Fondul Bisericesc confiscat de regimul comunist, astăzi în buzunarele mafiei lemnului

Cei care se împotrivesc retrocedării Fondului Bisericesc invocă motive fără acoperire legală. De exemplu: domnul inginer Valerian Solovăstru, directorul Regiei Naţionale a Pădurilor, afirmă că averile Fondului Bisericesc au trecut în proprietatea statului austriac îndată ce Bucovina a fost ocupată în anul 1775, şi, ca urmare, Biserica Bucovinei nu a mai rămas proprietara bunurilor, averilor sale, iar noi, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, nu mai avem dreptul legal să cerem retrocedarea acestei proprietăţi. Afirmaţia domniei sale este cu totul greşită.

Din documentele din acea vreme amintim doar unul: „SCHREIBEN DES K.K. HOFKRIEGSRATHES AN DEN GENERAL MAJOR ENZENBERG.

No. 993 et 994.

Auf den Bericht vom 15 d. M. und aus anlass der an den Hofgriegsrathe gelangten Vorstellung des Bukowinaer bischöflichen Consistoriu vom 19 Janner d. J. gegen die in Werk begriffene Aufhebung der dortigen Klöster wird Ihnen Nachstehendes zurückbedeutet:…..somit diese Güter nicht, wie die von Ihnen an das Consistorium erlassene, sehr anstössige Intimation lautet, gerader dins einzuziehen, sondern lediglich in die Administration zu nehmen, endlich in die durch die beabsichtigten Verbesserungen auf denselben vermehrten Einkunfte, nicht in die landesfürstliche, sondern in die abgesonderte Religionsfondkassa abzuführen sind…..

TRADUCERE

Scrisoarea Consiliului Aulic de Războiu din Viena către generalul Enzenberg.

No. 993 et 994

La raportul din 15 crt. şi motivat de reclamaţiunea Consistoriului Episcopal al Bucovinei din 19 ianuarie a.c. contra desfiinţării în curs a mănăstirilor, vi se pun următoarele în vedere….astfel că aceste bunuri nu urmează să fie confiscate, precum o arătaţi în adresa Dvs. foarte jignitoare către consistoriu, ci numai luate în administraţie, şi că veniturile sporite în urma îmbunătăţirilor luate în vedere nu vor fi vărsate în casieria statului, ci în casieria specială a Fondului Religionar, toată această manipulaţie trebuie să fie făcută sub supravegherea şi conducerea episcopului şi a consistoriului…

Viena, în 3 martie 1784

Ca urmare a celor menţionate în această scrisoare a Consiliului Aulic, domnul director Valerian Solovăstru este dator să ne arate măcar un document al timpului în care se menţionează trecerea bunurilor Bisericii din Bucovina în proprietatea statului austriac. Prin aceasta, Domnia Sa ne va arăta că are dreptate în poziţia sa faţă de retrocedarea Fondului Bisericesc. Până atunci, amintim domnului Valerian Solovăstru şi celor de bună-credinţă următoarele: „ Curtea de Casaţie din Varşovia printr-o decizie din 07.03. 1931 a stabilit, în cadrul unui proces între Fondul Bisericesc şi statul polonez, că patrimoniul Fondului Bisericesc Ortodox al Bucovinei a fost o avere separată de patrimoniul statului austriac, iar această stare de fapt şi de drept a Fondului Bisericesc nu s-a schimbat cu nimic în urma prăbuşirii monarhiei habsburgice” (Pandetele Române, partea a III, 1931, pp. 108-112).

