Fondul bisericesc în istorie

O lucrare în limba germană, apărută la Cernăuți, în 1887, ne dă câteva informații despre cum era înțeles Fondul bisericesc în epocă:

„Această avere a Fondului Religios constă în bani gata sau în natură, adică averi mănăstirești și preoțești mișcătoare și nemișcătoare.

Veniturile rezultate din aceasta (această avere, n.n.) întră cu destinație precisă în casa religionară și se valorifică absolut prin plata cheltuielilor de întreținere necesară pentru personalul bisericesc și pentru școli și numai pentru binele clerului, al religiei și omenirii.

Principele țării, care are obligația de a se îngriji în general de prosperitatea acestuia, este domnul protector (patronul, n.n.) al Fondului religios; administrarea, supravegherea și întreținerea Fondului, destinat în mod special și exclusiv pentru preoțime și școli, atârnă numai de dispozițiile lui.

Măsurile necesare pentru purtarea de grijă a Fondului religios au fost luate de Majestatea Sa, prin înființarea unei case religionare și prin instituirea de administratori publici.

Chestiunile acestui Fond religios sunt permanent afaceri oficiale, iar apărarea drepturilor și intereselor Fondului religios cade în seama funcționarilor publici. Așadar, toate uricile, obligațiunile, scrisorile, documentele și oricare alte scrieri care pot servi ca documente sau care atrag chestiunile Fondului religios au caracterul de acte publice, stau sub supravegherea organelor oficiale și se vor păstra în casa (vistieria, n.n.) religionară”.

Text preluat din Ordin pentru reglementarea afacerilor preoțești, bisericești și școlare din Bucovina [germ. Normalien der Bucovinaer gr. or. Diöcese von 1777-1886 …], Cernăuți, 1887.