea că Guvernul imperial intenționează cumpărarea proprietății bisericești cunoscute ca Domeniul Rădăuților, spre a rămâne proprietate a Institutului de remonte, Mitropolitul Silvestru înaintează la 11/23 iulie 1889 cererea majestatică nr. 2829 prin care solicită împăratului, ca patron suprem al Fondului bisericesc, încetarea acestor tratative aducând argumentele necesare. Împăratul cercetează acest memoriu, găsindu-l conform cu realitatea juridică a acestei proprietăți și cere Guvernului, prin Ministerul de Culte și instrucțiune, să comunice Mitropolitului că ideea cumpărării Domeniului de Rădăuți pe seama Institutului de remonte a fost părăsită, încetând tratativele în privința cumpărării, comunicare făcută de Minister la 26 august 1890 cu Ordinul nr. 17.627.[3]

Din toate cele menționate în aceste rânduri se înțelege foarte limpede că Fondul Bisericesc a rămas în timpul guvernării austriece proprietarul bunurilor sale; proprietățile sale au fost separate de cele ale statului austriac, cum precizează V. Husarec, ministru în guvernul austriac: „Întrucât acest fond religios a fost folosit permanent numai pentru necesitățile Bisericii grec-orientale din Bucovina, și pentru a exista nu depinde de subvenții de la stat, nu prezintă nici multiple complicații la care au adus centralizarea, descentralizarea precum și raportul contabil pentru fondurile religioase catolice. În plus, poziția sa specială de fundație și delimitarea juridică strictă a proprietății sale de proprietatea de stat, recunoscută din toate punctele de vedere și de jurisdicția țării (20.I.1885 nr. hye 205). Antecalculația acestui fond nu este parte a antecalculației de stat, elaborarea sa făcându-se fără ingerința Consiliului de Stat sau a Parlamentului Bucovinei.”[4]

Abuzurile galițienilor reclamate constant de slujitorii Bisericii Ortodoxe din Bucovina, au fost înlăturate de împăratul Francisc Iosif al Austriei prin rezoluția de la Tropau din 28.12.1820: „… de vreme ce Fondul religios grec-oriental din Bucovina s-a constituit cu averile episcopești și mănăstirești de lege ortodoxă, veniturile acestui Fond nu se pot întrebuința pentru alte scopuri, decât pentru întreținerea cultului ortodox și pentru învățământul popular. Toate cheltuielile care s-au făcut pe nedrept din menționatul Fond de la înființarea lui, trebuie restituite pe deplin.”

Articolul XV al Constituției imperiului Austro-Ungar garanta fiecărei confesiuni recunoscute de stat, pe lângă liberul exercițiu al religiei sale și dreptul de a-și administra în mod autonom averea bisericească. Textul legii: „ Fiecare biserică și societate religioasă are dreptul exercițiului cultului religios comun public, regulează și administrează autonom afacerile sale interioare, rămâne în posesiunea și folosirea institutelor, fundațiunilor și fondurilor sale, destinate pentru scopurile de cult, de învățământ li de binefacere, este însă, ca fiecare altă societate, supusă legilor generale de stat.”

Invocând necesitatea protecției acestui Fond, în scopul, natura și destinația sa, Francisc Iosif I, prin rezoluția din 10.12.1869 își arogă dreptul exclusiv de protecțiune.