Cum vedem, o instanţă de judecată străină recunoaşte şi mărturiseşte adevărul despre Fondul Bisericesc, în timp ce românaşii noştri, cu pretenţii de oameni credincioşi, fii ai Bisericii Ortodoxe Române, nu recunosc, ba şi mint împotriva adevărului. Alţi potrivnici ai retrocedării Fondului Bisericesc spun că şi după 1918 nu am fost proprietarii Fondului Bisericesc. Acestora le facem cunoscut următorul fapt: exploatările şi amenajamentele silvice atât în proprietatea statului cât şi în cea particulară se fac, potrivit legilor silvice, cu aprobarea Ministerului Silviculturii, aşa cum reiese din deciziunile ministeriale publicate în monitoarele oficiale. De exemplu: „Noi, Ministru de Stat al Departamentului Agriculturii şi Domeniilor;

Asupra raportului domeniului directoral regimului silvic;

Având în vedere articolul 2 din codul silvic;

Având în vedere articolul 5 din legea modificatoare a codului silvic, publicată în Monitorul Oficial 131/1920, decidem:

Articolul 1 I:

„Se aprobă de noi: Amenajamentul pădurii Sărata, judeţul Rădăuţi, proprietate Tănase Lega, în suprafaţa de 14 ha.

- regim şi tratament simplu;

- revoluţia normală - 40 ani;

- reviziunea după 10 ani”.

(Monitorul Oficial, nr. 30/ 6 februarie 1939 )

Acesta este un exemplu pentru proprietatea unei persoane private laice. Acum dăm un exemplu pentru proprietatea unei persoane bisericeşti juridice, cu formularea:

„Noi, Ministru……asupra raportului….având în vedere articolul 2….având în vedere articolul 5……decidem:

Articolul 1 I:

Se aprobă de Noi reviziunea amenajamentului pădurilor din Ocolul Silvic Pojorâta, judeţul Câmpulung, proprietatea Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina, în suprafaţă totală de 11.432 ha, 3.400 m² , regim şi tratament…..”.

Faptul că am fost proprietari ai Fondului Bisericesc în perioada stăpânirii austriece a recunoscut şi cel mai de seamă om al Bucovinei din zilele noastre, domnul inginer silvic Gheorghe Flutur. Domnia Sa a declarat public în campania electorală din 2001 că „…. la arhivele din Viena a fost găsit un document holografic care atestă că Fondul Religionar Ortodox din Bucovina a fost proprietar al unei suprafeţe de peste 190.000 ha de pădure şi a precizat că va transmite acest document Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor pentru a-l folosi în procesul cu Statul Român, în vederea redobândirii acestor proprietăţi” (ziarul Ziua din 19/11/2001).

Ajuns ministru al Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale, iată ce răspunde domnul Gheorghe Flutur domnului deputat Aurel Olăreanu în cadrul unei interpelări în Parlamentul României - Camera Deputaţilor:

la întrebarea formulată de Dumneavoastră şi înregistrată la Camera Deputaţilor cu nr. 1822 A/2006, vă comunicăm următoarele:

„….Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei a reprezentat o instituţie ce a administrat diverse proprietăţi, nefiind proprietar în sine. De altfel, în succesiunea reglementărilor şi regulamentelor Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina, se fac mai multe precizări care întăresc faptul că acesta (Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei – n.n.) a fost un administrator şi nu un proprietar…”.

Întrebat de ziaristul de la cotidianul Obiectiv (luni, 24octombrie 2005), în legătură cu retrocedarera celor 192.000 ha cerute de Arhiepiscopie, domnul Flutur a răspuns: „Este foarte simplu, legea 247 prevede retrocedarea integrală a proprietăţii, nu numai pentru biserici, ci pentru toată lumea…dacă vor avea acte de proprietate, să le dovedească. Va trebui reînfiinţată acea structură a Fondului Bisericesc care a funcţionat până în 1948 şi care avea un regulament foarte precis…”.

