Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei PROPRIETARUL bunurilor sale

Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei proprietarul bunurilor sale

În anul 1775, Bucovina a fost ruptă din trupul Moldovei și anexată imperiului Austriac. În anul 1781, împăratul Iosif al II-lea, prin Ordonanța din 27 decembrie, a dispus inventarierea tuturor averilor bisericești. Doi ani mai târziu, prin Ordonanța din 19 iunie 1783, hotărăște ca toate aceste averi să se constituie într-un fond, din care să se întrețină clerul ortodox și să se creeze cel puțin o școală… iar restul să se întrebuințeze în scopuri folositoare. Același împărat la 20.04.1786 emite Decretul[1] de înființare a Fondului Bisericesc din Bucovina, sub denumirea de „Fondul religios greco-oriental” ca proprietar al averilor bisericești. Prin rezoluția de la Troppau din 28.12.1820, împăratul Austriei a hotărât ca veniturile Fondului să fie folosite numai în scopul menționat în Regulamentul Fondului Religios. Această rezoluție și-a găsit sprijin și fundament în art. XV-lea al Constituției Imperiului Austro-Ungar din 21.12.1867, care garanta fiecărei Confesiuni recunoscute de Stat, pe lângă liberul exercițiu al religiei sale și dreptul de a-și administra în mod autonom averea bisericească. Invocând protecția acestui Fond, în scopul, natura și destinația sa, împăratul, prin Rezoluția din 10.12.1869 își arogă dreptul exclusiv de protecțiune.

În Scrisoarea Consiliului aulic de război din Viena către Generalul Enzenberg nr.993 din anul 1784 se precizează, între altele: „aceste bunuri nu urmează să fie confiscate, precum o arătați în adresa Domniei Voastre, foarte jignitoare către Consistoriu, ci numai luate în administrare…”. În scrisoarea către același general (guvernatorul Bucovinei) nr.1519 se precizează: „Nu o dată, ci în repetate rânduri, s-a pus în vedere administrației, că voința Majestății Sale nu merge întra-acolo ca să atingă proprietatea particulară sau să se procedeze cu silă sau forță”.

În scrisoarea Consiliului aulic de război din Viena către Episcopul Bucovinei Dositei Herescul nr.1519 se precizează: „…nu se intenționează de a sustrage în întregime de sub controlul Bisericii și de a preda în mâinile laicilor administrația bunurilor bisericești și mănăstirești; ci ca administrarea lor să se facă sub conducerea Episcopului și a Consistoriului… ”.

Din scrisorile aulice ca și din Conținutul Regulamentului Fondului Bisericesc înțelegem că Împăratul Austriei nu a emis nici un text cu putere de lege prin care să declare că proprietățile mănăstirilor au trecut în proprietatea statului sau în proprietatea coroanei austriece.

Ministerul de război austriac, începând cu anul 1788 a luat în arendă terenuri, din domeniu Rădăuți; proprietatea Fondului Bisericesc, pentru trebuințele hergheliei instalate în Rădăuți. Menționăm câteva prevederi ale Contractului de arendare încheiat în anul 1890:

Paragraful I punctul 3: „Durata relației de arendare stabilite aici se întinde pe durata a 20 de ani începând cu 1 mai 1890 și până la 30 aprilie 1910 ”.

Punctul 13: „Arendașul are obligația ca la încheierea timpului de arendă să returneze proprietarului obiectul arendei nealterat ca suprafață și calitate, în măsura în care o astfel de alterare nu a avut loc în urma unor fenomene naturale.

Arendașul este obligat ca la administrarea și folosirea pădurilor arendate să respecte prevederile legii pădurilor”.

Punctul 15: „În luna august 1909 se vor returna proprietarului toate acele terenuri care sunt necesare pentru semănăturile de toamnă. Terenurile necesare pentru semănăturile de vară 1910, vor fi returnate proprietarului în toamna anului 1909 după recoltarea și eventuala folosire pentru pășunat”.

