Conferință preoțească semestrială în Protoieria Fălticeni

       Preoții din cadrul Protoieriei Fălticeni au participat joi, 19 octombrie 2017, la conferința semestrială de toamnă, dedicată Anului comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română.

      Ședința s-a desfășurat la sediul protopopiatului și a fost prezidată de către Înalt Preasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, ce a fost însoțit de către Pr. Vasile Baltag, consilier administrativ și Pr. Protoiereu Adrian Dulgheriu.

      Întâlnirea a început cu binecuvântarea și stropirea cu aghiazmă a lucrărilor necesare de consolidare și renovare a clădirii Protoieriei de către Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, după care a fost săvârșit Trisanghionul pentru părinții plecați la cele veșnice, printre care se numără Pr. Gheorghe Brădățanu și Pr. Petru Gavril, împreună cu fiica lui, Anisia, decedați acum o săptămâna în tragicul accident care a îndurerat o țară întreagă.

       În cadrul conferinței au fost prezentate două referate, printre care PC. Pr. Tudosă Constantin de la parohia Petia, a susținut tema : „Patriarhul Justinian Marina , 1948 – 1977”. Părintele Tudosă care are și o lucrare editată pe această temă la editura Cetatea de Scaun din Târgoviște, a expus principalele activități desfășurate de Patriarhul Justinian într-o perioadă atât de nefastă a istoriei Bisericii Ortodoxe Române, citându-l pe marele filosof Petre Țuțea : „că istoria este făcută de aleși, iar el ( Patriarhul Justinian), fiind unul dintre aleșii neamului românesc căruia i-a slujit cu demnitate”. Prezentând principalele evenimente din viața Patriarhului Justinian, dar mai ales ascensiunea foarte rapidă a marelui ierarh, care din simplu preot de la țară, a ajuns întăistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, „ a stârnit stupoarea clericilor dar și a oameni de rând, care s-a dovedit până la urmă ca fiind lucrarea lui Dumnezeu, de apărare a Bisericii pentru ca să rămână vie în sufletele credincioșilor. El a reușit să păstrezese indepedența Bisericii, pe cât era posibil, în fața statului ateu și să negocieze cu acesta orice conjunctură în favoarea ei. A fost un adevărat vizionar, cu experiență de viață din mediul rural, a salvat Biserica Ortodoxă de la o posibilă catastrofă, trăită de Biserica Ortodoxă de Răsărit. Lui i s-a datorat în acea vreme reorganizarea vieții monahale prin adoptarea unor reguli între care și înființarea unor ateliere pentru fabricarea diferitelor obiecte necesare vieții mănăstirești; creșterea numărului de monahi, făcându-i pe autorități să-i numească armata neagră a Bisericii, drept pentru care i-a determinat să adopte și să aplice decretul 410 din 1959. Un act de mare curaj al Patriarhului Justinian Marina a fost prima canonizare a unor sfinți români în Biserica Ortodoxă Română între anii 1950 – 1955. A făcut ascultare de duhovnicul său, părintele Ilie Cleopa, care îl îndruma să se poarte precum ca un ierarh, fapt pentru care s-a și întâmplat. Privitor la această imagine de neegalat al unui conducător aflat în fruntea Bisericii din România, Biserica Ortodoxă a avut marea șansă ca în perioada nefastă a istoriei poporului român, să fie cârmuită de acest om providențial – un chip mare al istoriei – Patriarhul Justinian Marina”.

              „Chinurile temnițelor comuniste a fost un prilej de martiriu”.