„Dacă vor avea acte de proprietate, să le dovedească….”. Răspundem domnului Gheorghe Flutur: le avem, Domnia Voastră! La care vom ataşa şi documentul găsit la arhivele din Viena de care aţi pomenit în campania electorală din 2001. Dar iată, după ce a trecut campania electorală şi v-aţi văzut sacii în căruţă (aţi ajuns ministru şi sunteţi Preşedintele Consiliului Judeţean), aţi uitat ca orice politician duplicitar. De aceea aţi declarat: „Dacă vor avea acte de proprietate!….Va trebui reînfiinţată acea structură a Fondului Bisericesc care a funcţionat până în 1948”. Domnia Voastră trebuie să ştie că acea structură a fost reînfiinţată şi recunoscută de instituţiile judecătoreşti (între care şi Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie) ca fiind continuatoarea celei care şi-a încetat activitatea ca urmare a Decretului Nr. 273/1949.

Vechea Fundaţie reactivată are pentru domnul Flutur şi pentru domnul Orest Onofrei, şi nu numai, o mare lipsă şi anume: nu are statut de persoană juridică de drept public, cum a avut acea dinainte de 1948, ci statut de persoană juridică privată.

Oare să nu ştie domniile lor că Fundaţia actuală, potrivit prevederilor Constituţiei şi legilor actuale, nu poate avea acest statut? Şi totuşi domnul Orest Onofrei, membru al PDL, în înţelegere, credem, cu domnul Flutur, a formulat şi a înaintat Biroului Permanent al Senatului propunerea legislativă privind reactivarea Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina – persoană juridică de drept public. Guvernul, analizând cuprinsul propunerii legislative, pune rezoluţia: „Guvernul nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative”.

Consiliul Legislativ al biroului Senatului „avizează negativ propunerea legislativă în şedinţa din 6 octombrie 2009, comisia juridică a Senatului a analizat propunerea legislativă şi în urma dezbaterilor a hotărât cu majoritate de voturi să adopte vot de respingere. În şedinţa din 02. 02. 2010, membrii din Comisia din Camera Deputaţilor în urma dezbaterilor au hotărât cu unanimitate de voturi să-i acorde aviz negativ”.

Între motivaţiile respingerii propunerii legislative a domnului Orest Onofrei privind acordarea Fondului Bisericesc a statutului de persoană juridică publică admitem următoarele:

„În conformitate cu prevederile Constituţiei şi ale Legii 459 / 2006, în România cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi au statutul de persoană juridică (de drept privat) de utilitate publică. Ca urmare, Comisia mixtă propusă (persoană juridică de drept public), subordonată unor instituţii ale statului, având statutul de Fundaţie specială de sine stătătoare şi fiind reprezentată de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor nu corespunde realităţilor juridice. (paragraful 4 din punctul de vedere al Guvernului).

….Potrivit prevederilor Art. 1 aliniatul 2 din ordonanţa Guvernului Nr. 26/2006, o fundaţie este persoană juridică de drept privat şi nu de drept public….(paragraful 3 din considerentele Consiliului Legislativ al Biroului Permanent al Senatului).

Unde-i lege nu-i tocmeală, refuzarea sau tergiversarea retrocedării proprietăţilor confiscate de regimul comunist, domnule Orest Onofrei!

Problema retrocedării Fondului Bisericesc este prezentată mai pe larg în broşura edită de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi intitulată Fondul Bisericesc – documente de proprietate, fapte de refuzare şi de tergiversare a retrocedării Fondului –expunere pe scurt- şi poate fi citită de orice persoană pentru o mai bună informare privind Fondul Bisericesc.

De ce cerem retrocedarea Fondului Bisericesc?

Răspuns: Pentru a avea resursele financiare şi materiale necesare conservării şi restaurării bisericilor monumente istorice şi a obiectelor bisericeşti cu valoare de patrimoniu naţional şi, nu în ultiul rând, ajutorarera celor aflaţi în lipsuri materiale.

Retrocedarera Fondului Bisericesc înseamnă un act de dreptate într-un stat de drept, respectarea dreptului de proprietate garantată de articolul 44 din Constituţia României.

† P I M E N

ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR