Conferința pastoral-misionară de primăvară în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților

Urmare adresei Cancelariei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, nr. 10.236 din 29.12.2012, Vă aducem la cunoştinţă declararea de către Patriarhia Română a anului 2014 ca Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii) şi Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni.

Tema conferinţei pastoral-misionare semestriale de primăvară va fi tratată sub genericul Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii) şi prezentată astfel:

I. În primul semestru al anului 2014, tema va fi tratată sub genericul Sfânta Spovedanie şi Sfânta Împărtăşanie sub aspect biblico-patristic, dogmatic-moral, liturgic şi pastoral şi prezentată astfel:

A. Sfânta Spovedanie.

1. Prezentare biblico-patristică:

a) Pocăinţa sau mărturisirea păcatelor în Sfânta Scriptură, prefigurare în Vechiul Testament (modele de pocăinţă, pocăinţa individuală şi pocăinţa colectivă, propovăduirea pocăinţei) şi realitate în Noul Testament (Hristos a instituit şi a săvârşit Taina Spovedaniei; Hristos a împărtăşit darul vindecării o dată cu iertarea păcatelor; Hristos le-a dat Apostolilor şi ucenicilor săi puterea de a ierta păcatele deodată cu instituirea Tainei Preoţiei; mărturisirea păcatelor în propovăduirea Sfinţilor Apostoli).

b) Pocăinţa sau Taina Spovedaniei în perioada patristică. Sfinţii — mari dascăli ai pocăinţei şi rugători pentru cei ce se luptă cu păcatul sau se curăţă de el prin pocăinţă.

c) Sensurile şi semnificaţiile Tainei Spovedaniei în teologia şi spiritualitatea ortodoxă contemporană.

d) Taina Spovedaniei ca mijloc de vindecare spirituală şi apropiere de Dumnezeu într-o lume secularizată.

2. Spovedania ca Taină a Bisericii şi ca act de renaştere spirituală: pocăinţă; penitenţă; mărturisire sau spovedanie; al doilea botez; iertare sau dezlegare; punte de scăpare; împăcare; reintegrare în comuniunea Bisericii.

3. Elementele constitutive ale Tainei Spovedaniei: căinţa (părerea de rău) sinceră, întreagă şi de bună voie pentru păcatele săvârşite, unită cu hotărârea fermă de a începe o viaţă nouă; mărturisirea păcatelor înaintea duhovnicului; dezlegarea (iertarea) păcatelor primită de la Hristos prin duhovnic sau oprirea (amânarea) de la Sfânta Împărtăşanie în scopul îndreptării şi însănătoşirii morale a penitentului; îndeplinirea canonului de pocăinţă (a epitimiilor) primit de la duhovnic.

4. Taina Spovedaniei sub aspect dogmatic-moral şi liturgic:

a) Săvârşitorul Tainei Spovedaniei: în chip nevăzut, Hristos Domnul, iar în chip văzut, arhiereii, precum şi preoţii duhovnici, care au primit prin hirotesie puterea de a lega şi dezlega păcatele.

b) Primitorul Tainei Spovedaniei, orice membru al Bisericii (cleric, monah, mirean) împovărat de păcate şi care doreşte iertarea de acestea şi împăcarea cu Dumnezeu.

c) Timpul spovedaniei, ca obligaţie personală, de fiecare dată când credinciosul se simte împovărat de păcate, se căieşte şi doreşte iertarea păcatelor; ca obligaţie obştească, legat de primirea Sfintei Împărtăşanii, cel puţin în cele patru mari posturi de peste an; copiii până la 7 ani pot primi Sfânta Împărtăşanie fară spovedanie.

d) Locul spovedaniei: în biserică, în faţa icoanei Mântuitorului Hristos, Care primeşte pocăinţa şi iartă păcatele, preotul fiind doar martor. În cazul bolnavilor şi al celor privaţi de libertate, spovedania se oficiază în locurile în care aceştia se află (acasă, spital etc.).