Husarec, fost ministru în guvernul austriac, într-un tratat asupra Fondului grec-oriental (bisericesc ortodox n.n.) publicat în Lexiconul de Stat, Viena 1909, Compendiu al Completului de drept public, declară: „Întrucât acest Fond a fost întrebuințat totdeauna numai pentru trebuințele Bisericii Grec-Orientale și nu a fost avizat la dotațiuni din partea Statului, nu sunt la el date multe complicate ca la fondurile catolice, ci din contră, caracterul averii sale fundaționale  care era strict separată de averea statului, a fost îndeobște cunoscut și acesta mai ales în jurisprudența Casației (R.G.20 IN. Hye 205).

Bugetul acestui Fond nu formează o parte din bugetul statului și alcătuirea lui se face fără ingerință parlamentului sau a Dietei din Bucovina”.

11 martie 1885

Nr.207

„Înalta Comisie Provincială,

De multe decenii, țărișoara noastră a avut norocul să dețină unele din cele mai puternice izvoare cu ape minerale feruginoase și carbogazoase, iar localitatea în care aceste izvoare sunt în cel mai mare număr sunt proprietatea unei persoane cu moralitate, aceasta fiind Fondul religios greco-oriental.

Majestatea Sa Apostolică, Împărătească și Regească cu prea mare bunăvoință a poruncit ca în Vatra Dornei, pe cheltuiala Fondului Religios în calitate de proprietar  al celor mai bune izvoare cu efect curativ, să se construiască o clădire impunătoare, corespunzătoare timpurilor de față din material dur…din proprietatea Fondului, din această calitate”.

Rentele antebelice

„ Fondul Religios a împrumutat statul austriac cu suma de 5.348.200 de coroane pentru susținerea campaniilor militare. După 1918 datoria a fost plătită de statul austriac (Dosar 1810/1938 Înalta Curte de Casație și Justiție).

Statutul Fundației Fondului Bisericesc după 1918

Constituția Regatului României din 1923, în art. 22 consacrând Biserica Ortodoxă și cea Greco-Catolică, Biserici românești, garantează tuturor cultelor deopotrivă libertate și protecție. În aliniatul 7 al acestui articol, cu referire directă la Biserica Ortodoxă, se prevede: „o lege specială va statornici principiile fundamentale ale acestei organizații unitare, precum și modalitatea după care Biserica își va reglementa, conduce și administra prin organismele sale proprii și sub controlul statului chestiunile sale religioase, culturale, fundaționale și epitropești”. Legea specială de organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe a fost publicată în M.O. nr.97 din 06.05.1925, art.39-43 din lege redau baza legală constituțională organizării și funcționării Fondului Bisericesc.

Contractul de împrumut garantat cu ipotecă încheiat în aprilie 1936 „între subarendașii Creditul ipotecar al României S.A. și Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei proprietar denumit mai jos <<împrumutatul>> reprezentat prin Arhiepiscopul și Mitropolitul Nectarie…

Art.10. : Suprafața totală a proprietății ipotecate rămasă în urma exproprierilor definitive, efectuate pe baza Legii pentru reforma agrară din Bucovina din 23 iulie 1921,este de circa 240.000 ha. Această proprietate se stăpânește de împrumutat în baza înscrierilor în registrele financiare existente și o parte distruse de pe care se vor remite Societății, de către împrumutat, copii legalizate îndată după înscrierea ipotecilor și refacerea celor distruse. Societatea se obligă de a elibera de ipotecă terenurile expropriate conform legii, care urmează încă a fi defalcate.

Art.11. : Împrumutatul declară… că bunurile menționate în prezentul contract îi aparțin în plină proprietate și că poate dispune de ele în întregime…”.

Legea pentru reforma agrară publicată în M.O. nr.93 din 30 iulie 1921.

Art.5. : „… se exceptează de la expropriere… pădurile Fondului Bisericesc Ortodox Român de Bucovina…”

Curtea de Casație din Varșovia, prin Decizia din 07.05.1931 a stabilit că: patrimoniul Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei este o avere separată de patrimoniul statului (austriac n.n.) iar această stare de fapt și de drept a Fondului Bisericesc nu s-a schimbat cu nimic în urma prăbușirii monarhiei habsburgice.Pandectele Române, partea a treia, pag.67

În amenajamentul silvic aprobat prin Decizie ministerială și publicat în M.O., în cuprinsul textului se menționează între altele și numele proprietarului, în cazul nostru Fondul Bisericesc. În Extrasul din „ Tabloul proprietarilor de păduri particulare din localitățile aparținând fostului județ Rădăuți” întocmit de Ocolul silvic Rădăuți la data de 14.03.1946, în baza documentelor aflate la Direcția Județeană Suceava, Arhivele Naționale, se menționează ca proprietar de pădure și Fondul Bisericesc.

 

DIRECȚIA SILVICĂ SUCEAVA

SERVICIUL FOND FORESTIER

Nr.5163/14.04.2000

INFORMARE

Cu privire la structura pădurilor pe proprietari, anterior anului 1948

 

La nivelul anului 1948, suprafața de fond forestier de 440,0 mii ha, ce se află în prezent în raza de activitate a Direcției silvice Suceava, a fost deținută de următorii proprietari:

-Casa Autonomă a Pădurilor Statului = 28,8 mii ha

-Domeniul Coroanei = 66,1 mii ha

-Fondul Bisericesc din Bucovina = 187,3 mii ha …

………………………………………………………………………………………….

………………………………………………………………………………………….

 

Director,                                                              Șef birou fond forestier,

Ing. Gheorghe Flutur                                                   ing. Mihai Melinte

 

 

În data de 12 noiembrie 1946 se încheie o Convenție între C.F.R și Fondul Bisericesc pentru „ valorificarea bunurilor Fondului Bisericesc” adică a pădurilor Fondului (M.O. nr.266, noiembrie 12). Prin decretul 273/24 iulie 1949 Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei este desființat; ca urmare, Comisia de lichidare a Fondului întocmește un „Tablou al suprafețelor totale de proprietăți ale fostului Fond Bisericesc Ortodox Român după verificarea făcută de Comisia de lichidare la fața locului.” În tablou se menționează, pe județe (Rădăuți, Câmpulung, Suceava) fiecare ocol silvic cu suprafața sa; totalul suprafețelor este de 192.468,41 ha, restul 47.532 în Ucraina.

Statul român se intabulează ca proprietar pe o parte din suprafețele forestiere, proprietatea Fondului Bisericesc, pe foaia tabulară scrie: „Proprietar Statul Român în baza legii nr.119/1948și a Decretului nr.273 din 24 iunie 1949”;în continuare, pe foaia tabulară, se menționează: „Această carte Funciară… a avut proprietar anterior Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei în baza Legii din 8 martie 1873. (Decretul 273/1949 nefiind publicat în Monitorul Oficial este un act neexistent-nul)[2]

Decizia Nr.3332/27.11.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție menționează: Reclamantul (Fondul Bisericesc n.n.) nu a făcut dovada indubitabilă a existenței dreptului de proprietate și a întinderii acestuia cu privire la fiecare bun imobil revendicat… o astfel de dovadă fiind cu neputință în absența probei cu expertiză tehnică (topo-cadastrale). Toată lumea știe că dreptul de proprietate se dovedește cu acte de proprietate: Cartea Funciară, înscrisuri și alte documente; expertiza pentru întinderea proprietății se face atunci când ți s-a recunoscut dreptul de proprietate și urmează predarea obiectului proprietății. În cazul nostru întinderea proprietății este menționată în actele de proprietate recunoscute de instituții în drept; se păstrează chiar și bornele întinderii suprafețelor, mai mult potrivit legii cel care solicită proba prin măsurarea cadastrală trebuie să suporte plata măsurătorii.

Cele consemnate în rândurile de față se adresează persoanelor cu integritate deontologică (morală și profesională) în formulările și deciziile de ordin juridic și nu celor care, la presiunea unor politicieni și a mafiei lemnului au contestat calitatea noastră de proprietari ai bunurilor Fondului bisericesc; acestor persoane li se potrivesc cuvintele lui Mihai Eminescu, spuse la vremea sa, cu privire la Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina: „ Austria, crezând a putea abstrage de la serviciul oamenilor cu părinți cerți, care să fi vorbit o limbă certă, să fi ținut la un cămin, să fi avut în suflet ‹simț istoric›, singurul care întărește împărățiile, s-au folosit din contra de oameni care nu țineau la nimică ,nici la Austria ca abstracție , de oameni care în jurnalele lor îi vedem vânduți la turci(ca Neue freie Presse), la imperiul german, la ruși, cu-n cuvânt Austria s-a servit de un element venal, corupt, lipsit de caracter , adevărat gunoi al catilinarismului. Acești oameni guvernau și guvernează… .

De aceea guvernul austriecesc, înaintea venirei contelui Hohenwart la minister, era un guvern de parveniți, stăpâniți, ei la rândul lor, de hetere. După căderea contelui, regimul, ‹bursei› a reînceput, neutralizat întrucâtva de blestemele populațiilor ruinate de la un capăt al imperiului la celălalt. Astfel dar, era firesc ca predecesorii lui Hohenwart, care în viața lor n-au simțit instinctul respectării proprietății, să răspundă într-un rând bucovinenilor că ‹fondul religionar greco-oriental nu ar fi al biserici, ci al guvernului›.

Noi nu putem nici închipui măcar o asemenea lipsă de orice simț de pudoare.

Și nici în Austria n-ar fi cutezat nimeni până la acești parveniți să ridice pretenții asupra averii unei biserici neatârnate, neconfundabile cu statul austriac.”[3]

„…Înaintea negrei străinătăți care împânzește țara cad codrii noștri seculari și, împreună cu ei toată istoria, tot caracterul nostru. Moartea, descreşterea populaţiei îndeplineşte apoi restul: stârpirea fizică a neamului nostru românesc”. ([4])

„Fiecare Constituţie, calea fundamentală a unui stat are drept corelat o clasă mai cu samă, pe care se întemeiază. Corelatul instituţiilor statelor apusene este o clasă de mijloc bogată, cultă, o clasă de patriciani, de fabricanţi, industriaşi care văd în constituţie mijlocul de a-şi reprezenta interesele într-un mod adecvat cu însemnătatea lor, la noi legea fundamentală nu înseamnă decât egalitatea pentru toţi scribii de a ajunge la funcţiile cele mai înalte ale Statului. De aceea, partidele noastre nu le numesc conservatoare sau liberale, ci oameni cu slujbă: guvernamentali; oameni fără slujbă: opoziţie. De acolo vecinica plângere că partidele de la noi nu sunt partide de principii, ci de interese personale”.[5]

Procesul retrocedării Fondului Bisericesc s-a desfășurat după „calapodul” justiției din timpul regimului comunist de factură moscovită ;dăm ca exemplu un fapt menționat în cartea „Gulagul. O istorie” :„Soția lui Lev Razagon a fost rearestată și el a vrut să știe de ce. Când i s-a spus că fusese condamnată din nou pentru aceleași delicte ca înainte, el a cerut în continuare explicații:-Deja și-a ispășit sentința –Vă permite legea să pedepsiți pe cineva de două ori pentru aceiași culpă?

Procurorul s-a uitat uluit la mine.

– Bineînțeles că nu. Dar ce are a face aici legea?”(Anne Applebaum „Gulagul. O istorie”) traducere din limba engleză de Simona Gabriela Vărzan și Vlad Octavian Palcu, Editura Humanitas, București, 2011, pag. 474).