Statutul Fondului Bisericesc după 1918

Legea specială de organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe a fost publicată în M.Of.nr.97 din 06.05.1925.art.39-43 din lege redau bază legală constituțională organizării și funcționării Fondului bisericesc. Denumit sub stăpânirea austro-ungară Fondul religionar greco-oriental din Bucovina, prin art.39 din lege, este numit Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei. Fondul este și rămâne o fundație specială de sine stătătoare, persoană juridică administrată prin Consiliul eparhial, sub prezidenția Arhiepiscopului și Mitropolitului Bucovinei, care îl va reprezenta în justiție și în toate actele sale (art.40). Potrivit art.42, „Statul exercită dreptul său de control și supraveghere, prin Ministerul de Agricultură și Domenii aprobă bugetul anual al fondului și confirmă numirea personalului tehnic recomandat de administrația lui, iar Ministerul de Culte aprobă repartizarea sumelor prevăzute în buget pentru plata personalului bisericesc, pentru nevoile cultului și pentru susținerea operelor culturale și de binefacere ale Eparhiei. În sfârșit, potrivit art.43, un regulament special și decretat, elaborate de o comisie compusă din câte un reprezentant al Ministerului de agricultură și domenii, al Ministerului de culte și al Mitropoliei Bucovinei, va stabili amănuntele pentru aplicarea acestor dispozițiuni”(art.39-43) privitoare la Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei.

Regulamentul astfel întocmit a fost sancționat prin decret regal și publicat în M.Of.nr.261/26.11.1925.

Monitorul Oficial din 10 mai 1926, în care s-a publicat Tabloul pădurilor…particularilor din cuprinsul Ocolului Silvic Rădăuți se menționează și Fondul Bisericesc cu o suprafață totală a pădurii de 79.936 ha. În Enciclopedia României volumul III ed.1939 se publică Tabela XII – Structura proprietății forestiere în anul 1929 în care este menționat și Fondul Bisericesc sub titlul „ Instituții de cultură cu o suprafață de 232.000 ha, Domeniile Statului 13.000 ha” , ambele proprietăți în Bucovina.

Contractul de împrumut garantat cu ipotecă încheiat în aprilie 1936 „Între subarendașii: Creditul ipotecar al României S.A. și Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei-proprietar, denumit mai jos “împrumutatul“, reprezentat prin Arhiepiscopul și Mitropolitul Nectarie…

Art.10. Suprafața totală a proprietății ipotecată rămasă în urma exproprierilor definitive, efectuate pe baza Legii pentru reforma agrară din Bucovina, din 23 iulie 1921 este de circa 240.000 ha.

Această proprietate se stăpânește de împrumutat în baza înscrierilor în registrele funciare existente și o parte distruse de pe care se vor remite societății de către împrumutat, copii legalizate îndată după înscrierea ipotecilor și refacerea celor distruse. Societatea se obligă, de a elibera de ipotecă terenurile expropriate conform legii, care urmează încă a fi defalcate.

Art.11- Împrumutatul declară…că bunurile menționate în prezentul Contract, îi aparțin în plină proprietate și că poate dispune de ele în întregime…“

Legea pentru reforma agrară publicată în Monitorul Oficial nr.93 din 30 iulie 1921

Art.5

 “…se exceptează de la expropriere…pădurile Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina…“

Curtea de Casație din Varșovia, prin Decizia din 07.05.1931, a stabilit că: patrimoniul Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei este o avere separată de patrimoniul statului (austriac n.n.), iar această stare de fapt și de drept a Fondului Bisericesc nu s-a schimbat cu nimic în urma prăbușirii monarhiei habsburgice (Pandectele Române, partea a treia, pag.67).

Amenajamentul silvic se întocmește pentru o perioadă de zece ani; el este aprobat prin Decizie ministerială și publicat în Monitorul Oficial; în cuprinsul textului se menționează: suprafața aprobată pentru lucrările de amenajare [suprafața totală administrată de ocolul silvic], numele Ocolului silvic, numele proprietarului, în cazul în care se menționează Fondul Bisericesc, se mai menționează: “Fondul Bisericesc ca proprietar și totodată ca exploatator se obligă a aduce la cunoștința Ministerului de Agricultură și Domenii…“

La sfârșitul textului amenajamentului se face o precizare intitulată Observațiune cu următorul conținut ([5]).

