» Asistenţă socială

Arhiva pentru categoria ‘Asistenţă socială’

Joi, 18 august 2011, la ora 16, IPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a sfințit Căminul de bătrâni din incinta Mănăstirii “Sfântul Gheorghe” Buciumeni din Fălticeni.

Sfințirea Căminului de bătrâni din incinta Mănăstirii “Sfântul Gheorghe” – Buciumeni – Fălticeni

Joi, 18 august 2011, la ora 16, IPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, va sfinți Căminul de bătrâni din incinta Mănăstirii “Sfântul Gheorghe” Buciumeni din Fălticeni.

Lucrările la noul cămin de bătrâni au început în anul 2008 , cu binecuvântarea IPS Arhiepiscop Pimen și sub îndrumarea Prea Cuvioasei maici Mălăiescu Maria, stareța mănăstirii ajutată de obștea de măicuțe. Căminul va avea o capacitate de 50 de locuri, iar îngrijirea bătrânilor va fi făcută de maicile din mănăstire.

31
Ian

   

ÎNALTPREASFINŢITE PĂRINTE PREŞEDINTE,

ONORATĂ ADUNARE EPARHIALĂ,

STIMAŢI INVITAŢI,

Lucrarea filantropică a Bisericii este continuatoarea lucrării filantropice, sfinţitoare şi mântuitoare a Mântuitorului lumii Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor, S-a făcut Om, ca omul să poată participa la viaţa şi iubirea dumnezeiască.

Filantropia socială nu trebuie despărţită de Liturghia bisericii, întrucât rugăciunea este izvor de iubire jertfelnică. În Sfânta Liturghie este celebrată iubirea dumnezeiască pentru oameni, filantropia socială a Bisericii este mărturia concretă a acestei iubiri harice, prezentă în viaţa şi lucrarea Bisericii, ca Trup tainic al lui Hristos.

Filantropia socială a Bisericii este în primul rând o filantropie pastorală, adică are în vedere îndrumarea omului pe calea mântuirii.

Astăzi, nu facem decât să împlinim porunca Mântuitorului: „Daţi-le voi să mănânce!”

Iubirea Bisericii faţă de om trebuie să fie în primul rând grija pentru hrănirea lui cu hrana spirituală a Sfintei Evanghelii, vindecarea lui cu harul Sfintelor Taine şi devenirea omului prin cultivarea virtuţilor şi practicarea lor prin săvârşirea faptelor bune.

Din această filantropie pastorală, spirituală, rodeşte filantropia materială a hranei, îmbrăcămintei, a grijii faţă de sănătatea trupească, a îngrijirii faţă de cele necesare vieţii.

Prin urmare, taina altarului nu trebuie să fie separată de taina fratelui, a operei filantropice a Bisericii în lume.

Această atitudine a Bisericii se inspiră din lucrarea Mântuitorului Iisus Hristos, care hrăneşte spiritual mulţimile cu binevestirea Evangheliei mântuirii, vindecă pe cei bolnavi şi apoi înmulţeşte pâinile.

Urmând lucrarea lui Hristos, Biserica acordă prioritatea vieţii spirituale, rugăciunii ca fiind izvor de lumină, de cunoaştere şi iubire sfântă pentru lucrarea ei în societate.

Aşa se explică prezenţa preotului în spital, în unităţi militare sau în penitenciare.

Dacă filantropia s-ar despărţi de spiritualitate, ea se secularizează, omul suferind nu mai este privit ca fiind chipul tainic al lui Hristos, ci un simplu ins din societate.

Acţiunile social-filantropice necesită o vocaţie deosebită, ca şi vocaţia pentru preoţie.

Mulţi apelează la ajutorul Sfintei Biserici ca la o ultimă salvare, iar sensibilitatea sufletească faţă de ei este mai importantă chiar decât ajutorul material.

Oamenii care sunt ajutaţi simt dacă ajutorul vine din tot sufletul şi cu dragoste faţă de aproapele, sau dacă este un ajutor formal, din obligaţie de serviciu.

Lucrarea filantropică socială a Bisericii se inspiră din viaţa parohială şi viaţa monahală, deoarece scopul principal al filantropiei în societate este cultivarea comuniunii frăţeşti între fiii Bisericii şi nu doar rezolvarea unor nevoi materiale.

Deodată cu solidaritatea faţă de cei căzuţi în nevoi trebuie cultivată şi recunoştinţa acestora faţă de binefăcătorii lor, pentru consolidarea comuniunii frăţeşti între cei care jertfesc şi cei care primesc.

Conlucrarea Bisericii cu diferite asociaţii, fundaţii şi organizaţii umanitare este benefică dacă Biserica nu-şi pierde identitatea, vocaţia ei pastorală şi sfinţitoare.

Biserica este continuatoarea acţiunilor filantropice din primele secole creştine, filantropia fiind văzută astăzi ca împlinire a poruncilor Mântuitorului: „ Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei dacă aveţi dragoste unul faţă de altul”.

Din punct de vedere al resurselor şi disponibilităţilor financiare, Biserica este săracă, cu toate acestea a arătat întotdeauna o grijă deosebită a persoanelor, aflate în dificultate: copiii, orfani, săraci, văduve, bolnavi, bătrâni, persoane cu dizabilităţi, victime ale violenţei în familie sau ale traficului de persoane, fie prin ajutorarea directă, fie prin înfiinţarea de aşezăminte speciale.

Retrocedarea Fondului Bisericesc, Bisericii din Bucovina, va garanta o şi mai eficientă implicare a Bisericii în activitatea social-filantropică în Arhiepiscopia noastră şi în alte locuri din Patriarhia Română.

Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a desfăşurat în anul 2010, o activitate social-filantropică susţinută.

Având în vedere beneficiarii: copii, vârstnici, bolnavi şi săraci, precum şi locul unde trăiesc: case de copii, cămine pentru bătrâni ori la casele lor, precum şi serviciile filantropice acordate, ca şi mijloacele materiale de care am dispus, la nivelul Arhiepiscopiei, situaţia se prezintă astfel:

Citeşte restul »

Pagina 1 din 212»