5. Diferenţe confesionale cu privire la Taina Spovedaniei

6. Inovaţii şi încălcări ale normelor liturgice şi canonice privind Taina Spovedaniei: graba şi neatenţia preotului la spovedania credinciosului (mai ales în ajunul marilor praznice); lipsa de tact, prudenţă, înţelepciune, măsură şi echilibru în scaunul de spovedanie; excesul de iconomie sau de acrivie în aplicarea epitimiei, fară a se ţine seamă de rolul tămăduitor al acestora şi de folosul duhovnicesc pe care trebuie să-l aducă spovedania; practicarea mărturisirii comune (mai ales a copiilor de peste 7 ani sau când fiecare îşi spune păcatele în gând fară a fi auzite de duhovnic); încălcarea secretului spovedaniei; schimbarea deasă a duhovnicului, fară încuviinţarea sa; spovedania interesată (căutarea unui duhovnic lesne iertător) şi spovedania incompletă/falsă (mărturisirea parţială a păcatelor la un duhovnic sau altul); lipsa rugăciunii şi a examenului de conştiinţă înaintea spovedaniei; lipsa epitimiei la încheierea spovedaniei, ca mijloc de îndreptare şi de întărire pe calea virtuţii.

7. Rolul Tainei Spovedaniei în pastoraţia individuală a credincioşilor: mijloc de exercitare a misiunii preotului de slujitor, învăţător şi îndrumător spiritual al credincioşilor.

8. Roadele duhovniceşti ale spovedaniei: redobândirea stării de curăţie primite la botez; eliberarea de pedeapsa pentru păcat şi redarea nădejdii în viaţa veşnică,; sprijin şi călăuzire pe calea sporirii în virtute; redescoperirea dreptei vieţuiri prin pocăinţă; mijloc de vindecare de păcat, de înnoire sufletească şi de integrare în comuniunea Bisericii; sfinţirea vieţii şi dobândirea bucuriei învierii; împăcarea şi refacerea comuniunii cu Dumnezeu, izvorul Bucuriei.

B.Sfânta Împărtăşanie

1. Prezentare biblico-patristică:

a) Taina Sfintei Împărtăşanii în Sfânta Scriptură, prefigurare în Vechiul Testament: jertfa de pâine şi vin a lui Melchisedec (Facere 14, 8); Isaac adus spre jertfă de Avraam (Facere 22, 7-14); mielul pascal (Ieşirea 12,1-13); jertfa lui Moise (Ieşirea 24, 8,11); mana cerească (Ieşirea 16, 32); pâinile punerii înainte (Ieşirea 5, 30), şi realitate în Noul Testament: Hristos Domnul, Jertfa şi Jertfitor (Cina cea de Taină, Jertfa de pe Cruce, Cina din Emaus); frângerea pâinii de către Sfinţii Apostoli; Sfânta Împărtăşanie în predica şi slujirea Sfinţilor Apostoli.

b) Taina Sfintei Împărtăşanii în scrierile şi în lucrarea pastorală a Sfinţilor Părinţi.

c) Sensurile şi semnificaţiile Tainei Sfintei Împărtăşanii în teologia şi spiritualitatea ortodoxă contemporană.

d) Taina Sfintei Împărtăşanii ca mijloc de vindecare spirituală într-o lume secularizată.

2. Sfânta împărtăşanie ca Taină, ca jertfă şi ca actualizare a jertfei de pe Cruce:

a) Cina cea de Taină ca moment al instituirii Tainei Sfintei Împărtăşanii şi ca anticipare tainică a jertfei lui Hristos de pe Golgota şi a Învierii Sale, actualizate continuu în jertfa Euharistică.

b) Hristos Domnul Cel jertfit şi înviat, prezenţă reală în elementele euharistice transformate prin invocarea Sfântului Duh de către preot şi comunitatea credincioşilor.

c) Sfânta Euharistie ca jertfă reală şi nesângeroasă a Trupului şi Sângelui lui lisus Hristos îl aduce pe om în comuniune cu Hristos Cel înviat şi îi imprimă capacitatea jertfei de sine în Biserică.

d) Sfânta Euharistie — mijloc de comuniune între Hristos şi Biserică. Coborârea neîncetată a lui Hristos în Biserică, izvor al unităţii reînnoite a Bisericii şi al sfinţirii credincioşilor.

e) Prezenţa lui Hristos în Euharistie, sădire şi cultivare a vieţii celei noi în persoana credinciosului şi responsabilizarea acestuia faţă de semeni şi întreaga creaţie.

f) Jertfa euharistică ca moment de intensificare a unirii între Hristos şi mod de prelungire în om a relaţiilor de iubire intratreimice, în interiorul Bisericii.

g) Sfânta Euharistie, act comunitar de mulţumire adusă de poporul credincios spre slava lui Dumnezeu şi de coborâre sfinţitoare a lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său.

h) Sfânta Euharistie (împărtăşirea Euharistică) ca pregustare a prânzului şi a bucuriei duhovniceşti din Împărăţia lui Dumnezeu, arvună dată credincioşilor ca pregătire pentru Învierea de Obşte şi viaţa de veci.