În cazul nostru: ce are a face legea care prevede retrocedarea proprietăților confiscate de către regimul comunist cu solicitarea noastră: retrocedarea Fondului Bisericesc?

Restituirea bunurilor fundației Fondul Bisericesc este un act de dreptate într-un Stat de drept. Această proprietate este singura și sigura resursă financiară și materială pentru acoperirea cheltuielilor cerute de lucrările de conservare și restaurare a valorilor de patrimoniu cultural-național creat și păstrat de Biserica noastră ortodoxă în incintele mănăstirilor și ale bisericilor parohiale.

Potrivit uzanțelor internaționale, Statul, oricare ar fi el, nu este obligat să acopere în întregime cheltuielile pentru conservarea și restaurarea valorilor de patrimoniu național aflate în proprietate privată.

Constituția țării garantează dreptul de proprietate (Art. 44, al.1 și 2).

Suprafața forestieră care trebuie retrocedată potrivit legii poate scandaliza pe unii. Câtă pădure a mai rămas de exploatat îngrijorează pe adevăratul ei proprietar; pădurea a fost vandalizată după decembrie 1989.

Destinația veniturilor acestei suprafețe forestiere, potrivit prevederilor Statutului de organizare și funcționare al Fundației Fondul Bisericesc se îndreaptă către: administrarea pădurii potrivit legilor silvice, îngrijirea valorilor de patrimoniu cultural-religios aflat în proprietatea bisericii din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, ajutorarea celor cu lipsuri de ordin material: familii, persoane individuale, școlari, studenți, bolnavi, bătrâni, copii lipsiți de îngrijirea părinților lor, școli, spitale.

Pădurea ajunsă în mâinile adevăratului ei proprietar nu va mai fi vandalizată și ca urmare echilibrul ecologic nu va mai fi amenințat.

Pentru a înțelege mai bine cele spuse mai sus să se cerceteze starea pădurilor și sistemul de exploatare până la instalarea regimului comunist, cea din timpul regimului comunist și cea după decembrie 1989 până astăzi.

REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR

DIRECȚIA SILVICĂ SUCEAVA

Serviciul Fond Forestier

Nr.11417/21.08.2000

 

CĂTRE,

REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR

 

În legătură cu solicitarea dvs. referitoare la prezentarea unor date privind istoricul Fondului bisericesc ortodox român al Bucovinei, vă comunicăm următoarele date extrase din Monografie:

Fondul a fost constituit la 19 iunie 1783 prin hotărâre imperială și organizat într-o formă definitivă la 29 aprilie 1786 conform dispozițiilor „Regulamentului bisericesc”, având ca proveniență toate averile mănăstirești ce au fost „incamerate” la 27decembrie 1781 (peste 2/3 din suprafața Bucovinei), cu scopul întreținerii cultului ortodox și a altor scopuri folositoare. Art. XV a Constituției dualiste din 1867, prin care s-a garantat pentru fiecare confesiune recunoscută de stat liberul exercițiu al religiei, a stabilit și dreptul de administrare autonomă a averii bisericești…

Conform extraselor de carte funciară, fondul a fost proprietar al acestor terenuri până în anul 1948, când, în baza Constituției din 13 aprilie 1948 toate pădurile definite conform art.1 din Legea 204/1947, au trecut în proprietatea Statului…

…………………………………………………………………………………..