În Extrasul din „Tabloul proprietarilor de păduri particulare din localitățile aparținând fostului județ Rădăuți“, întocmit de Ocolul Silvic Rădăuți la data de 14.03.1946, în baza documentelor aflate la Direcția județeană Suceava, Arhivele Naționale, se menționează ca proprietar de pădure și Fondul Bisericesc.

În data de 12 noiembrie 1946 se încheie o Convenție între C.F.R. și Fondul Bisericesc pentru “Valorificarea bunurilor Fondului Bisericesc“ adică a pădurilor Fondului Bisericesc-proprietarul bunurilor Fondului. (M.O.nr.266, noiembrie 12).

Prin Decretul 273/24 iunie 1949 Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei este desființat; ca urmare, Comisia de lichidare a Fondului întocmește un “Tablou al suprafețelor totale de proprietăți ale fostului Fond Bisericesc Ortodox Român după verificarea făcută de Comisia de lichidare la fața locului“, în Tablou se menționează, pe județe (Rădăuți, Câmpulung, Suceava) fiecare ocol silvic cu suprafața sa; totalul suprafețelor este de 192.468,41 ha.

Statul român se intabulează ca proprietar pe o parte din suprafețele forestiere care au fost în proprietatea Fondului Bisericesc; pe foaia tabulară scrie: Proprietar Statul Român în baza Legii nr.119/1948 și a Decretului nr.273 din 24 iunie 1949; în continuare se menționează: “Această Carte Funciară…a avut proprietar anterior Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei în baza Legii din 8 martie 1873“ [6]

image002

image001

Notă: sublinierea din text ne aparține.

(Decretul 273/1949 nefiind publicat în Monitorul Oficial este un act neexistent-nul).

Dacă Statul Român ar fi avut proprietatea iar Fondul Bisericesc doar posesia, Decretul 270/1949 de lichidare a Fondului Bisericesc nu ar fi avut obiect.

image004

Procesul retrocedării Fondului Bisericesc s-a desfășurat după „calapodul” justiției din timpul regimului comunist de factură moscovită ;dăm ca exemplu un fapt menționat în cartea „Gulagul. O istorie” :„Soția lui Lev Razagon a fost rearestată și el a vrut să știe de ce. Când i s-a spus că fusese condamnată din nou pentru aceleași delicte ca înainte, el a cerut în continuare explicații:-Deja și-a ispășit sentința –Vă permite legea să pedepsiți pe cineva de două ori pentru aceiași culpă?

Procurorul s-a uitat uluit la mine.

- Bineînțeles că nu. Dar ce are a face aici legea?”(Anne Applebaum „Gulagul. O istorie”) traducere din limba engleză de Simona Gabriela Vărzan și Vlad Octavian Palcu, Editura Humanitas, București, 2011, pag. 474).

În cazul nostru: ce are a face legea care prevede retrocedarea proprietăților confiscate de către regimul comunist cu solicitarea noastră: retrocedarea Fondului  Bisericesc?

Restituirea bunurilor fundației Fondul Bisericesc este un act de dreptate într-un Stat de drept. Această proprietate este singura și sigura resursă financiară și materială pentru acoperirea cheltuielilor cerute de lucrările de conservare și restaurare a valorilor de patrimoniu cultural-național creat și păstrat de Biserica noastră ortodoxă în incintele mănăstirilor și ale bisericilor parohiale.

Potrivit uzanțelor internaționale, Statul, oricare ar fi el, nu este obligat să acopere în întregime cheltuielile pentru conservarea și restaurarea valorilor de patrimoniu național aflate în proprietate privată.

Constituția țării garantează dreptul de proprietate (Art. 44, al.1 și 2).

Destinația veniturilor acestei suprafețe forestiere, potrivit prevederilor Statutului de organizare și funcționare al Fundației Fondul Bisericesc se îndreaptă către: administrarea pădurii potrivit legilor silvice, îngrijirea valorilor de patrimoniu cultural-religios aflat în proprietatea bisericii din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, ajutorarea celor cu lipsuri de ordin material: familii, persoane individuale, școlari, studenți, bolnavi, bătrâni, copii lipsiți de îngrijirea părinților lor, școli, spitale.