3. Taina Sfintei Împărtăşanii sub aspect liturgic:

a) Săvârşitorul Tainei Sfintei Împărtăşanii: Hristos Domnul, în chip nevăzut, iar arhiereul sau preotul, ca slujitor văzut şi ca reprezentant al Bisericii.

b) Primitorul Sfintei împărtăşanii cu Trupul şi Sângele lui Hristos: orice membru al Bisericii pregătit şi vrednic, care a primit dezlegare de la duhovnic, cu excepţia celor fară discernământ, a celor scoşi din Biserică pentru motive de erezie şi schimă, precum şi a apostaţilor.

c) Timpul şi frecvenţa Sfintei Împărtăşanii: cel puţin în cele patru mari posturi de peste an, la 40 de zile (Sf. Simeon al Tesalonicului) sau ori de câte ori credinciosul este pregătit şi a primit dezlegarea duhovnicului de a se împărtăşi.

d) Locul primirii Sfintei Împărtăşanii: în biserică, la momentul cuvenit din Sfânta Liturghie, în faţa uşilor împărăteşti. Credincioşii bătrâni sau bolnavi se împărtăşesc la locurile în care se află (acasă, la spital etc.), cu pregătirea cuvenită, din Agneţul pregătit în Joia Mare pentru împărtăşirea grabnică.

4. Condiţiile principale pentru primirea Sfintei Împărtăşanii: spovedania și primirea dezlegării duhovnicului; împăcarea cu semenii; postul minim stabilit de duhovnic (în afara posturilor mari); împlinirea canonului primit de la duhovnic; citirea rugăciunilor pregătitoare pentru primirea Sfintei Împărtăşanii; primirea Sfintei Împărtăşanii „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste

5. Diferenţe confesionale cu privire la Taina Sfintei împărtăşanii (Jertfei Euharistice).

6. Inovaţii şi abateri de la normele liturgice, canonice şi pastorale privind Taina Împărtăşaniei: păstrarea Sfintelor Taine în casa preotului pentru trebuinţe grabnice; comportament neadecvat şi ţinută necorespunzătoare la folosirea şi purtarea Sfintelor Taine; săvârşirea Sfintei Liturghii fără împărtăşirea credincioşilor care s-au pregătit; primirea la Sfânta Împărtăşanie fără spovedanie şi dezlegare de păcate; lipsa pregătirii (postul, viaţă cumpătată şi necitirea pravilei) înainte de primirea Sfintei Împărtăşanii; acordarea Sfintei Împărtăşanii celor inconştienţi, aflaţi pe patul de moarte sau celor fără discernământ; împărtăşirea credinciosului în numele celor morţi; practica primirii Sfintei Împărtăşanii în Joia Mare pentru tot anul.

7. Importanţa Sfintei Împărtăşanii în pastoraţia individuală şi colectivă a credincioşilor: datoria preotului de a catehiza despre importanţa pregătirii şi primirii Sfintei Împărtăşanii, despre condiţiile primirii şi despre abaterile care ar putea fi săvârşite de credincioşi în legătură cu Taina Sfintei Împărtăşanii.

8 . Roadele Sfintei Împărtăşanii: primirea iubirii jertfelnice şi iertătoare a lui Hristos pentru dobândirea vieţii de veci; izvor de lumină şi de credinţă pentru a înţelege rostul vieţii noastre pe pământ; izvor de iubire curată şi sfinţenie în familie şi societate; izvor de curaj şi dreptate pentru a lupta împotriva păcatului şi a răutăţilor de tot felul; izvor de tărie şi speranţă pentru a birui în ispite, în suferinţă şi durere; izvor de iubire milostivă pentru a ajuta pe cei bolnavi şi în lipsuri; intensificarea vieţii duhovniceşti personale şi a vieţii comunitare în Biserică.