        În continuare, Pc. Pr. Sava Florin de la parohia Forăști, a prezentat o temă cu un subiect mult mai larg de dezbătut, legat de : “Chipuri de ierarhi, preoți și mireni din toate eparhiile, care au mărturisit și apărat credința ortodoxă în Hristos, în timpul regimului comunist”. Părintele Sava a expus astfel marile încercări care a fost rânduit neamului românesc în perioada regimului partidului comunist și a celor care au avut de suferit. Imaginea șocantă a acestei perioade era următoarea : „sub egida Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului, din cele peste 2544 de nume, 1725 sunt preoți ortodocși. Apar 31 de ierarhi ortodocși scoși din scaun, sechestrați sau exilați, unii dintre ei fiind declarați morți în împrejurări suspecte. Datorită unor vrednici slujitori – monahi sau de mir – multe dintre celulele din acele locuri de suferință, de torturi fizice și psihice, de umilință și mortificare, au fost transformate în chilii monastice din care nu lipsea Sfânta Liturghie, Vecernia, Pravila și lecturile Sfintei Scripturi. Toți aceștia erau acuzați că ar duce o intensă activitate legionară sub mască religioasă. Părintele Sava a făcut referire la Grigore Băbuș, la IPS Bartolomeu Anania ( în infernul de la Aiud a compus două piese de teatru Steaua Zimbrului și Meșterul Manole – însumând 10.000 de versuri pe care le-a pus pe hârtie imediat ce a ieșit din închisoare); Mitrop. Sebastian Rusan ( care nădăjduia în schimbarea regimului politic cu ajutorul anglo- americanilor), Episcopul Grigorie Leu ( în perioada lui Epicopia Hușilor dispărea prin comasarea cu Eparhia Romanului); Părintele Dumitru Stăniloae, care a rămas în conștiința colegilor de suferință din temnița Aiudului ca slujitorul, profesorul, îndrumătorul spiritual și modelul omului în circumstanțele persecuției comuniste, Ioan Ianolide ( care a considerat chinurile temniței un prilej de martiriu), și mulți alții. Toate atrocitățile regimului totalitarist cum a fost cel comunist, au fost biruite numai prin credință. Însuși regimul comunist – ateu recunoștea că țara a fost transformată într-un lagăr. Astfel această perioadă, va rămâne pentru totdeauna ca un îndemn de a ne strădui spre permanenta înălțare duhovnicească, transformându-ne viața într-un urcuș spre Înviere”.

       După prezentarea celor două referate, Înalt Preasfințitul Părinte Pimen, a scos în evidență calitățile Patriarhului Justinian, atât ca ierarh, profesor, îndrumător spiritual, dar mai ales metodele lui de a reuși să iasă din marile încercări prin care a trecut Biserica Ortodoxă Română din acea perioadă, datorită vastei sale culturi, de a coabita cu un regim ostil, chiar dacă avea sprijin politic dintru începuturi, „niciodată nu li s-a închinat lor. În timpul Patriarhului Justinian s-a înființat o disciplină a medicinei în cadrul teologiei – pastorale, pentru ca preotul să cunoască și să acorde ajutor când sănătatea trupului este în primejdie. Fapt pentru care, mulți dintre cei care au absolvit teologia, au urmat și medicina, așa cum a fost și Pr. Prof. Chiorbeja. În anul 1975, s-a formulat o lege în Parlament, care prevedea că tot ceea ce înseamnă valoare de patrimoniu, să fie confiscate și scoase pentru împrumuturi externe, fapt ce a determinat intervenirea Patriarhului Justinian la nivel înalt, încât acest plan nemaifiind pus în aplicare. Sunt multe lucruri în aparență pe care lumea încă nu le cunoaște despre aceste fapte, cât și despre martirajul celor care au suferit în temnițele comuniste, fapt pentru care trebuie să le arătăm, pentru a nu fi în zadar jertfa lor”.

      În cadrul ședinței, PC. Pr. Protoiereu Adrian Dulgheriu, a adus la cunoștiință preoților aspecte privind viața administrativ – bisericească a parohiilor, a mulțumit Înalt Preasfințitului Părinte Pimen pentru prezență și pentru frumoasele cuvinte de zidire sufletească, părintelui consilier, părinților referenți și tuturor celor prezenți la această conferință și a celor care au ajutat la terminarea lucrărilor exterioare ale Protoieriei, și îndeosebi Ocolului Silvic Silva Bucovina, reprezentant Dl. Ing. Rareș Hrestic. La inițiativa Protoieriei, s-a hotărât ca toate parohiile să ajute pe cât posibil familia părintelui Petru Gavril, să treacă peste această tragedie, să ajute la înmormântarea celei de-a doua fiice Anastasia, care a plecat la cele veșnice în ziua de vineri, 20 octombrie 2017, dar și cu cele necesare pentru Dna. preoteasă  Maria, și a celorlalți copiii cu toate cele necesare pentru școală și traiul de zi cu zi.

Pr. Georgian Rotar