Director,                                                              Șef birou fond forestier,

Ing. Gheorghe Flutur                                                   ing. Mihai Melinte

 

Anul CX-Nr.121                                                                      Joi 28 Mai 1942

REGATUL ROMÂNIEI

MONITORUL OFICIAL

PARTEA II-a

JURNALE ALE CONSILIULUI DE MINIȘTRI, DECIZIUNI MINISTERIALE, ANUNȚURI MINISTERIALE, JUDICIARE ȘI ADMINISTRATIVE ( DE INTERES LIMITAT) ANUNȚURI COMERCIALE ȘI PARTICULARE

…………………………………………………………………………………………

DECIZIUNI

MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DOMENIILOR

Noi, ministru secretar de Stat la Departamentul Agriculturii și Domeniilor, Asupra raportului D-lui Director al Direcției Silvice; având în vedere art.2 din codul Silvic; având în vedere art. V din legea modificatoare la codul Silvic, publicată în Monitorul Oficial Nr.131 din 1920,

Decidem:

Art. I. Se aprobă de noi:

  1. a)Revizuirea amenajamentului pădurilor din Ocolul silvic Seletin, jud. Rădăuți, proprietatea Fondului bisericesc ortodox român din Bucovina, în suprafață de 14.094 ha, 8.000 mp, tratate în 2 serii de codru cu tăieri rase, cu tendința de trecere la tăieri progresive și revoluția 120 ani. Revizuirea după 10 ani…

Instrucțiuni complementare

Relative la:

  1. Aplicarea amenajamentului.

……………………………………………………………………………..

Fondul bisericesc ca proprietar și totodată exploatator se obligă, a aduce la cunoștința Ministerului de Agricultură și Domenii, între 1-15 ianuarie al fiecărui an, conform art.9 din legea de reglementare de cumpărări de păduri spre exploatare (Mon. Of. Nr. 93 din 1921), prin declarație separată: pădurea ce o are și o exploatează, situația și întinderea exploatată și cea regenerată în fiecare serie până la finele anului expirat. Aceasta i se va cere Fondului în luna decembrie care precede, de către ocoale de Regim Silvic.

Fondul bisericesc ca proprietar și totodată ca exploatator, asemenea se obligă să aducă imediat la cunoștința Ministerului de Agricultură și Domenii orice vânzare-cumpărare, intervenită, prin care suprafața pădurii ar fi suferit modificări în plus sau în minus, sau ar fi fost afectată de grevări diverse în legătură cu exploatarea și regenerarea ei, împreună cu o copie de pe actele legale, prin care s-au produs aceste schimbări.

Pentru o mai bună lizibilitate, oferim textul retranscris:

OBSERVAȚIUNE

Se menționează că aprobarea prezentului amenajament/regulament se referă numai la partea tehnic-silvică pentru exploatarea pădurii și că statul nu înțelege a recunoaște vreun drept de posesiune sau proprietate a imobilului și nu se prejudecă prin el nici drepturile terților persoane, nici cele ale statului: întrucât hotarele au fost indicate de petiționar și Ministerul nu are competența și posibilitatea de a exercita vreun control, aceasta intrând în atributul puterii judecătorești.

Acest amenajament/regulament s-a aprobat prin Deciz. Min. No. ………./193…. Publicată în Monit. Of. No. …………./193…… și cu dispozițiunile prevăzute în art. adițional…… introdus…….. și avizul C. Tehnic, care face parte integrantă dint text.

  1. Ministru,                                                      p. Director,

[1] Decret de înființare al F.B.O.R.B dar în același timp de desființare al mănăstirilor din Bucovina( rămânând numai trei Putna, Sucevița și Dragomirna)

[2] Dacă statul român ar fi avut proprietatea, iar Fondul Bisericesc dor posesia sau folosința, Decretul 273/1949 de lichidare a Fondului Bisericesc nu ar fi avut obiect

[3] M. Eminescu, Idealul unităţii politice a românilor, apud Gh. Buzatu, Şt. Lemny şi I. Saizu, „Românii în istoria universală”, vol. III, t. 4, Ed. Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, 1988, p. 50; Idem, Sens, Timp şi Devenire istorică ,  vol. îngrijit de Gh. Buzatu, Şt. Lemny şi I. Saizu, Iaşi, 2010

([4]) Mihai Eminescu, Cultul trecutului, 22 iulie, 1880, p.

[5] Idem, Influența austriacă asupra românilor din Principate, 1 august 1876