În încheiere o invitație la o sinceră reflecție pe marginea următoarelor cuvinte ale neegalatului Mihai Eminescu: „…înaintea negrei străinătăți care împânzește țara cad codrii noștri seculari și, împreună cu ei toată istoria, tot caracterul nostru. Moartea, descreşterea populaţiei îndeplineşte apoi restul: stârpirea fizică a neamului nostru românesc”. ([7])

„Fiecare Constituţie, calea fundamentală a unui stat are drept corelat o clasă mai cu samă, pe care se întemeiază. Corelatul instituţiilor statelor apusene este o clasă de mijloc bogată, cultă, o clasă de patriciani, de fabricanţi, industriaşi care văd în constituţie mijlocul de a-şi reprezenta interesele într-un mod adecvat cu însemnătatea lor, la noi legea fundamentală nu înseamnă decât egalitatea pentru toţi scribii de a ajunge la funcţiile cele mai înalte ale Statului. De aceea, partidele noastre nu le numesc conservatoare sau liberale, ci oameni cu slujbă: guvernamentali; oameni fără slujbă: opoziţie. De acolo vecinica plângere că partidele de la noi nu sunt partide de principii, ci de interese personale”.([8])

† PIMEN

ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ȘI RĂDĂUȚILOR

_______________________________________________________________________

[1] Notă. Afirmația: „ Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei nu a avut niciodată calitatea de proprietar…” este cu totul iresponsabilă; va fi și mai grav dacă la procesul de acum avocații R.N.P. își vor însuși  această inepție; așa cum au făcut-o și cei care au dat Decizia cu formula: „ Reclamantul (Fondul Bisericesc) nu a făcut dovada indubitabilă a existenței dreptului de proprietate…”

[2] Citat din Ordonanța Consiliului Aulic de război către Comenduirea Generală în Galiția din 4 iulie 1783

Idem: Text în limba germană și tradus în limba română  publicat în Volumul „ NORMALIEN der Bucovinaer gr. Or. Diocese von 1777-1886” Cernowitz 1887

[3] „PROPRIETĂȚILE FUNDATIONALE ALE BISERICII GR. OR. ÎN BUCOVINA după istorie, așezămintele canonice și legile de stat”- SILVESTRU MORARIU ANDRIEVICI Arhiepiscop al Cernăuților, Mitropolit al Bucovinei și Dalmației –lucrare publicată cu o prefață de Pr. Dumitru Valenciuc Volovăț- Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților Suceava 2004 pag.86

[4] LEXICONUL DE STAT AUSTRIAC, Compendiu Al Completului De Drept Public Austriac Editat În Colaborare Cu Numeroși Specialiști

([5]) Se menționează că aprobarea prezentului amenajament/regulament se referă numai la partea tehnic-silvică pentru exploatarea pădurii și că statul nu înțelege a recunoaște vreun drept de posesiune sau proprietate asupra imobilului și nu se prejudecă prin el nici drepturile terților persoane, nici cele ale statului: întrucât hotarele au fost indicate de petiționar și Ministerul nu are competința și posibilitatea a exercita vreun control, acesta intrând în atributul puterii judecătorești.

Acest angajament/regulament s-a aprobat prin Deciz. Min. No. ……./193… publicată în Monit. Of. No……./193…. și cu dispozițiunile prevăzute în art. adițional…..introdus…..și avizul C. Tehnic, care face parte integrantă din text.

[6] Statutul de proprietar al Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei este arătat, pe larg de R.N.P. și de slujbașii Direcției Silvice Suceava

([7]) Mihai Eminescu, Cultul trecutului, 22 iulie, 1880, p.

([8]) Idem, Influenţa austriacă asupra românilor din Principate, 1 august 1876,  p.

Comments are closed.